Pleșu, Liiceanu, Racheta lui Musk, Virușii, Manipularea, Final de Resurse pe Terra. Ia un pumn de spirit în bula ta: Conferințele Humanitas Aqua Forte “Despre lumea în care trăim“ MULT VIDEO

Iar Pleșu, iar Liiceanu? Apoi, puțintică medicină, o țâră de online, rachete, creație, despre om? Nu așa zici tu? Hai, mă lași, păi, le-am fumat. Plus, ce să-mi spună? Eu le știu pe toate. Dau un gugăl și m-am umflat în vene-pene. Și cu toate că aceste bullshituri mă hrănesc, uite m-am dus la Ateneul Român și n-a fost să fie așa. De sâmbătă până ieri, a fost pericol de zdruncinat niște prostioare din capul meu la Conferințele Humanitas Aqua Forte de la Ateneul Român “Despre lumea în care trăim“. Vezi cu ce m-am ales.

Și au fost Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu despre „Dereglările lumii contemporane“. Am reușit bine de tot, conform lui Pleșu și Liiceanu, să ne călcăm în picioare sutedemii de ani de gândire, de valori, de cunoaștere. Vezi Dăncilă și Becali. Nu așa urlăm noi în satul Facebook: “Dă-i dracului pe toți, dacă sunt fericit, nu-mi dă de mâncare mie Socrate sau balamuc Pascal.” Dar Pleșu și Liiceanu au dezbătut-o un pic mai altfel: foarte bine, calcă în picioare, dansează pe cadavre, ești liber, cine te oprește, noi? Noi, în niciun caz. Uite, nouă ne pasă de valori, de modele, de lecturi, de căutare a sinelui. Nouă ne-au folosit lecturile, căutările. Nu, nu ne luptăm să-ți fim modele, nu vrem să te batem la cap cu lumea noastră. Nu. Noi vrem să-ți arătăm un drum, să-ți arătăm că există încă un teritoriu al valorilor, unde-i binele și răul separate, unde-i adevărul și minciuna despărțite. Bun, nu te aștepta ca totul să fie brici. Dar noi, Pleșu și Liiceanu, suntem dovezi (nu vreți voi mereu dovezi?) că merită rătăcirea întru căutare.

Rătăcirea întru căutare? Care-i alternativa? Gândirea-chewinggum, Pre-judecata. Ușor de manipulat în lumea digitalizată, spune Bjola, profesor în Studii Diplomatice la Oxford. Astfel ideile Pleșu-Liiceanu au intrat în dialog cu cele ale lui Bjola din conferința lui „Propaganda în epoca digitală”. Mare-i prostia lumii. Și cum popularitatea este motorul și credibilitatea postărilor, cum să rămânem noi indiferenți? Vorba lui Pleșu-Liiceanu dacă nu ai niciun aparat axiologic, dacă selfiul este singura ta iubire, cum să nu fii ușor de manipulat? Ți-o cauți cu lumânarea, băiete! Totul e tranzacție la tine: creier, identitate, prostie, cunoaștere, conștiință. Eu m-am și mirat că s-a insistat pe termeni distincți precum “info”, “manipulare”. Păi, dacă nu urli, nu te crede nimeni, dacă faci bani te urmează cei mulți. Ce info? Ce manipulare? Era noastră? Era “infopulare”?

Cu Bogdan Marcu am plecat din lumea asta ușoară de inimă și ușoară la cap. Eram pe Lună și pe Marte. Conferința „Paşi în spațiu. După 50 de ani“ a vorbit despre Marte. Da, Marte e hit-ul. Luna e desuetă. Și mai ales Bogdan Marcu mi-a tăiat aripile. Mi le umflase Musk. N-o să ajung pe Marte. Toți mă sufocau cu asta. Gata, Musk te duce pe Marte. Cert. Gata, mâine plecăm. Rațiunea triumfă, dac-o asculți. Marcu mi-a zis că e greu să ajungi acolo, pe Marte (opt luni cine stă cu genunchii la piept într-o capsulă?). Dacă reziști totuși, s-ar putea să nu te mai întorci, rachetele de acum n-au unde să depoziteze atâta “benzină”. A, poate vrei să rămâi pe Marte. Haha, atmosfera acolo e nasoală. Sinuciderea place multora. Rezolvă totul banii lui Musk? Hopa, problema. Băi, fascinația, banii nu-s deajuns. “Infopularea” face ravagii.

Mișto în „Povestea ştiințifică a creației“ a lui Jim Baggott este că omul ne-a spus că putem crede în Dumnezeu, în maimuță, în ce vrem, fiindcă dovezile creaționiste așa sunt, așa rămân: nedemonstrabile. Băi, cum, Baggott nu ne minți și tu un pic?- m-am revoltat. Da, Jim Baggott ne-a arătat care-s limitele de astăzi ale cercetărilor dintotdeauna și la infinit. Ia de aici polonicul cu decență:

Omule, ai cucerit tot Pământul și Planeta ta ți-ai secătuit-o. Ce bine ți-ai mai făcut tu cu mâna ta? Oh, Apocalipsa. Vezi ce mișto ți-ai săpat singur groapa. O spune Liviu Giosan, cercetător la Woods Hole Oceanographic Institution în Statele Unite și profesor de geologie marină în cadrul programului doctoral comun cu Massachusetts Institute of Technology (MIT).

Pui botul la reclame? Bun, bun. Atunci n-ai nevoie de doctori. Și așa nu omoră dracului virușii și nu îți fac lumea perfect curată. Să fie totul impecabil de curat este boală, bă! Vezi „Cinci excursii în viitorul medicinei“ cu prof.dr. Andrei Constantinescu. Secolul 21 este al virușilor sau nu vom mai fi deloc. Virusurile se diversifică iar noi ne îndopăm cu pastile văzute în reclame. Virusurile sunt bune, iar cei rău este că-i nevoie de bani pentru cercetare. Și cercetarea înseamnă timp. Și bani nu-s. Și tu n-ai timp. Virusul te halește. Uite, un spot despre ființa ta murdară. Da, da, e publicitate la „Virusul nu moare niciodată!”

Patapievici ne-a zis-o la final.”Sfârșitul Europei” este cu întrebare. Răspunsuri? Incapacitatea noastră de a crea astăzi o mitologie din UE. O lume a „omului recent”, necopt, care trăiește în clipă, care își trăiește inocența perpetuă. Unde-i Europa de altădată? Ioc Europa. Nu, nu deschiderea Europei spre Ceilalți e vina. Nu săriți cu extremisme și xenofobii. Nu. Europa trăiește din diversitatea sa. Dar ca-n orice banală istorie, când uităm de lege, de valori, de sine începe „canibalismul”. European la european își scoate ochii.