Polonia stă pe un munte de aur. Croația și-a vândut tot. România e undeva la mijloc

Rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) la 31 martie 2026 au fost de 80,27 miliarde euro, faţă de 79,63 miliarde euro la 28 februarie 2026, a transmis miercuri BNR.

Băncile centrale din Europa Centrală și de Est au strâns, în ultimul deceniu, rezerve valutare și de aur de ordinul sutelor de miliarde de dolari, iar în fruntea clasamentului se află Cehia și Polonia, la mare distanță de restul regiunii.

Liderii clari din Europa Centrală și de Est după rezervele oficiale totale (valută + aur, ultimele date disponibile din 2025 – începutul anului 2026) sunt Polonia și Republica Cehă, urmate la o oarecare distanță de România și apoi de alte economii din Europa Centrală și de Est.

În fiecare joi dimineața jurnalistul Dan Popa trimite newsletterul Economix. Dacă ești pasionat de economie, finanțe personale sau comportamentale. poți să te abonezi aici la newsletterul EconoMix.

Cei mai mari deținători (Europa Centrală și de Est, sens larg)

Rezerve totale aproximative (valută + aur), rotunjite la cel mai apropiat miliard echivalent:

Polonia – aproximativ 240-245 miliarde USD echivalent în active oficiale de rezervă, din care aurul său (peste 500 de tone) valorează aproximativ 55 miliarde USD și reprezintă aproximativ o cincime până la un sfert din rezervele totale.

Republica Cehă – aproximativ 180-181 miliarde USD în rezerve totale (valută, DST, aur), cu aur în jur de 13 miliarde USD.

România – aproximativ 80 miliarde EUR în rezerve valutare în martie 2026; adăugarea aurului aduce rezervele internaționale totale puțin peste acest nivel.

În restul Europei Centrale/de Est (de exemplu, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Croația, statele baltice, Balcanii de Vest), niciuna nu se apropie în prezent de nivelurile rezervelor oficiale totale din Polonia sau Cehia; majoritatea sunt cu mult sub echivalentul a 100 de miliarde USD, adesea mult mai puțin.

Rezervele ca pondere în PIB

Există însă o serie de țări care nu au rezerve de aur.

Croația ~0 tone. Și-a vândut aurul în 2001. Ulterior a cumpărat doar cantități tehnice la cererea BCE
Luxemburg ~0 tone. O economie financiară extrem de dezvoltată, nu consideră aurul necesar ca rezervă strategică
Estonia ~0 tone. Model similar: încredere în euro + active financiare. Rezervă de aur aproape zero (cantități simbolice)

Alte țări nu sunt chiar la zero, dar sunt foarte aproape: Irlanda → cantitate foarte mică, Letonia → rezerve reduse, Malta → nivel simbolic.

Ce au în comun aceste țări: Majoritatea sunt: economii mici, integrate puternic în zona euro cu sisteme financiare dezvoltate

Mugur Isărescu: Eu nu vreau să mai crească rezerva de aur, sunt superstițios

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spunea acum 13 ani că rezerva de aur nu mai trebuie să crească, arătând că de câte ori s-a depășit nivelul de 100 de tone „România a pățit ceva”.

„Eu am o învățătură. Este cam pesimistă. Deci eu nu vreau să mai crească rezerva de aur, personal, sunt aici peste 100 de tone, pentru că sunt superstițios. De câte ori am trecut peste 100 de tone România a pățit ceva. De data asta să rămânem la 100 de tone, este suficient de mult, 103 tone”, a declarat luni Isărescu la Simpozionul anual de istorie și civilizație bancară „Cristian Popișteanu”, cu tema „Aurul în istoria băncilor centrale”, ediția a XXI-a, găzduit de BNR.

De-a lungul timpului, șeful băncii centrale a avut mai multe intervenții în care a afirmat că nu mai dorește creșterea rezervei de aur din superstiție.

El și-a amintit că în anul 1990, la două ore după ce a fost numit guvernator al băncii centrale, a mers la tezaur.

„De ce? Ca să ating aurul, era și ultima rezervă tangibilă a României și ca să capăt încredere. M-a întrebat cineva cum am rezistat (ca guvernator, o perioadă îndelungată – n.r.). Probabil că am luat ceva magie din tezaurul, mic atunci, nu aveam decât vreo 64 de tone de aur, suficient ca să îmi dea încredere pentru câțiva ani buni, cel puțin.”, a spus Isărescu.

De la înființarea Băncii Naționale a României, în 1880, rezervele de aur au fluctuat în funcție de evenimente istorice – războaie și decizii politice –, dar și de ciclurile de creștere economică.

România avea mai puțin de 15 tone de aur în rezerva Băncii Naționale (BNR) la sfârșitul secolului al XIX-lea, imediat după înființarea instituției, și a atins recordul istoric în 1940, când deținea aproape 140 de tone din metalul prețios, ocupând locul al 12-lea în lume.

Ceausescu și aurul: În 1988 și 1999, regimul comunist a vândut o parte din rezerva de aur pentru plata datoriei externe a țării

În anii 1988 și 1999, regimul comunist a vândut o parte din rezerva de aur pentru plata datoriei externe a țării, acțiunea fiind perfect legală, a declarat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

„O parte din datoria externă a României a fost plătită prin vânzarea unei cantități de aur, deci s-a adeverit faptul că a scos de aici, de la Banca Națională, o parte din tezaurul de aur, l-a vândut în străinătate, a plătit datoria externă”, a spus Isărescu.

„Rezerva de aur a scăzut de la 100 de tone la 40 de tone, apoi, spre sfârșitul anului 1989, a răscumpărat 20 de tone de aur. Toate aceste operațiuni au fost pentru acele vremuri perfect legale, întrucât chiar președintele României de atunci, Nicolae Ceaușescu, a semnat decretele și de scoatere și de vânzare a aurului și de răscumpărare a unei cantități de aur”, a detaliat guvernatorul.