Pensionari de lux

Tov. Iliescu e inca in stare de soc dupa debarcarea cu cantec de la sefia PSD. Chiar daca in ultimii patru ani n-a fost presedintele oficial al partidului, ci (doar) presedintele tarii, nimeni n-a contestat ca el ar fi carmaciul formatiunii.

Si tocmai cand se afla pe cai mari, cand Nastase se consolase deja cu locul doi, cand se dadea de trei ori tinerel, Ion Iliescu a fost trimis in istorie, printr-o lovitura in plina figura, nu de adversarii politici, nu de „golani” sau de „magari”, ci tocmai de ai lui. Si nu discret, nu cu menajamente, ci intr-o frenezie, cu chiuituri, cu „lasa-ne, lasa-ne”, de parca ar fi fost la revolutie.

Ce disperare, ce furie l-au cuprins pe batranul activist comunist cand a realizat ca e in cadere libera, ca apucaturile lui de sef absolut nu numai ca n-au impresionat pe nimeni, ci mai rau i-au enervat pe participanti! Sa fie invins la un scor zdrobitor tocmai de „prostanacul” Geoana, asta nu i s-a aratat lui nea Nelu nici in cele mai negre vise.

Probabil, daca ar fi candidat oricare din reprezentantii generatiei tinere, tot l-ar fi batut. De-aia nici nu mai vrea sa-i vada in ochi. Asa se intampla cand pierzi simtul realitatii, cand nu mai stii masura lucrurilor.

In loc sa iasa la pensie, sa se relaxeze la un sah in Cismigiu si sa spere ca varsta sa inaintata ii va impresiona pe procurorii care au redeschis dosarele revolutiei si ale mineriadelor, nea Nelu s-a tinut mortis de scaun.

In loc sa se retraga, sa inteleaga ca a facut destul rau tarii cu „democratia originala” si „capitalismul de cumetrie” pe care le-a patronat mai bine de un deceniu, aruncand tara departe, pe ultimul loc al plutonului de aspirante la integrarea europeana, a crezut ca e invincibil, ca fara el nu se poate.

Uite ca se poate! Si, daca totusi mai reflecteaza asupra situatiei in care singur s-a pus, poate va intelege ca a venit vremea pensionarii. Oricum, va fi un pensionar de lux. Asa cum sunt si zecile de generali din politie. Zeci de miliarde de lei s-au cheltuit si se vor cheltui pentru gararea lor pe linie moarta.

Din banii publici, dintr-un buget vlaguit de tot felul de mari borfasi pe care domniile lor n-au reusit sa-i trimita dupa gratii.

In cazurile tuturor acestor pensionari de lux sunt necesare clarificari esentiale. Pentru ca mare parte dintre ei sunt direct responsabili de situatia in care se afla astazi Romania. Ion Iliescu trebuie sa lamureasca si partile intunecate ale revolutiei, dar si substratul mineriadelor.

Putem intelege si aprecia rolul sau in eliminarea cuplului dictatorial, dar nu putem pricepe de ce a trebuit sa moara alte sute de oameni dupa arestarea Ceausestilor, de ce mii de revolutionari falsi au fost lasati sa se improprietareasca fraudulos cu terenuri, spatii comerciale etc., de ce au fost manipulati minerii iar Romania a fost tarata pe nedrept, ani de zile, intr-un con de umbra, de ce n

-a ridicat un deget impotriva marilor borfasi in timp ce plangea de mila saracilor. Acum are timp sa raspunda. Si generalii trebuie sa raspunda pentru acuzatiile ce li s-au adus de-a lungul timpului, pentru dosarele musamalizate cu cinism, pentru legaturile dubioase cu membri ai lumii interlope, pentru averile pe care unii dintre ei nu le pot explica in nici un fel.

Daca acesti pensionari de lux nu vor fi trasi la raspundere, ci vor fi lasati sa-si rumege in liniste pensiile grase, ne putem trezi cu ei, peste cativa ani, reactivati. Si o vom lua de la capat. Ei nu se potolesc. Iliescu spunea candva ca nu va pleca din politica decat cu picioarele inainte. Deocamdata a fost trimis la odihna pe usa din dos. Dar ameninta ca se intoarce.

Si se vor intoarce, si el, si ceilalti ca el, daca vad ca nimeni nu-i deranjeaza pe seama a ceea ce au facut ori au permis sa se faca, aruncand Romania in randul tarilor bananiere.