Rostul unui ziarist independent este de a scoate la lumina adevarata fata a lucrurilor, fie ele nedreptati, samavolnicii si situatii controversate.
Rostul unui ziarist independent este de a striga profesional si eficient, in locul celui aflat in imposibilitatea de a se face auzit, ascultat si inteles.
Ziaristul independent are dreptul de a-si lasa oasele pe campul de lupta, constient de riscurile exercitarii unei meserii blestemata de unii, binecuvantata de altii.
Este greu sa gasesti un sfant autentic in ziua de azi. Unde sa-l afli? Printre bancheri, negustori, politicieni, profesori, doctori, ingineri, actori, militari de cariera, someri, prostituate, procurori, judecatori, avocati sau ziaristi?
Tagma preoteasca si reprezentantii serviciilor secrete isi protejeaza cu multa atentie slujbasii printr-un exceptional regulament de ordine interioara: complexitatea prestatiilor profesionale si modul special de „marturisire” le confera o aura care ii diferentiaza de restul lumii. Asta nu inseamna ca sunt, cu totii, imaculati sau lipsiti de pacate.
„Errare humanum est”( „A gresi e omeneste”)!
Rostirea adevarului nu este un privilegiu rezervat doar sfintilor. Toti avem acest drept natural. Desigur, conteaza mult ce spui, cat spui, cum spui, cand spui si cui spui. Chiar instantele de judecata se confrunta cu probe reale si probe contrafacute, cu expertize contradictorii si marturii de tot soiul iar decizia poate fi justa sau nedreapta.
In zilele noastre s-au vazut oameni condamnati pe nedrept si raufacatori lasati in libertate…
Poti fi condamnat pentru ca ai furat o lalea si trecut cu vederea daca ai jefuit un combinat! In Vechiul Testament, Ecclesiastul marturiseste cu amaraciune: „Este o desertaciune care se petrece pe pamant: si anume sunt oameni neprihaniti, carora le merge ca si celor rai care fac fapte rele, si sunt rai, carora le merge ca si celor neprihaniti, care fac fapte bune”(cap.VIII, v.14).
Nimic nou sub soare!
Sfanta Vineri si forta protestului personal
Vineri, 17 septembrie 2004, la Muzeul Literaturii Romane din Iasi (Casa Vasile Pogor), a fost lansata cartea ziaristului Petru Frasila, „Libertatea de a fi ziarist interzis”. Vineri, 24 septembrie 2004, la Muzeul de Arta din Piatra Neamt, a fost prezentata aceeasi lucrare, avandu-i drept critici, in ambele locatii, pe conf.univ.Constantin Dram si pe prof. Gheorghe Bunghez.
Sfanta zi de vineri i-a fost de bun augur autorului caruia ii fusese pus pumnul in gura, de vreo trei ani incoace.
Petru Frasila este primul om care a deschis spinosul si colturosul drum al audio-vizualului nemtean. Ziaristul iesean a ales „orasul de piatra”, supravietuind conservatorismului si relatiilor in „panza de paianjen” ale unei COSA NOSTRA locale. Suferinta, prigoana, disperarea si boicotul ascut mintea luptatorului nativ, ca o lama de brici.
Aflat singur in fata nevoii, omul de televiziune Petru Frasila a pus mana pe condei, metamorfozandu-se in guerilleros de presa scrisa.
Cu doua „pistoale” haiducesti la chimirul gazetaresc, ziaristii Lucia Ciocarlan si George Harabagiu, Petru Frasila a scos pe piata presei scrise, din judetul Neamt, o publicatie dura, ca aerul tare de la munte, un ziar adevarat care se vindea ca painea calda: „LUMEA NEMTEANULUI”, expresie curajoasa a jurnalismului profesional, lipsit de prejudecati provinciale,
ignorandu-se orice risc! „Lumea nemteanului” a fost un strigat disperat impotriva legii mafiote a tacerii, OMERTA. Asupra celor trei ziaristi s-au pravalit amenintari si calomnii, s-au exercitat presiuni subterane si au fost intentate procese, dar ziarul si-a atins unul dintre obiectivele esentiale: a schimbat mentalitatea multor alegatori, facilitand reusita electorala a opozitiei.
Oamenii de rand, cei de buna-credinta, nehotaratii si dezamagitii au priceput ca se vor confrunta cu o caracatita care le goleste fraudulos buzunarele dupa ce le-au fost inselate, amarnic, sperantele. In ciuda unor tradari conjuncturale, efortul Aliantei Dreptate si Adevar a obtinut un rezultat bun la alegerile locale.
„Libertatea de a fi ziarist interzis”
Prezentarea cartii a fost asigurata de universitarul iesean Constantin Dram si de profesorul Gheorghe Bunghez. Cu o logica desavarsita, spontan si stapan pe arhitectonica si logica discursului liber, „spadasinul” Gheorghe Bunghez, un om care valoreaza singur cat un partid temeinic, a inflamat trezitor si benefic auditoriul.
Constantin Dram- pe un registru mai pacific- a asigurat ancadramentul baroc, unei carti-dosar, unei carti-fronda, unei carti-document, unui protest vehement al luptatorului care este capabil sa moara cu condeiul in mana si fata catre dusman.
Lupta jurnalistului Petru Frasila este „pe viata si pe moarte”! Alaturi de el s-au adunat cativa „ronini”, cativa spadasini ai mass-media, cunoscuti pentru radicalism si intransigenta, care nu au ce pierde, care lupta disperat pentru un principiu inscris si in Constitutia SUA:
dreptul la libera exprimare! Cativa smecheri locali considera ca te poti juca golaneste cu asemenea gazetari care au ajuns sa iasa la rampa din placerea-jubilativa pe care ti-o asigura lupta de gladiator versat! Ziaristii adevarati au cateva legi de care nu se despart: „cine rezista, invinge”(„Chi dura, vince”!) si „cine risca, castiga „! („Qui risque,gagne”!).
Lucrarea in cauza este gata sa poata fi studiata si de sindicate gazetaresti de pe alte meleaguri. Strasbourgul manifesta un interes sporit pentru astfel de „romane”…cavaleresti. Instantele internationale s-au familiarizat cu realitatile mioritice.
Nu degeaba afirma Rasvan Popescu, membru al CNA, la inceputul lunii decembrie 2003: „Mi se pare ca suntem intr-o faza de degradare penibila a audiovizualului, cand nici macar aparentele nu se mai pastreaza”. Ceea ce se intampla cu ziarele nationale de opozitie „ROMANIA LIBERA” si „EVENIMENTUL ZILEI” este in ton cu politica pumnului in gura, gestionata tenace de actualii guvernanti.
Fata de anii ’90, ai secolului trecut, situatia mass-media s-a agravat. Un conformism lenes, probeaza ca vocile independente s-au cam tocit, pentru „painea cea de toate zilele”.
In ciuda tuturor dificultatilor, in Romania apar carti-avertisment („Sarac lipit, caut alta viata”, aparuta la Editura NEMIRA, 2004; „Serviciile secrete din Romania si scandalurile de coruptie intre 1989-2001”, Editura ANTET XX Press; „Magistratura impotriva statului de drept”, la Editura ZIUA, etc), de aceeasi factura cu a ziaristului Petru Frasila, in sensul ca reprezinta rechizitorii severe la adresa unei guvernari iresponsabile care incearca anestezierea electoratului cu incredibile bancuri populiste.
Prefata ineditului protest, „Libertatea de a fi ziarist interzis” este semnata de acidul jurnalist iesean, Anca Negruti.