Planetele cu inclinatie neobisnuita ar putea fi propice vietii
Planetele pivotante care se inclina intr-o directie iar apoi isi schimba orientarea intr-o perioada de timp scurta, din punct de vedere geologic, ar putea fi propice vietii, arata un nou model la care lucreaza cercetatori ai Agentiei Spatiale Americane si de la universitati afiliate Institutului de Astrobiologie al NASA.
Efectele climatice generate de aceste lumi instabile ar putea preveni inghetarea lor, chiar si in cazul planetelor care se afla la o distanta mai mare de steaua pe care o orbiteaza. In masura in care o cantitate de apa ramane constant in stare lichida pe suprafata planetei, aceasta ar putea prezenta conditii favorabile pentru mentinerea vietii, sustin cercetatorii.
„Planete precum acestea sunt destul de indepartate de stelele lor incat ar fi usor sa le calificam ca inghetate si obiective neatractive pentru explorare, insa, in realitate, ele ar putea fi potrivite pentru a sustine viata”, arata astrobiologul Shawn Domagal-Goldman de la Centrul de Zbor Spatial Goddard din Greenbelt (statul Maryland).
„Asta ar putea extinde imaginea noastra cu privire la felul in care arata o planeta propice vietii si unde am putea gasi asemenea planete”, explica cercetatorul.
Noul model ia in considerare planete care au aceeasi masa ca Terra, orbiteaza o stea asemanatoare cu Soarele si au in apropiere unul sau doi giganti gazosi. In unele cazuri, atractia gravitationala exercitata de planetele masive ar putea schimba, intr-un interval de sute de mii de ani – o clipita in termeni geologici -, orientarea axei de rotatie a unei planete telurice.
Desi ar putea parea exagerat ca o planeta sa intruneasca toate aceste conditii, oamenii de stinta au identificat deja un aranjament de planete, care orbiteaza steaua Upsilon Andromedae, in care ar putea aparea aceasta situatie. Acestia au observat in acest sistem ca orbitele a doua planete enorme sunt inclinate la un unghi de 30 de grade una fata de alta.
Comparat cu sistemul Solar, aranjamentul planetar pare extrem. Orbita Pamantului si cele ale celor 7 planete vecine difera cu cel mult 7 grade si pana si orbita planetei pitice Pluto, care iese in evidenta, difera cu modesta valoare de 17 grade, arata NASA.
„Stiind ca acest tip de sistem planetar exista, se ridica intrebarea daca o planeta care intruneste aceste conditii ar putea fi propice vietii”, explica cercetatorul Rory Barnes de la University of Washington din Seattle. Barnes a facut parte din echipa care a studiat orbitele celor doua planete din Andromedae.
Modelul planetelor propice vietii este explorat intr-o lucrare publicata in numarul din aprilie al revistei Astrobilogy. John Armstrong de la Weber State University din Ogden, Utah, a condus echipa de cercetare din care fac parte Barnes, Domagal-Goldman si alti colegi.
Echipa a testat mii de simulari pentru planete din 17 varietati de sisteme planetare simplificate. Modelele construite de cercetatori le-au permis sa ajusteze inclinarea orbitelor planetelor, inclinarea axei de rotatie si capacitatea atmosferei planetei telurice de a permita trecerea luminii.
In unele cazuri, orbitele inclinate pot face ca o planeta sa se miste dezordonat, miscare care ar trebui sa aiba un impact puternic asupra ghetarilor si asupra climei. Istoria Terrei indica faptul ca cresterea si topirea ghetarilor este afectata puternic de lumina care ajunge la ei. Miscarile dezordonate extreme, precum apar in cateva dintre modelele analizate in studiu, ar face ca din cand in cand polii planetei sa se indrepte direct catre steaua pe care o orbiteaza, topind astfel ghetarii. Drept consecinta, unele planete ar putea mentine pe suprafata lor apa in stare lichida, in pofida faptului ca se afla la o distanta de aproape doua ori mai mare de steaua lor decat se afla Pamantul de Soare.
„In aceste cazuri, zona propice vietii ar putea fi extinsa mult mai departe de stea decat ne-am astepta in mod obisnuit. Mai degraba decat sa impiedice prezenta vietii, schimbarile rapide ale orientarii planetei s-ar putea dovedi un avantaj uneori”, sustine Armstrong, autorul principal al lucrarii.