Perspective Diferite. Episodul 4. Spiri, fondator Hostel Costel: Cu siguranta discutiile iscate intr-un hostel sunt mult mai interesante decat stirile de la ora 5

Spiri este unul dintre cei care au pus bazele Hostel Costel, un loc in care turistii veniti din toate colturile lumii descopera Timisoara si iau contact cu Romania. Hostel Costel este un business care a plecat de la o necesitate si s-a transformat in scurt timp intr-o pasiune si un mod de viata. „Alteori ma mir si eu cand imi spun cat sunt romanii de prietenosi – la un moment dat asta parea un cliseu la fel ca si istoria glorioasa a Romaniei – asa ca asta mai imi da speranta si mie” – Spiri.

Proiectul Perspective Diferite isi propune sa prezinte oameni care, prin pasiunea pentru ceea e fac, au abordat lucrurile diferit, creativ, adaugand o valoare certa domeniului in care activeaza.

1. Cum te-ai decis sa urmezi aceasta pasiune? Adica de ce un hostel?

Spiri: A fost un cumul de circumstante, oprtunitate si multa bere. Ca student cred ca toti am visat la un moment dat sa ne mutam fie din camin, fie din apartamentul de doua camere in care stateam patru persoane. Asa ca evident si noi ne gandeam la o casa cu gradina si simteam ca meritam asta in momentul in care am terminat facultatea… si lucram fiecare. Apoi a fost momentul in care orasul meu natal, Sibiu, a explodat turistic si in 2008 erau 14 hosteluri. Unul din ele Chess Hostel a fost definitoriu si pot sa spun ca m-a inspirat foarte mult – in special prin atmosfera imprimata si implicarea in viata culturala. Astfel ca am inceput sa studiez piata hostelurilor din Timisoara, sa verific gradul de ocupare si sa caut numarul de locuri de cazare in hosteluri – lucru de altfel foarte simplu: nu exista nici un hostel in 2010 in Timisoara! Cam toti se cazau doar prin Couchsurfing sau probabil pensiuni. Asa ca decizia a fost luata la rece, ca si berea pe care o tineam atunci in mana. Planul era asa: gasim o casa mare, un nivel il ocupam noi ca sa nu mai stam inghesuiti la bloc, un nivel il transformam in Hostel sa ne amortizam chiria, lucram in timpul sezonului si iarna inchidem 3 luni si plecam prin Asia, America de Sud sau Africa. Teoretic eram asigurati pana la pensie… Practic functionam de 5 ani non-stop, nu am inchis hostelul decat 2 weekenduri si am reusit sa plec doar anul acesta pentru o luna in Myanmar.

2. Cat la suta din jobul tau e pasiune si cat la suta e munca?

Spiri: Dupa cum spuneam, pasiunea de acasa nu prea s-a potrivit cu munca din targ. Initial, cele doua se confundau, munceam cu atata pasiune incat nu realizam ca munceam. Dupa doua trei ierni in care nu numai ca n-am ajuns sa parasesc continentul dar a si trebuit sa ne pastram job-urile ca sa intretinem hostelul, parca balanta s-a inclinat mai degraba inspre munca, decat inspre pasiune. Din fericire cunosc tot timpul oameni noi, interesanti, care imi amintesc de motivele pentru care am inceput aceasta afacere. Entuziasmul lor ne da si noua energie sa continuam si ne confirma faptul ca sunt pe drumul bun.

3. Care au fost provocarile din job-ul tau pana in acest moment?

Spiri: In primul rand autoritatile locale. Nu prea se gaseau informatii (cum e in orice domeniu nou in Romania), aproape ca a fost nevoie sa definesc notiunea de hostel pentru ca primaria sa decida ce tip de autorizatie sa ne emita. Apoi, a trebuit sa creez practic o nisa noua in turism care era pana acum total inexistenta in Timisoara, si anume un turism alternativ, care sa „target-eze” grupurile de tineri (backpackeri) pentru un pret rezonabil. Zic asta pentru ca in timp ce marile hotelurile erau goale vara si pline iarna (datorita oamenilor ce veneau doar pentru business in Timisoara) la mine se intampla exact invers – e pustiu iarna si este plin vara – cand vin turistii/studentii straini in concediu/vacanta.

O alta provocare a fost poate (si inca mai este) sa explicam conceptul nostru publicului autohton – mai ales in cazul anumitor generatii. Ii simteam prin telefon ca isi faceau cruce cand auzeau ca trebuie sa imparta camera cu 4-6 sau 8 straini. Apoi cei mai frecventi clienti romani erau muncitorii care nu aveau probeleme cu imparitul camerei, dar tot ei mai apoi se simteau stanjeniti pe langa turistii straini. Altii ar fi vrut sa inchirieze camera pentru o ora – pe primii i-am dat afara dar pe urmatorii i-am invitat in camera – cu inca 4 oameni. Au iesit instant pe usa – nici nu imi imaginez ce si-a imaginat acel „cuplu” format ad-hoc – cert e ca nu au mai venit astfel de cereri. In final, cel mai simplu mod de a explica oamenilor era sa le spun ca atmosfera e ca la o cabana – dar in oras… o cabana urbana daca vreti.

