Problemele de memorie la 45 de ani pot anunța riscul de Alzheimer peste decenii. Ce au descoperit cercetătorii într-un simplu test de sânge

Problemele de memorie care apar în jurul vârstei de 45 de ani sunt, în majoritatea cazurilor, consecințe ale oboselii, stresului sau lipsei de somn. În unele cazuri, însă, pot fi primele semne ale unei boli neurodegenerative care va fi diagnosticată abia după 20 sau 30 de ani, atrage atenția o echipă de cercetători de la Universitatea Otago, din Noua Zeelandă.

Oamenii de știință au analizat probe de sânge recoltate de la 856 de adulți, toți în vârstă de 45 de ani, pentru a măsura nivelul proteinei pTau181, un biomarker asociat cu boala Alzheimer. Participanții care raportaseră tulburări de memorie în viața de zi cu zi aveau, în medie, niveluri mai ridicate ale proteinei pTau181 decât cei care nu semnalaseră astfel de probleme, deși testele cognitive standardizate și imagistica prin rezonanță magnetică a creierului nu evidențiau încă diferențe.

Rezultatele, publicate în revista GeroScience, în mai 2026, sugerează că procesele biologice asociate bolii Alzheimer pot debuta cu mult înainte de apariția simptomelor clinice care duc la stabilirea diagnosticului – de regulă, după vârsta de 70 de ani.

Tratamentele actuale pentru demența Alzheimer încetinesc evoluția bolii, însă au cele mai bune rezultate dacă sunt administrate în stadii incipiente. Așadar, identificarea persoanelor cu risc crescut printr-o simplă analiză de sânge ar putea deveni, în următorii ani, o alternativă mai puțin invazivă la procedurile de diagnostic folosite astăzi.

„Biomarkerii precum pTau181 reflectă riscul, nu certitudinea”, a precizat Ashleigh Barrett-Young, autoarea principală a studiului și cercetătoare în cadrul Departamentului de Psihologie al Universității Otago.

Participanții, urmăriți medical de la naștere

Datele provin din cadrul uneia dintre cele mai longevive cercetări medicale longitudinale. Dunedin Multidisciplinary Health and Development Study a înrolat, în 1972 și 1973, 1.037 de nou-născuți din orașul Dunedin din sudul Noii Zeelande. De atunci, fiecare dintre ei a fost reevaluat periodic, prin baterii complete de teste medicale, până în prezent. Etapele majore de reevaluare au avut loc de la 3 la 52 de ani, la intervale de 2-3 ani.

Studiul a devenit, în timp, una dintre sursele cele mai citate din lume pe teme legate de îmbătrânire, sănătate mintală și factori de risc cumulativi. La evaluarea de la 45 de ani, derulată între 2017 și 2019, au revenit 94% dintre cei rămași în viață. Cercetătorii le-au recoltat probe de sânge pentru dozarea proteinei pTau181, le-au efectuat RMN cerebral, le-au aplicat teste standardizate de evaluare cognitivă și le-au cerut, separat, să răspundă unui chestionar privind percepția propriei funcții cognitive.

Echipa de la Otago a confruntat apoi rezultatele celor patru tipuri de investigații. Persoanele cu valori mai crescute ale pTau181 erau, în medie, cele care raportaseră probleme de memorie sau dificultăți de concentrare. În schimb, aceste diferențe nu se vedeau încă la testele cognitive obiective și nici la RMN.

Cu alte cuvinte, primele dificultăți de memorie observate de participanți coincideau cu un marker biologic asociat bolii Alzheimer, înainte ca testele cognitive sau RMN-ul să sugereze modificări clare.

Proteina tau și depozitele anormale din creierul bolnav

Boala Alzheimer este asociată cu acumularea anormală a două proteine în creier. Beta-amiloidul formează plăci între neuroni, iar proteina tau formează aglomerări în interiorul celulelor nervoase. În timp, aceste depozite perturbă comunicarea dintre neuroni și duc la moartea lor. Așa apar, treptat, pierderile de memorie, dificultățile de limbaj și problemele în activitățile de zi cu zi.

