Pilonul III merge inca de-a busilea
Papagalul meu parca a innebunit. Cum vrand-nevrand se uita mai toata ziua la stiri, i-a intrat in vocabular o noua sintagma. De cate ori aude cuvantul pensie, repeta ca disperatul: Pilonul II, Pilonul II. Statistici despre pilonul doi, stiri despre pilonul doi, reclame cu produse pentru pilonul doi. Mai am un pic si il fac consultant…
Dar nu despre papagal voiam sa scriu. Ai auzit, draga cititorule, deseori in utimele saptamani de tot felul de pilonii. De pilonul doi – adica pensiile obligatorii administrate privat – auzi cel mai des in ultima vreme, asa ca nu insist acum. De pilonul unu – adica pensia publica de la stat – stii deja si nu auzi decat in asociere cu: deficit, indexare, lipsuri, saracie. Iti vine rapid sa spui: „Mai bine nu ma mai gandesc!”.
De al treilea pilon, pensiile facultative, se aude mai putin, si aici vreau eu, cum se zice pe romaneste, sa bat saua. O diferenta esentiala fata de primele doua este ca la al treilea controlezi in totalitate alegerea. In cazul pensiei publice, statul decide cat trage deoparte din castigul tau lunar si ce face cu banii.
In cazul celei obligatorii, recent intrata in ring, mai ai un cuvant de spus: poti alege un fond din cele 18, – unul, nu mai multe – dar nu poti hotari cat din venit pui deoparte (statul a decis pentru tine 2% acum, 6% peste opt ani) si nici daca vrei sa-ti asumi un risc mai mare la tinerete.
Constranse de sistem, toate fondurile isi propun sa investeasca mai mult de jumatate din bani in titluri de stat, ceea ce face ca nivelul de risc sa fie comparabil iar randamentele destul de cuminti.
Daca vrei, la tinerete, sa iti asumi un risc mai mare cu pilonul doi las-o balta! Dar, poate e bine si-asa, daca te impaci cu gandul ca, pe ocolite, statul vegheaza sa nu risti prea mult cu gandul la randamente mai obraznice.
de Ovidiu Popica
INTERVIURILE HotNews.ro