Razboi si propaganda in Caucaz

Autodeclaratele „republici independente” precum Abhazia, Osetia de Sud sau Transnistria nu sint nimic altceva decit niste creatii artificiale nascute cu binecuvintarea Moscovei, avanposturi pentru trupele ruse si un propice teren de actiune pentru serviciile secrete ale Federatiei Ruse.

Nu cu mult timp in urma Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, ameninta pe fata Georgia ca ambitiile sale de a se alatura NATO risca sa conduca la evenimente singeroase. Si pentru a fi cit mai explicit dl. Lavrov a tinut sa precizeze ca „vom face orice pentru a nu permite ca Georgia si Ucraina sa intre in NATO”. E doar una dintre cheile in care trebuie privit conflictul armat din Caucaz. Mai ales daca tinem cont de faptul ca in septembrie ar trebui ca o misiune NATO sa vina la Tbilisi pentru a discuta cu liderii gruzini exact subiectul in cauza.

O a doua cheie tine de obsesia Kremlinului de a controla in totalitate infrastructura de distributie a petrolului si gazelor naturale extrase din Asia Centrala cu destinatia Europa. Acest tip de comportament e consistent cu linia de actiune a unui „petrostat”, creatie a regimului Putin, termenul apartine cercetatorului rus Marshall Goldman, in care livrarile de petrol si gaze naturale sint utilizate strategic drept mijloace de amenintare, de pedeapsa sau de recompensa, dupa caz. Or prin destabilizarea Georgiei, si poate chiar eliminarea presedintelui Michail Saakashvili, Kremlinul poate pe de o parte sa saboteze consolidarea unui avanpost pro-occidental in Caucaz iar pe de alta sa impiedice dezvoltarea unei rute alternative pentru petrolul si gazele naturale din regiune.

Pentru cine cunoaste cit de cit istoria Rusiei si Uniunii Sovietice scenariul gruzin e un deja vu. L-am vazut pus in opera doar cu ceva mai mult de un deceniu in urma in Transnistria. Autodeclaratele „republici independente” precum Abhazia, Osetia de Sud sau Transnistria nu sint nimic altceva decit niste creatii artificiale nascute cu binecuvintarea Moscovei, avanposturi pentru trupele ruse si un propice teren de actiune pentru serviciile secrete ale Federatiei Ruse. In timp ce „autoritatile” locale total aservite Kremlinului, se comporta mai degraba ca niste gasti mafiote, fiind implicate adesea in traficul de arme, de droguri sau de fiinte umane.

Oficialii de la Moscova acuza guvernul de la Tbilisi ca a provocat conflictul invadind Osetia de Sud. Iar mass media rusa, in special principalele canale de televiziune care au incetat de multa vreme sa mai fie nimic altceva decit niste goarne ale puterii, sint pe program automat de diabolizare a lui Michail Saakashvili si de alimentare a „miniei patriotice” a maselor ruse. Un semnal ingrijorator, in opinia unui reputat expert in materie, Vladimir Socor, pentru ca in teorie lasa loc chiar si pentru evolutii radicale, cum ar fi chiar o invazie extinsa a Gruziei. Cum s-a ajuns aici, adica despre provocarile continui de la granita Osetiei de Sud menite sa provoace guvernul gruzin, sau despre manevrele militare programate ca din intimplare in apropiere de armata rusa presa si televiziunea de la Moscova nu sufla nici un cuvint.

Ipocrizia Kremlinului merge atit de departe incit in timp ce avioanele sale bombardau orasul Gori sau orasul port Poti, situat la peste 200 km de Osetia dar care, ca din intimplare, detine un terminal de distributie a titeiului, reprezentantul sau in Consiliul de Securitate, Vitali Ciurkin, propunea spre adoptare un document in care se vorbea despre „nelinisti majore fata de escaladarea violentei” si se cerea celor doua parti (!?) sa reia negocierile si sa renunte la utilizarea fortei.