Proteina tau are, în mod normal, un rol de susținere în interiorul neuronilor. În cazul bolii Alzheimer, însă, trece printr-o modificare chimică numită fosforilare și începe să se acumuleze anormal. Una dintre formele modificate, pTau181, poate ajunge din creier în sânge atunci când neuronii sunt afectați. Studiile anterioare au arătat că persoanele diagnosticate cu boala Alzheimer au valori mai mari ale acestei proteine decât oamenii sănătoși de aceeași vârstă.

În prezent, diagnosticul precis de demență Alzheimer poate fi stabilit fie prin examen anatomopatologic post-mortem, fie, la pacienții în viață, prin puncție lombară, o procedură prin care se recoltează lichid cefalorahidian pentru dozarea proteinelor asociate bolii. Tehnica este sigură, dar invazivă și greu accesibilă în practica de rutină. O analiză a sângelui ar reprezenta, prin comparație, o metodă rapidă și mai ușor de aplicat la scară largă.

Când pacientul observă primul că ceva s-a schimbat

Studiul scoate în evidență că persoanele de 45 de ani pot sesiza schimbări subtile ale memoriei înainte ca ele să fie detectate prin testele obișnuite. Cercetătorii iau în calcul două explicații. Prima ar fi că proteina pTau181 începe să crească în primele etape ale procesului patologic, când persoana începe să sesizeze ușoare modificări, dar înainte ca testele clinice sau RMN-ul să le poată evidenția.

A doua presupune că, la 45 de ani, valorile ridicate ale proteinei ar putea să nu aibă legătură cu boala Alzheimer, iar utilitatea biomarkerului ar rămâne rezervată depistării la vârste înaintate. Răspunsul urmează să fie clarificat în cadrul reevaluărilor viitoare ale aceleiași cohorte, evaluarea de la 52 de ani fiind deja încheiată. Până atunci, specialiștii recomandă să fie investigate uitarea și scăderea capacității de concentrare după 45 de ani.

Cei 14 factori de risc modificabili, identificați de Comisia Lancet

Comisia Lancet pentru prevenția demenței, care reunește unii dintre cei mai importanți neurologi și epidemiologi din lume, a publicat, în 2024, o actualizare a raportului său devenit referință în domeniu. Documentul identifică 14 factori de risc modificabili care, abordați la timp, ar putea preveni sau întârzia până la 45% din cazurile de demență la nivel mondial.

Pentru vârsta mijlocie, definită ca intervalul între 40 și 65 de ani, raportul indică patru ținte principale:

• controlul hipertensiunii arteriale,
• corectarea hipoacuziei,
• evitarea obezității,
• menținerea nivelului de colesterol LDL în limite optime.

Lista continuă cu măsuri valabile la orice vârstă. Mișcarea regulată, somnul de calitate, relațiile sociale, tratarea depresiei, renunțarea la fumat, limitarea alcoolului, reducerea expunerii la poluare, prevenirea traumatismelor craniene și corectarea problemelor de vedere apar, de asemenea, în raport.

De ce nu se recomandă testarea tuturor adulților de peste 45 de ani

Rezultatele studiului nu justifică, însă, în acest moment, testarea nivelului de pTau181 la toți adulții de 45 de ani. Analiza nu este una de rutină, iar interpretarea sa pentru depistarea timpurie a bolii Alzheimer la persoane sănătoase trebuie validată prin alte studii internaționale, pe populații diverse. Cohorta Dunedin, deși importantă prin durata și rigoarea urmăririi, include preponderent persoane de origine neozeelandeză europeană.

În practică, evaluarea medicală devine justificată atunci când episoadele se repetă, se accentuează sau sunt observate și de familie. Medicul poate verifica mai întâi cauze frecvente și tratabile, precum tulburările de somn, anxietatea, depresia, problemele tiroidiene, deficitul de vitamina B12 sau efectele unor medicamente. Dacă aceste explicații nu sunt suficiente, consultul neurologic poate stabili dacă este nevoie de monitorizare, teste cognitive mai detaliate sau investigații suplimentare.