4. Pasiunea de care discutam este un hostel (Hostel Costel). Aici ai sansa sa intalnesti o gramada de oameni din afara. Ce parere au ei despre romani si Romania? S-au mai schimbat mentalitatile si preconceptile celor care vin din vest vizavi de noi, de tara noastra?

Spiri: Din experienta mea pot spune ca strainii sunt placut impresionati de Romania. Sunt uimiti de natura, delta, munti, paduri – la fel cum sunt uimiti cat de putini romani intalnesc ei pe traseele montane si cat de neglijata este natura la noi. Nici nu imi vine sa le mai povestesc de microhidrocentralele din munti, defrisarile in masa si alte ineptii care se intampla la noi – ca sa nu ii gonesc. Ma gandesc ca intorsi cu o impresie placuta, mai trimit si alti prieteni si creste turismul.

Alteori ma mir si eu cand imi spun cat sunt romanii de prietenosi – la un moment dat asta parea un cliseu la fel ca si istoria glorioasa a Romaniei – asa ca asta mai imi da speranta si mie.

Vorbind de preconceptii acestea sunt usor de demontat. In parte fiindca nu sunt oricum prea rigide si pentru ca interesul occidentalilor pentru statele din spatele fostei cortine de fier au crescut exponential in ultimile decade. Imi amintesc ca la un moment dat un grup de brazilieni mi-a marturisit ca se simt ca acasa in Timisoara, si ca romanii de aici li se par foarte familiari. De cele mai multe ori, insa, nu a fost atat vorba de depasirea preconceptiilor cat de descoperirea unui loc pe care indeobste nu-l cunosteau indeajuns pentru a-si forma o opinie de orice fel. Majoritatea opiniilor sunt formate in urma stirilor senzaionale care, ca si la noi, au o audienta foarte mare. Dar am convingerea ca Hostelurile exact asta fac – rup anumite bariere sociale si deschid turistilor ochii catre inima orasului, catre locurile ascunse dar reprezentative pentru viata cotidiana – nu doar spre obiectivele turistice. Cu siguranta discutiile iscate intr-un hostel sunt mult mai interesante decat stirile de la ora 5.

5. Cum faci sa rezisti pe o piata, pe de-o parte dominata de jucatorii mari (marile lanturi internationale de hoteluri), iar pe de alta parte pe o piata in care exista foarte multe hoteluri, hosteluri, locuri de cazare, samd?

Spiri: Intre timp s-au deschis 5 hosteluri in Timisoara. Si urmeaza sa se mai deschida cel putin 2-3 hosteluri mult mai mari. Hotelurile din Romania si lanturile aferente nu constituie momentan o amenintare. In afara situatia e putin altfel. Turistii care acum 10-15 ani calatoreau prin hosteluri acum au familie, copii, si cand calatoresc, cauta tot atmosfera de hostel, dar cu un confort sporit. Hoteluri au observant aceeasta necesitate si si-au indreptat atentia catre acest public. Sunt lanturi mari de hosteluri care asigura tot confortul unui hotel. In acelasi timp insa si turismul in Timisoara a crescut – Wizzair si din toamna aceasta si Ryanair contribuie semnificativ la asta.

Eu in primul rand ma straduiesc sa transform hostelul in ceva mai mult decat un simplu loc de cazare. Incerc sa ma implic cat mai mult in viata culturala a orasului, sa organizez diverse evenimente si concerte intr-un cadru mai relaxat, si nu neaparat cu foarte multi decibeli, pentru a pastra specificul linistit al zonei de pe malul „>

6. Care este filosofia, motto-ul lui (Hostel) Costel?

Spiri: Home is where the moustache is! Ideea e sa te simti bine oriunde te duc cararile. Si noi incercam sa-i facem pe turisti sa vada Timisoara cu ochii nostri, sa se simta in largul lor aici si sa descopere adevarata vibratie a orasului – nu doar palmierii si muzeele.

7. Se spune ca un business poate fi oglinda omului care conduce afacerea respectiva. In cazul de fata, aceasta filosofie a hostelului, se confunda cu gandirea unui singur om sau este un rezultat al unei echipe, a unei gandiri colective?

Spiri: Din fericire, visul meu din perioada facultatii a fost impartasit de asociati si in acelasi timp de prietenii mei. Pot sa zic ca a fost o adevarata claca atunci cand am pornit santierul si fiecare din prietenii nostri are cel putin o amintire cu un colt al casei, un geam vopsit sau un pat montat. Am pornit impreuna la drum cu un entuziasm care ne-a facut sa trecem peste desele piedici si neajunsuri ce caracterizeaza orice inceput – cu atat mai mult cu cat a fost vorba despre o poteca nemaiumblata.

In acelasi timp fiecare si-a pus amprenta astfel ca finalul e in mod clar rezultatul unui colectiv. Fara sa avem prea multa experienta si fara sa fi calatorit extrem de mult sa ne facem o idee detaliata despre hosteluri, noi ne-am facut o imagine idilica despre definitia acestuia. Si asta cred ca ne-a ajutat pentru ca am reusit sa cream o atmosfera speciala diferita de „fabricile de dormit” si de hostelurile care sunt doar ieftine si atat. O dovada clara este ca inca mai sunt oameni care ma suna pentru ca i-am inspirat si ne cer sfaturi sa deschida un hostel. Cel mai bun exemplu sunt prietenii nostrii de la Cluj – The Spot Cosy Hostel si Bicycle Hostel din Iasi.