Pregatiti pentru socul aderarii?

In Europa de Est demisiile de prim-ministri au inceput sa devina rutina. In numai cateva luni, dupa aderarea tarilor lor la UE, la 1 mai 2004, premierul Poloniei, Leszek Miller, al Cehiei, Vladimir Spidla, si al Ungariei, Peter Medgyessy, au demisionat.

Situatia politica din fiecare din aceste tari s-a complicat odata cu aderarea la UE, fapt care a necesitat si remanieri guvernamentale de substanta. Un scenariu ce se va intampla, probabil, si in Romania peste doi, maximum trei ani. De la prabusirea comunismului, in ’89, natiunile din centrul si estul Europei au tot suportat costurile tranzitiei la capitalism.

Acest proces a fost insotit peste tot de privatiuni pentru populatie si de bulversari masive in societate. Pentru Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, cele trei tari baltice, si Slovenia, chinul tranzitiei are deja o finalitate palpabila: aderarea ca membri cu drepturi depline la Uniunea Europeana.

Pentru Romania si Bulgaria, tari care au intrat cu adevarat in orbita Europei abia dupa anul 2000, calvarul va continua. Ceea ce descopera lumea dupa euforia prilejuita de extinderea continentului european spre Est este insa ca nici in aceste state tranzitia nu s-a incheiat. Prosperitatea si nivelul de trai ridicat al Vestului nu ajung in Est cu viteza cu care s-au desfasurat procesele politice.

De exemplu, Ungaria si Polonia nu au adus nivelul accizelor si taxelor la nivel european la anumite produse, inaintea aderarii.

Imediat dupa 1 mai, rezultatul a fost, in cazul Ungariei, o crestere masiva a preturilor la anumite bunuri si servicii – dar si o scadere la altele, reactie care a echilibrat rata inflatiei -, fapt ce a determinat o migratie a ungurilor in Romania pentru a cumpara zahar, carne sau combustibil. Explicatia este relativ simpla.

Piata interna a Ungariei a devenit, de patru luni, parte a pietei interne a UE, asa cum la noi astazi piata din Brasov, de exemplu, este parte a pietei interne a Romaniei. Regulile sunt aceleasi pentru toti cei din UE, fara taxe vamale.

Ungaria nu poate subventiona productia de zahar si nu poate mentine pretul mai scazut fiindca, automat, conform regulilor pietei libere, pur si simplu angrosisti de undeva din spatiul UE ar cumpara productia pentru a o revinde apoi la pietul pietei! Polonia este, ca si Romania, o tara cu probleme economice mari.

Pilele politice pe care Varsovia le-a avut pentru aderarea la UE, chiar incomplet pregatita, nu mai functioneaza acum cand e vorba de bani. De exemplu, Polonia s-a angajat sa respecte regulile pietei libere la un combinat metalurgic pana in momentul aderarii. Si acolo, insa, lucrurile se misca greu, exista mii de muncitori cu un sindicat puternic.

Rezultatul: Polonia a fost trimisa dupa 1 mai in fata Curtii de Justitie Europeana si, foarte posibil, va plati penalitati pentru nerespectarea regulilor. Acelasi lucru s-a intamplat si in domeniul agricol, unde Varsovia a obtinut, in 2002, dupa intense negocieri, un surplus de un miliard de euro pentru subventionarea agriculturii.

Astazi, Polonia pierde bani fiindca nu a reusit sa utilizeze decat 30 la suta din sumele alocate. Criteriul privind competitivitatea pe piata incepe sa devina mai important decat cel politic si cel al economiei de piata functionala ca atare pentru tarile nou aderate. Se pare ca nimeni nu s-a asteptat ca situatia sa fie atat de dificila.

De aceea, pentru Romania si Bulgaria UE a introdus deja „clauza de salvgardare” care poate amana aderarea acestor tari cu inca un an, adica pana in 2008, tocmai pentru a se acorda mai mult timp pentru pregatire.

Aflat la Bucuresti, dupa semnarea contractului de securizare a frontierelor tarii noastre de catre EADS si Siemens, cancelarul Schroeder a promis ca Germania va sprijini incheierea negocierilor de aderare a tarii noastre la UE in aceasta toamna. Acest lucru inseamna ca Romania va avea maximum trei ani pentru a se pregati pentru competitia din UE.

Experienta tarilor care au aderat in acest an poate fi utila. Tari ca Ungaria isi vor reveni din soc intr-un termen scurt. Populatia este putin numeroasa, educata si bine conectata de ani de zile la modul de viata occidental, iar investitiile straine pe cap de locuitor sunt un record absolut in Europa de Est.

Problema este ca Romania trebuie sa atinga un minimum de criterii de performanta si acquis comunitar fara sa mai aiba timp sa beneficieze de asa ceva. Mai mult, Europa nici nu mai este atat de darnica cu noii veniti asa cum a fost cu Grecia sau Portugalia acum cateva decenii, in momentul aderarii lor.

Pe scurt, gazul metan, benzina sau zaharul vor ajunge, vrand-nevrand, in momentul aderarii, la pretul mediu din UE. Salariul minim pe economie insa nu va putea sa tina pasul pe de-a-ntregul… Un viitor mai bun pentru Romania nu poate exista in afara Uniunii Europene si, de aceea, politic vorbind, orice zi de intarziere a aderarii este in defavoarea Romaniei.

Economic, insa, problemele vor fi dificile. In maximum trei ani, Romania nu are tehnic cum sa atraga investitii straine directe de zeci de miliarde de euro pentru a se crea, astfel, locuri de munca mai bine platite. Romania nu are cum sa ajunga la o administratie si justitie de nivel european sau macar la nivelul suratelor din Est.

Romania nu are cum sa dezvolte un numar de domenii de activitate cu adevarat competitive in fata Europei. Oricum ar fi, deci, la momentul aderarii Romania nu va fi pe deplin pregatita, desi interesul national este ca pregatirea sa continue in interiorul UE, si nu in afara ei. Pe de-o parte, pentru unii romani socul aderarii ar putea parea inspaimantator.

Pe de alta, dupa ce aceiasi romani au cunoscut cea mai dureroasa tranzitie din Estul Europei, dificultatile de peste doi ani nu mai au cum sa mai sperie. Pentru politicienii care se pregatesc de alegeri in aceasta toamna, sperand la un mandat de patru ani, experienta din tarile vecine ar putea sa fie o veste proasta.

Dupa cum arata lucrurile, imediat dupa intrarea Romaniei in UE sunt foarte posibile alegerile anticipate ca pret al socului aderarii.