Politico: Zvonuri privind reînvierea Austro-Ungariei

Indiferent că vorbim de Ucraina, Rusia, ba chiar și de conflictul Israel-Hamas, în cercurile UE s-a instalat impresia că cele două țări cântă după aceeași partitură, scrie Politico, citat de Rador Radio România.

O cale sigură de a scoate din sărite un austriac e să aduci vorba despre un viitor meci de fotbal Austria-Ungaria, iar apoi să-l întrebi cine e adversarul.

Pentru mulți de la Bruxelles răspunsul este evident în aceste zile: UE. Indiferent că vorbim de Ucraina, Rusia, ba chiar și de conflictul Israel-Hamas, în cercurile UE s-a instalat impresia că cele două țări cântă după aceeași partitură.

„Acesta e comportament tipic austriac” a declarat pentru Politico un diplomat UE, insistând să fie anonim pentru a putea critica un aliat european. „Să nu vă faceți iluzii: aceasta e monarhia dualistă ridicându-se din mormânt.”

În contextul în care Ungaria a luat ostatici atât ajutorul UE de 50 de miliarde de euro pentru Kiev cât și accederea Ucrainei în UE, Viena exploatează situația pentru a-și urmări în culise propriile interese, ignorând natura urgentă a problemei ucrainene, acuză voci critice.

Recentul atac al Austriei la adresa Ucrainei e pe potriva unui tipar familiar prin care profită de neutralitatea ei pentru a se pune bine cu Moscova, în vreme ce pretinde că face parte din tabăra Vestului – o tactică pe care a ajuns s-o stăpânească și Viktor Orbán (în ciuda faptului că Ungaria nu e neutră).

Reputația de încăpățânare pe care Austria o are la Bruxelles a fost exacerbată de blocada pe care le-o impune de ani și ani Bulgariei și României în încercarea lor de a accede în spațiul Schengen. Până și Ungaria susține aderarea celor două țări.

Austria, acționând fără a ține seama de reguli și adesea în complicitate cu Ungaria, este o perspectivă înfricoșătoare pentru mulți de la Bruxelles. În primul rând, Austria e inclusă în mod tradițional în clubul Europei de Vest și, în ciuda faptului că provoacă ocazional probleme, e o țară pe care în general se poate conta că va susține consensul liberal.

În al doilea rând, dacă cele două țări au un număr similar de locuitori, economia Austriei e cam de trei ori mai mare ca a Ungariei, ceea ce-i conferă o influență mai mare.

Vecini, nu prieteni

Se întâmplă adesea ca responsabili UE să le atribuie omologilor lor austrieci o aroganță naturală, fapt care nu face decât să alimenteze stereotipul cum că Viena nu a conștientizat nici acum că zilele ei imperiale s-au dus demult.

Chiar dacă e tentant să gândești că Viena, îmbătată de autoamăgirea splendorii „imperiale și monarhice” a imperiului Habsburgic, caută să-și revigoreze colaborarea cu ungarii, care și-a găsit sfârșitul în cenușa primului război mondial, teama Europei de o înviere a Austro-Ungariei e totuși nejustificată, dată fiind realitatea din teren – cel puțin deocamdată.

Decidenții austrieci se scandalizează în privat dacă sunt comparați cu conducătorul ungar, pe care ei îl consideră autoritar. „Încercăm să ne înțelegem cu Orbán fiindcă e vecinul nostru, dar acest lucru nu înseamnă că ne și place”, a declarat un responsabil austriac care tratează foarte frecvent cu Budapesta.

Există, de pildă, o tensiune persistentă între cele două țări pe tema migrației. Viena suspectează Ungaria că le înlesnește emigranților ajunși pe teritoriul ei tranzitul spre Austria, fără a-i înregistra formal pentru a nu-i fi trimiși ulterior înapoi, așa cum impun regulile UE.

Fantome balcanice

Motivul real pentru care Austria s-a apucat brusc să facă gălăgie la Bruxelles pe tema Ucrainei are de fapt legătură cu Bosnia și Herțegovina. Dacă UE va deschide negocierile de accedere cu Ucraina, Austria vrea să fie inclusă și Bosnia, cu care are vechi legături economice și politice.

„Vrem să vedem Bosnia și Herțegovina în familia UE”, a declarat luna aceasta la Sarajevo ministrul austriac pentru Europa Karoline Edtstadler, argumentând că accederea țării constituie „o necesitate geopolitică”.

Dată fiind vecinătatea Austriei cu regiunea, calmarea tensiunilor din fosta Iugoslavie reprezintă de multă vreme una dintre prioritățile de politică externă ale Vienei.

Austria își detașează acolo trupele de decenii, în cadrul misiunilor ONU de menținere a păcii. Viena e convinsă că modalitatea cea mai bună de realizare a unei păci durabile în regiune – dar și de neutralizare a influenței persistente pe care o are Rusia acolo – este aducerea Balcanilor Occidentali sub aripa UE.

UE a declarat Bosnia stat-candidat la finalul lui 2022, însă Comisia a explicat că Bosnia trebuie să-și corecteze mai întâi regresul în materie de stat de drept pentru a putea începe negocierile de aderare. Cum accederea Ucrainei e pe agenda Consiliului European de săptămâna aceasta, Austria a sesizat o ocazie de a vârî și Bosnia pe ușa din dos.

„Nu avem nici o intenție de a ne pune în calea accederii Ucrainei”, a insistat un demnitar austriac, adăugând că a face așa ceva ar echivala cu „a te pune în calea trenului”.

Singurul interes al Austriei, afirmă demnitarul, e să agațe discret și Bosnia „la coada aceluiași tren”.

Ceea ce ar trebui să calmeze vocile de la Bruxelles care critică Austria.

Și totuși, vorbind în general despre direcția politică a Austriei, motive de îngrijorare sunt din belșug. Țara va avea la toamnă alegeri. Partidul Libertății, eurosceptic, care ia drept model Ungaria lui Orbán, conduce în sondaje cu o marjă confortabilă.

Șeful acestuia, Herbert Kickl, a calificat recent Ungaria cu ocazia unei vizite la Budapesta drept „refugiul autodeterminării naționale și al rezistenței contra intervenției globaliste de la Bruxelles”.

În ciuda îmbobocirii unei fraternități de extrema dreaptă între Kickl și Orbán, Europa se poate consola cu faptul că colaborarea austro-ungară nu a reușit să treacă niciodată testul timpului. Cea mai nouă tentativă nu a durat decât vreo 50 de ani.

Articol de Matthew Karnitschnig, Politico (preluare Rador Radio România)