Ponderea principalelor forţe eurosceptice în UE -AFP

Capitale aflate în conflict cu Bruxelles-ul, fără a dori să urmeze exemplul Londrei, partide anti-UE sau anti-euro asociate la putere, opoziţii mai radicale: foarte diverse, forţele eurosceptice au o pondere mare în multe ţări. Euroscepticismul nu intră întotdeauna în diviziunile politice clasice: unele partide de extremă dreapta nu pun la îndoială Uniunea Europeană, de care, dimpotrivă, o parte a stângii radicale doreşte să se desprindă, potrivit Rador, care citează AFP.

Regatul Unit

În principiu, euroscepticii sunt majoritari în Regatul Unit, unde 52% dintre alegători au votat în favoarea Brexit, la referendumul din 2016. Dar, în mod paradoxal, vicisitudinile acestui Brexit îi vor forţa, probabil, pe britanici să participe în număr mai mare în alegerile europene. În prezent, din cei 73 de deputaţi europeni ai ţării, o bună parte dintre cei 18 conservatori şi 24 de membri ai Partidului Independenţei din Regatul Unit (UKIP), aleşi în 2014, sunt ostili faţă de UE. Aceştia din urmă sunt acum dispersaţi, împărţiţi între cei care au rămas în UKIP şi cei care i s-au alăturat liderului lor istoric, Nigel Farage, în Partidul pentru Brexit, care prinde vânt la pupa în sondaje.

Ungaria

Primul ministru ungar, Viktor Orban, şi-a axat campania electorală pentru 26 mai pe denunţarea instituţiilor europene. După ce a atacat, în zadar, cotele de primire a refugiaţilor la Curtea de Justiţie a UE, este ţinta unei cereri de sancţiuni din partea Parlamentului European, care îi reproşează pentru faptul că a pus sub control presa, justiţia şi universitatea. Partidul său, Fidesz (cu 12 eurodeputaţi din 21 de unguri), a fost suspendat în martie din Partidul Popular European (dreapta).

Polonia

Guvernul conservator al PiS (Partidul Lege şi Justiţie, condus de Jaroslaw Kaczynski, cu 14 deputaţi în Parlamentul European, din 51(de polonezi)) este ameninţat cu sancţiuni europene pentru nerespectarea statului de drept în legătură cu o reformă a Curţii Supreme.

Republica Cehă

Numit de Milos Zeman, un preşedinte eurosceptic şi pro-rus, premierul Andrej Babis, de la partidul populist ANO (cu doi deputaţi în Parlamentul European, din 21, dar cu aproape 30% din voturi în alegerile parlamentare din 2017), s-a opus Bruxelles-ului în problema migratorie şi riscă o procedură europeană de conflict de interese privind imperiul său industrial. Un partid de extremă dreapta şi eurosceptic, SPD (19 deputaţi naţionali, din cei 200) aspiră să intre în Parlamentul European.

România

Guvernul social-democrat român este ameninţat de Comisia de sancţiuni din cauza unui proiect controversat de reformare a sistemului judiciar. Preşedintele ţării, Klaus Iohannis (pro-european de centru dreapta), a convocat un referendum în aceeaşi cu alegerile europene, pentru a se opune acestei reforme. Omul forte al Partidului Social Democrat este fostul (vice)premier Liviu Dragnea, condamnat pentru fraudă electorală.

Italia

Guvernul italian se opune în mod direct majorităţii partenerilor săi europeni, prin închiderea porturilor pentru sosirea refugiaţilor şi disputa sa cu Comisia – care s-a încheiat cu un compromis – pentru bugetul său pe 2018. Cele două formaţiuni care o compun, Liga lui Matteo Salvini (6 deputaţi în Parlamentul European ,din 73) şi Mişcarea 5 stele a lui Luigi di Maio (12), şi-au bazat succesul pe un discurs anti-imigraţie şi anti-UE, deşi nu susţin ieşirea din zona euro.

Austria

Liderul partidului de extremă dreapta şi eurosceptic FPÖ, Heinz-Christian Strache, este numărul doi din guvernul cancelarului conservator Sebastien Kurz. FPÖ (3 deputaţi în Parlamentul European, din 18), care are un discurs foarte dur împotriva imigraţiei, a renunţat la revendicarea sa de ieşire din UE şi din zona euro.

Danemarca

Partidul Popular danez (3 eurodeputaţi din 13), formaţiune contra imigraţiei, care are ideea unei ieşiri pe termen mediu din UE, susţine guvernul minoritar de centru dreapta, deşi nu face parte din el.

Estonia

Partidul euroesceptic de extremă dreapta EKRE, caare a obţinut avans în legislativele din 3 martie, dar nu are niciun eurodeputat, face parte din 24 aprilie la guvernul condus de centristul Juri Ratas.

Portugalia

Blocul Stângii, care promovează o ieşire din zona euro, dar nu din UE şi Partidul Comunist, în favoarea abandonării monedei unice şi în cele din urmă a UE, susţin guvernul socialist, deşi nu fac parte din el. Aceste formaţiuni sunt reprezentate de 4 din cei 21 de eurodeputaţi portughezi.

Finlanda

Partidul „Adevăraţii Finlandezi” (2 deputaţi europeni din 13), favorabil ieşirii din euro, deşi a lăsat la o parte programul anti-european atunci când a participat la guvernare, între 2015 şi 2017, a obţinut un mare succes în alegerile legislative din 14 aprilie. Cu un discurs anti-imigraţie şi sceptic privind schimbările climatice, a ieşit pe locul al doilea, după social-democraţi.

Franţa

Frontul Naţional (15 eurodeputaţi din 74) a fost redenumit Adunarea Naţională şi şi-a redus discursul anti-european din campania prezidenţială din 2017, dar şi-a menţinut discursul anti-imigraţie. Are concurenţă în alte mişcări, cum ar fi Debout la France sau Patriotes, cu câte doi deputaţi europeni. Pe partea stângă, La France Insoumise (3) apără nerespectarea tratatelor europene în chestiuni bugetare, însă nu o ieşire formală din UE.

Germania

Alternativa pentru Germania (AfD), o educaţie anti-euro şi anti-imigraţie creată în 2013, a obţinut 12,6% din voturi în alegerile legislative din 2017, agitând scena politică. În 2015, a obţinut 7 deputaţi europeni (din 96), dar dezertările l-au lăsat numai cu unul.

Suedia

Democraţii din Suedia (2 eurodeputaţi), care propun o ieşire din UE, se poziţionează ca arbitri între cele două mari blocuri dominante, stânga şi dreapta.

Olanda

Partidul Libertăţii al lui Geert Wilders, anti-islam (4 eurodeputaţi) a devenit în 2017 a doua forţă a Parlamentului olandez. Întâmpină concurenţa Forului pentru Democraţie, fără eurodeputaţi, dar care a intrat în Senat în martie. (AFP_traducere Rador)