Pepiniera nimanui
In timp ce Primaria cumpara cele necesare amenajarii spatiilor verzi din Oradea de la diverse firme private, la preturi mari, pepiniera dendrologica nr. 2 este lasata in paragina
Situatia pepinierei de pe strada Fagarasului este cu atat mai ingrijoratoare cu cat aceasta este „tutelata” de trei (!) institutii publice
Din serele care functionau aici a mai ramas doar o parte din spalier si rasadnite, care, fie a fost prea deteriorata, fie prea greu de dezasamblat si carat de catre hoti
Pepiniera…
Pepiniera dendrologica nr. 2, situata pe strada Fagarasului, era oaza de verdeata, din care se „alimentau”, atat cei ce locuiesc in preajma ei, cat si toate parcurile din judetul Bihor, cu flori si arbori tineri.
Asta pe vremuri, deoarece, de cativa ani incoace, odata cu instaurarea democratiei de stil romano-haiducesc, acest spatiu, care acopera cate hectare bune, a devenit un loc al nimanui.
In vreme ce Primaria – care, prin RAPAS, este proprietara spatiului – cumpara aproape tot ceea ce este necesar pentru amenajarea spatiilor verzi din Oradea de la diverse firme si firmulete private, la preturi mari, pepiniera este in paragina.
Serele care au existat aici si care aveau semnificative productii si performante sunt acum in ruina. Intai au disparut si au fost sparte sticlele, apoi a inceput sa dispara si structura metalica. Multe persoane de prin zona s-au servit, dupa bunul plac, cu cornier si teava.
Serele mai contin doar o parte din spalier si rasadnite, care, fie au fost prea deteriorate, fie prea greu de dezasamblat si carat.
Singurele flori cu care se mai pot aproviziona cei de la Parcuri si Spatii verzi sunt trandafirii, care nu au disparut toti, si ceea ce Mama Natura a facut sa mai creasca pe aici: o papadie, o traista ciobanului, o p… tigancii.
In anul 2005, acestui serviciu i s-au alocat doar 50 de milioane de lei, pentru reparatii curente. Numarul de angajati este mult prea mic pentru a acoperi si a oferi protectie unui astfel de spatiu.
Daca a existat o imprejmuire a acestui areal, atat gard din stalpi si plasa de sarma, cat si gard viu din liliac si alte specii arborescente, acum, de pe malul Paraului Petea din vecinatate, se poate intra in voie. Cine va repara aceste stricaciuni si cine va reface drumul de pe malul stang al paraului amintit, practicabil si pentru oameni?
Groapa de gunoi fara aviz
Pepiniera s-a transformat intr-un spatiu de depozitare a gunoielor. Inainte se depozitau aici doar frunzele adunate de prin oras, care, prin degradare fizica, se transformau in pamant pentru flori. Acum, aici se arunca, sub privirile nepasatoare ale muncitorilor, vase WC, cabluri, bucati de zidarie… orice.
O parte dintre arborii taiati de cei din serviciile de specialitate ale primariei este depozitata aici, fara nici un fel de protectie. Nu ne mira ca lemnul, foarte bine uscat de atata stat la soare, a fost de nenumarate ori aprins de boschetari, pompierii trebuind sa intervina de cateva ori.
Si asta, cand tot cei de la Primarie se plang ca nu au lemne de dat celor cu probleme sociale si care nu au posibilitatea sa si le cumpere, sau cand unele scoli din oras folosesc acelasi combustibil pentru incalzire.
Nimeni nu stie nimic
In zona respectiva se afla si o parte a unei arii arheologice preotejate de lege. Este vorba de asezarea Salca, unde arheologii bihoreni au facut descoperiri interesante. Cercetatorul clujean M. Rusu si arheologul oradean Nicolae Chidiosan au scos la lumina un tezaur preistoric si au descoperit un schelet intreg de mamut.
Acest sit arheologic se intinde de la Cimitirul Municipal (Rulikovski) pana in cartierul Seleus si se afla situat pe prima terasa a Crisului Repede, intr-o zona neexpusa inundatiilor.
El este impartit im mai multe subzone de cercetare, asa-numitele puncte arheologice: Guttmann, Salca-Ghetarie, Salca-Pepiniera si Fabrica de Bere.
De retinut este ca aceasta asezare, prin importanta sa, a dat numele culturii Oradea – Salca – Herpaly, comun numita cultura Salca, care se individualizeaza in epoca preistorica prin ceramica pictata cu bitum.
Pe noi ne intereseaza doar situl a carui suprafata este cuprinsa in zona pepiniera, intinsa intre cimitir, malul Petei si depoul OTL. In acest sit, Salca-Pepiniera, au facut cercetarii intre anii 1998-1999 arheologii condusi de catre Sorin Bulzan.
Lipsa de fonduri a facut ca lucrarile sa fie sistate, iar zona, trecuta de mai multa vreme pe lista de arii arheologice protejate, sa fie lasata la indemana oricarui inconstient.
Legal acest spatiu se afla sub trei autoritati, Primaria, proprietara de drept a terenului, Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National al judetului Bihor si Muzeul „Tarii Crisurilor”.
Tot legal, orice sapatura efectuata in acest areal protejat ar trebui facuta de catre arheologii de la Muzeu, cu avizul celor de la Directia pentru Cultura, insa in aceasta zona are loc un adevarat masacru.
Sunt prezente peste 12 gropi cu adancimi variabile, intre 50 si 150 de centimetri, si cu lungimi si latimi cuprinse intre un metru si peste 10 metri. Pamantul rezultat de aici este dus in zona cimitirului, pentru a se cosmetiza mormintele prabusite.
Deci sapaturi au loc, chiar daca administratorul a incercat sa nege acest lucru, iar ceilalti responsabili habar nu aveau ce se intampla acolo.
Oamenii de la firma de pietre funerare din vecinatatea sapaturilor ne-au declarat ca „pamant ia de aici toata lumea, inclusiv cu tractoare si camioane”. Asadar administratorul trebuia sa vada gropile.
Tot el ar fi trebuit sa isi avertizeze superiorii, iar acestia sa isi indrepte constatarile spre ceilalti responsabili, dar nu a fost asa.
Legal, cei care ar fi fost prinsi „vandalizand” zona s-ar fi ales cu un dosar penal pentru braconaj arheologic, desi este vorba doar de lipsa informarii. Nicaieri in Pepiniera nu se poate gasi macar un singur afis pe care sa scrie ca este vorba despre o arie protejata si de ce este protejata.
Lipsa banilor, inconstienta, dar si proasta informare si reaua-vointa, in cazul administratorului, a facut, probabil, sa se piarda o parte a vestigiilor prezente aici. Asteptam cu nerabdare ca autoritatile sa isi faca treaba…
Pepiniera dendrologica nr. 2, situata pe strada Fagarasului, era oaza de verdeata, din care se „alimentau”, atat cei ce locuiesc in preajma ei, cat si toate parcurile din judetul Bihor, cu flori si arbori tineri.
Asta pe vremuri, deoarece, de cativa ani incoace, odata cu instaurarea democratiei de stil romano-haiducesc, acest spatiu, care acopera cate hectare bune, a devenit un loc al nimanui
Oamenii de la firma de pietre funerare din vecinatatea sapaturilor ne-au declarat ca „pamant ia de aici toata lumea, inclusiv cu tractoare si camioane”. Asadar administratorul trebuia sa vada gropile.
Tot el ar fi trebuit sa isi avertizeze superiorii, iar acestia sa isi indrepte constatarile spre ceilalti responsabili, dar nu a fost asa