Prin noroi, spre Europa
Oamenii au asteptat citiva ani sa primeasca un ajutor de la primarie si au incercat, apoi, sa sesizeze administratia crezind ca situatia lor nu este cunoscuta. Rezultatul agitatiei localnicilor a fost zero, iar inundatiile de anul trecut au facut ravagii. Tot la fel i-a prins si toamna acestui an.
Oamenii sint speriati la gindul ca prima zapada ii va bloca de tot, dar mai tare ii ingrozeste gindul ca din cauza noroiului de pe papuci, nu vor fi primiti in sectii la scrutinul european din 25 noiembrie. In aceasta situatie se gasesc aproape 1.000 de persoane care spun insa ca isi vor pregati incaltaminte de rezerva cu care sa poata merge la euroalegeri.
Prin noroi spre Europa
Pina cind vor putea simti pe pielea lor bunastarea adusa de integrarea in Uniunea Europeana, locuitorii de pe strada Iazului vor merge la alegerile din 25 noiembrie cu gindul tot la noroiul lor. “Trebuie sa mergem 2 kilometri prin noroaiele astea. Mergem la vot, dar nu stiu daca ne-va primi cineva asa plini de noroi pe papuci.
Cred ca o sa ne scoata afara cind ne vad”, face haz de necaz Ion Gruia. Vecinul sau il completeaza in aceeasi nota. “Cind mergem la alegeri, facem pantofii cu crema sa fie frumosi.
Trebuie sa ii facem ca doar cum sa ne prezentam noi la alegeri asa murdari de noroi? Mai rau ii de copilasii astia care merg la gradinita si de batrinii care se catara pe garduri cind trebuie sa treaca pe aici”, declara Pompiliu Bontan.
Pe linga noroiul care iti vine greu sa il infrunti, cartierul traversat de strada Iazului mai “dispune” de multe caracteristici specifice unui sat. Oamenii nu beneficiaza de canalizare, reteaua de gaz metan este aproape, dar nu alimenteaza inca imobilele, apa curge prin fata portilor, dar nu la robinete.
Strazile inguste completeaza o imagine desprinsa parca din era colectivizarii si nu din cea a vitezei si dezvoltarii IT.
Strada Iazului – un iaz
Oamenii nu renunta la umor nici atunci cind ajung la capatul nervilor. Scrisnind din dinti vecinii se aduna sa ne spuna povestea zonei. “Aici o fost un iaz si i-a zis strada Iazului. Acuma ii un iaz cu totul”, povesteste Vasile Marginean. Zimbetul ii dispare rapid cind prin zona se incumeta o masina. Valurile stirnite de roti ii aduc aminte de anul trecut.
“La mine in fata casei a fost anul trecut un noroi de un genunchi. Era pina aici sus. La vot? Cum sa nu merem? Merem ca sa vie primarul sa faca drumul aici. Merem, dar numai daca nu ploua, sa putem sa trecem pe aici”, adauga Vasile Marginean. Un alt vecin il completeaza nervos. “Nu prea avem cum ne descurca. Cind ploua trecem pe garduri ca nu avem pe unde.
Am sesizat primaria, dar de doi ani de zile nu ne-a bagat nimeni in seama. Anul trecut, cind a venit apa, ne-a inundat curtile si fintinile. Am un vecin la care i-au venit in curte pestii de pe vale, atunci cind s-a umflat. Primarul nu ne baga in seama. Nu a mai venit pe aici din 2004. Atunci a venit in fiecare zi, dar de atunci nu l-am mai vazut”, isi aduce aminte Ioan Gruia.
Interesul poarta fesul
Situatia nu pare sa ii sensibilizeze pe liderii administratiei din Aiud. Lucrurile sint pe cale sa se schimbe insa pentru ca primarul municipiului a aflat de probleme si spune ca le va rezolva in curind. Pentru edil alegerile europene nu au insa prea mare importanta asa ca treaba va fi terminata putin mai tirziu.
“Speram ca in acest an sa fie o vreme mai buna si sa ajunga la alegerile pentru Europa. Lucrarile sint acuma incepute si strazile din zona vor fi puse la punct. Asa ca anul viitor, la alegerile locale, vor ajunge curati”, a declarat mindru primarul municipiului Aiud, Horatiu Josan. Cu oamenii de pe strada Iazului, timpul nu mai are insa prea multa rabdare.
Vasile Morar: “Apa asta ii tot timpul aici. Cind ploua se aduna de pe toate zonele aici si ramine asa ca nu are unde sa se scurga. Tot la fel si primavara si toamna si vara. Mai iesim din cind in cind din curte dar numai asa cu cizme. Cu masinile nu mai trec pe aici numa’ aia care trebuie neaparat sa vina. Restul evita. Musafiri nu mai vin ca nu mai pot. Prmaria ne-a uitat. Asta este soarta noastra”, adauga cu amaraciune, dupa care fiecare se retrage catre casa.