Prin pseudo-alegeri catre pseudo-presedinti?

Ne indreptam oare catre o conducere bicefala? E greu de crezut, mai ales pe termen mediu si lung. Problema e ca diviziunea puterii e departe de a se inscrie in traditia ruseasca unde notiunea de tar a supravietuit chiar si celor 70 de ani de comunism.

Desi zeci de milioane de cetateni s-au prezentat disciplinat in salile de vot, ceea ce s-a intimplat ieri in Rusia nu are nimic in comun cu ideea de alegeri in adevaratul sens al cuvintului. Politologul Lilia Sevtova, de la Centrul Carnegie din Moscova, descrie inspirat situatia de acolo numind-o „imitatie de democratie”.

Un fel de democratie de carton a la Potemkin. Aparentele sint salvate: exista in teorie alegeri cu mai multi candidati, multipartidism, parlament si tot felul de institutii cu denumiri si functiuni pe hirtie asemanatoare celor din Occident. Dar in realitate totul e golit de continut. Se vorbeste despre presa independenta si de libertatea de expresie, dar fostul campion mondial de sah Gary Kasparov a fost retinut de politie chiar ieri in timp ce incerca sa protesteze impotriva manierei in care s-au derulat campania si alegerile prezidentiale.

De luni de zile e foarte clar pentru toata lumea cine ii va succeda lui Vladimir Putin in functia de sef al statului. Singurele elemente cu un oarecare grad de incertitudine ramineau doar prezenta la vot si scorul final al cistigatorului. Numele sau e Dmitri Medvedev si „succesul sau electoral” a fost programat din timp de actualul presedinte, Vladimir Putin. Si asta chiar daca pe buletinele de vot au mai existat alti trei contracandidati.

In realitate, singurul rost al acestora a fost doar acela de a conferi legitimitate mandatului noului locatar de la Kremlin. Tot aparatul de stat a lucrat in slujba sa. Medvedev a refuzat cu superioritate sa participe la dezbateri cu ceilalti candidati dar jurnalele de stiri au fost suprasaturate cu ispravile sale pina in punctul in care cineva comenta ironic ca principalele televiziuni din Rusia au ajuns sa functioneze in regim de videoblog al lui Dimitri Medvedev.

Procedeul in sine nu e deloc o noutate. Tot asa a venit la putere in urma cu 9 ani si Vladimir Putin, dupa ce Boros Eltin a anuntat ca se retrage si ca il desemneaza succesor interimar in fruntea statului. Am asistat atunci la un simplu proces de primire – predare a puterii la virf. A urmat ulterior legitimarea formala a demersului in cursul unor alegeri pe care Vladimir Putin le-a cistigat fara probleme sprijinit de intreaga masinarie a puterii, in frunte cu serviciile secrete din care de altfel el si provenea, dar si de oligarhi ca Gusinski sau Berezovski care la acea vreme cu siguranta nu banuiau ce surprize neplacute avea sa le ofere cit de curind noul regim.

Asemanarile se opresc insa aici. Pentru ca situatia din 2008 nu doar ca e fundamental diferita de aceea din anul 2000 dar nu are nici un fel de corespondent in istoria Rusiei. Daca in primul caz a fost vorba pur si simplu de un transfer al puterii de la Eltin la Putin in urma caruia fostul sef al statului a disparut cu totul de pe scena politica acum lucrurile stau exact invers.

Vladimir Putin si-a rezervat pentru sine pozitia de prim ministru si un rol activ in politica rusa de pe pozitia de lider al unui partid care detine aproximativ 2/3 din parlamentarii din Duma. In mod normal functia de prim ministru nu a inseamnat mare lucru pe esicherul de putere de la Kremlin. Si Eltin la vremea sa, si Putin i-au schimbat relativ frecvent pe ocupantii acestei pozitii, privita in mare ca una mai degraba tehnica decit politica. Acum este insa cu totul altceva. Noul prim ministru vine cu o zestre de sprijin popular de peste 70 de procente, dupa ce timp de opt ani a controlat categoric mai toate pirghiile de putere din tara.

In aceste conditii, marea intrebare e care vor fi in viitor rolul si puterea reala a lui Medvedev, un personaj extras de Vladimir Putin din anturajul sau de apropiati. Numit de catre acesta din urma, in anul 2000, in fruntea Gazprom-ului, Medvedev se numara fara indoila printre oamenii cei mai influenti din Moscova dar doar in urma cu un an putini l-ar fi vazut in pozitia de presedinte al Rusiei. Ne indreptam oare catre o conducere bicefala? E greu de crezut, mai ales pe termen mediu si lung. Problema e ca diviziunea puterii e departe de a se inscrie in traditia ruseasaca unde notiunea de tar a supravietuit chiar si celor 70 de ani de comunism.

Exista doua scenarii majore. Primul anticipeaza ca Dimitri Medvedev va fi doar o marioneta de fatada deasupra unui guvern puternic condus de Vladimir Putin. In acest sens, el este vazut doar ca o figura de tranzitie catre un alt mandat de presedinte pentru Vladimir Putin. Al doilea scenariu pariaza pe ambitia noului sef de stat de a-si construi o identitate proprie, decuplata de Vladimir Putin, utilizind imensul arsenal de putere si influenta de care dispune presedintele. Dar chiar daca se va intimpla asa, cel mai probabil, vom asista la un proces gradual pentru ca e limpede ca in prima faza, cel putin, inertia aparatului de stat va prevala oricum asupra eventualelor ambitii de emancipare ale noului lider de la Kremlin.

Cum insa nimeni nu poate prezice cu exactitate care scenariu se va dovedi cistigator, Rusia intra intr-o perioada de incertitudini cel putin pentru perioada urmatoare. La capatul acesteia ar trebui sa aflam daca incepind de astazi Moscova a intrat in regimul Medvedev sau, din contra, nu facem decit sa marcam debutul regimului Putin bis. A doua varianta pare sa fie din multe puncte de vedere mult mai probabila.