Paul Gilbert: "Cu Satriani am cantat la cele mai dementiale chitari din viata mea"

Paul Gilbert, fostul chitarist al trupelor Mr. Big si Racer X, povesteste ce va pregati pentru concertul din aceasta seara (17 octombrie), cum a fost sa cante alaturi de monstrii sacri ai chitarei – Joe Satriani si John Petrucci si despre intentiile reinfiintarii trupei Mr. Big, intr-un interviu acordat City FM.

Kirk: Salut, Paul, si spune-mi te rog cum merge turneul tau?

Paul Gilbert: E fantastic! Ne merge foarte bine cantarea, iar noi, instrumentistii, ne intelegem perfect pe scena. Ne iese totul foarte bine din punct de vedere muzical.

Kirk: In urma cu 3 ani ai declarat sus si tare ca nu iti plac albumele instrumentale. Acum ti-a aparut cel de-al doilea. Ti-ai schimbat cumva punctul de vedere?

Paul Gilbert: Chiar mi l-am schimbat. Cred asta pentru ca mi-am putut scoate in evidenta stilul instrumental, am putut sa dau o energie cat mai puternica muzicii rock pe care o fac. Acestea m-au facut sa-mi schimb punctul de vedere despre muzica instrumentala, iar raspunsul publicului este pe masura.

Kirk: Care este principala diferenta intre noul tau album “Silence Followed by a Deafening Roar” si “Get Out of My Yard”?

Paul Gilbert: Pai… Cred ca partea mea de compozitie a devenit mult mai profunda, complexa. Si cred ca scriu mult mai “adunat”, asa ca “Silence Followed by a Deafening Roar” este mult mai bun.

Kirk: Procesul de compozitie si inregistrare al acestui album este diferit? Ai folosit vreo tehnica noua in timpul inregistrarii discului?

Paul Gilbert: In mare am mers pe calea obisnuita si ma refer aici la partea de dezvoltare a unui cantec, iar la unele piese am folosit niste tehnici un pic mai deosebite.

Kirk: Cum ti-ai gasit titlurile? Pentru ca “Silence…” este un disc instrumental si cred ca este un pic mai greu sa gasesti un nume in acest fel.

Paul Gilbert: Eeeeh! Am avut ceva de furca cu titlurile. Hai sa vedem! Vorbind cinstit, cateodata muzica imi aduce aminte de o anumita stare sau de anumite imagini. Un cantec ca „The Gargoyle” este unul foarte heavy metal si ma face sa ma gandesc la un demon. „Bultaco Saturno” imi aduce aminte de anii 70, perioada in care am crescut si in care tatal meu avea o motocicleta Bultaco. Din acest motiv i-am dat acest titlu. Intotdeauna va exista o conexiune intre muzica mea si ceva ce am vazut sau am cunoscut pe unde am mers.

Kirk: Cat exersezi in fiecare zi la chitara si care crezi ca este cea mai buna perioada a unui chitarist pentru a evolua?

Paul Gilbert: Cred ca daca iubesti muzica o sa canti toata viata, asa ca intreaga viata este cea mai buna perioada. Acum avand in vedere ca show-ul este relativ lung, eu unul repet cam doua ore pentru concert si ma mai si “incalzesc” inainte. Mai am si lectiile acelea de chitara pentru cei care au cumparat biletele VIP, cu care cant o ora. Oricum, cant cat se poate de mult, dar niciodata nu calculez cat timp o fac si cant cat imi place.

Kirk: Cum merg lectiile acestea pentru VIP, pentru ca stiu ca si aici in Romania o sa ai astfel de sedinte?

Paul Gilbert: Chiar imi place sa le tin. In general le fac inainte de show, asa ca posesorii tichetelor VIP pot participa si la soundcheck. Ma intalnesc cu cei care participa la aceste sedinte si ofer o ora de lectie in grup. Facem si un jam session si ne simtim bine.

Kirk: Stiu ca predai chitara studentilor. Te-ai gandit vreodata sa alegi pe unii din cei mai buni elevi ai tai si sa canti cu ei pe scena in cateva spectacole?

Paul Gilbert: Pai de fapt in vremurile de demult, cand cantam in Racer X, asa l-am cunoscut pe Bruce Bouillet. El a fost unul din elevii mei! Canta tot ce puteam sa cant si eu.

Kirk: Nu! Eu ma refeream la un fel de show “Paul Gilbert si elevii sai”.

Paul Gilbert: A, inteleg. Nu stiu daca sunt pregatit pentru asa ceva. In acest moment, din punct de vedere muzical, show-ul meu se leaga foarte bine, nu caut altceva si sunt suficient de multumit in clipa de fata.

Kirk: Tu ai cantat si in G3. Cum e sa fii pe scena alaturi de Joe Satriani si John Petrucci?

Paul Gilbert: G3 a fost ceva maret si plin de inspiratie, iar jam session-ul a fost unul foarte intens. Practic am inceput cantand la chitari electrice obisnuite, dar spre sfarsit se canta la cele mai “dementiale” chitari de care am avut eu parte vreodata.

Kirk: Te rog, spune-mi daca intentionezi sa realizezi un nou cover-album cu Mike Portnoy de la Dream Theater?

Paul Gilbert: Nu avem asa ceva planificat in acest moment. Chiar mi-a placut sa fac acele discuri tribut cu Mike. In plus, el este un foarte bun organizator. A pus toate lucrurile cap la cap si a facut toata treaba, asa ca pentru mine a fost o adevarata placere. In cazul trupei mele, eu sunt cel care organizeaza, stabilesc strategia, asa ca a fost o schimbare placuta doar sa vin si sa cant.

Kirk: Dupa atat de multi ani in care ai mers pe o cariera solo ti-a venit vreodata ideea sa refaci grupul Mr. Big?

Paul Gilbert: Cateodata m-am gandit si la asta. La anul se implinesc 20 de ani de la aparitia primului nostru disc. O sa vad insa la timpul potrivit, pentru ca acum sunt extrem de ocupat cu promovarea albumului solo. Asa ca… sunt ocupat pentru moment.

Kirk: Apropos de turneul tau solo, cum o sa fie structurat concertul din Bucuresti?

Paul Gilbert: Evident, o sa cant piesele de pe albumul nou, cantece din cariera mea solo, precum si alte chestii instrumentale, dar si cu vocea. O sa mai cant cateva din preferatele mele din perioada Racer X si Mr. Big, dar o sa va pregatesc si ceva surprize. Oricum, ca in orice turneu, ne modificam pe parcurs lista pieselor pe care le cantam pentru ca show-ul sa fie din ce in ce mai bun.

Paul Gilbert – „The Gargoyle”