De altfel Moscova este angajata nu doar in operatiuni militare, ci face si un masiv efort propagandistic, atit pe plan intern, cit si in exterior. Se iau chiar toate precautiunile de rigoare. Chiar daca avioanele ruse sint cele care bombardeaza teritoriul Georgiei, pe teren se pregatesc sa intervina asa zisi „voluntari” despre care mass media rusa ne spune ca sosesc „cu miile” din Osetia din Nord si din Abhazia, o alta „republica” desprinsa din teritoriul gruzin. Aflam ca, surpriza!, vin cu avint si cazacii in sprijinul „fratilor” aflati la anaghie. Toate aceste evolutii par sa confirme o data in plus o mai veche apreciere atribuita unui diplomat american, George Kennan: „Rusia nu poate avea la hotare decit inamici sau vasali”.

Pe de alta parte forumurile de pe internet ale marilor canale mediatice occidentale, de la „The Economist” la „The Times” sau „The New York Times”, blogurile influente, sint literalmente inundate de postari pro-ruse, probabil in cea mai mare parte comandate. Principalele mesaje: Saakashvili e un dezechilibrat si un aventurist, in Osetia agresorii gruzini intentionau sa declanseze un adevarat genocid, mass media occidentala mistifica evenimentele pentru a-i culpabiliza pe rusi etc. Nu lipsesc evident de acum traditionalele trimiteri la „criminalul de Bush”, despre care aflam de exemplu ca prin intermediul Georgiei vrea sa atace Rusia (!), la Irak, la Kosovo si la orice alte formule de culpabilizare a Occidentului.

Din fericire pentru ei, rusii se pot baza pe linga proprii „propagandisti de serviciu” si pe serviciile binevoitoare ale unei parti din mass media occidentala de orientare de stinga si prin definitie profund anti-americane. Vreti sa stiti cum arata titlul articolului de pe prima pagina despre conflictul din Caucaz din editia de simbata a cunoscutului cotidian francez „Le Monde”? Ei bine, acesta suna asa: „Armata georgiana invadeaza Osetia de Sud, aviatia rusa intervine”. Iar in interior, intr-o caseta, acelasi ziar gaseste de cuviinta sa extraga urmatorul text: „Moscova cere guvernului de la Tbilisi sa recurga la mijloace civilizate pentru a impiedica o baie de singe”. Nimic nu e intimplator. Batalia imaginilor si a cuvintelor e cel putin la fel de importanta ca cea de pe teren.

Si asta pentru ca miza conflictului gruzin e cu adevarat importanta desi probabil multi nu o realizeaza inca. Deznodamintul acesteia poate marca decisiv atit relatiile ruso-occidentale, cit si sansele Europei de a-si asigura o minima independenta eneregetica. Sint de asteptat dispute intense inclusiv in interiorul UE. Temindu-se ca mai ales sub impulsul Germaniei, care a fost la Bucuresti principalul oponent in privinta includerii Georgiei si Ucrainei in programul de aderare la NATO, Bruxelles-ul isi va afunda capul in nisip pentru a nu irita Rusia, Polonia si statele baltice, tari care cunosc din proprie experienta metodele traditionale utilizate de Moscova, vor incearca sa forteze Uniunea Europeana sa adopte un ton mai ferm in relatia cu aceasta si o pozitie neechivoca de sprijin fata de Tbilisi. Si se pare ca nu bat chiar la usi inchise. „The New York Times” citeaza un inalt oficial american care vorbeste despre ingrijorarea in crestere in fata unei Rusii tot mai arogante si mai belicoase, care pare sa se comporte mai degraba ca o putere expansionista din secolul al 19-lea. In ce masura declaratii de acest fel, de altfel neoficiale, vor fi dublate si de actiuni concrete care sa insemne cu adevarat un cost politic si economic pentru Kremlin, ramine sa ne lamurim in zilele urmatoare.