Razboiul fiscal germano-elvetian. Imperiul Bancar contraataca

In 29 septembrie 2010, Wolfgang U. este gasit spanzurat cu un cablu de televizor. Austriacul se afla in arest preventiv la inchisoarea regionala din Berna. El era anchetat ca intermediar in afacerea cu date furate de la Credit Suisse si vanzarea lor fiscului german. Datele cu evazionisti si tranzactiile lor bancare au adus 400 de milioane de euro in pusculita statului german, din recuperari de taxe, amenzi si penalitati. Iar pentru ca metoda a dat roade, nemtii vor sa o perpetueze, modificand si tratatul fiscal bilateral. Insa Imperiul Bancar contraataca. In 30 martie 2012, elvetienii au emis mandate de arestare pentru trei controlori fiscali din Nordrhein-Westfalen, numindu-i „spioni economici”.

• Un targ cam ciudat

Cumpararea de „date fierbinti” de la banci elvetiene au inceput-o nemtii mai demult. In luna ianuarie a anului 2006, un fost angajat al bancii LGT din Liechtenstein oferea Serviciului de Informatii German BND date bancare, la un pret situat intre 4 si 5 milioane de euro. 800 de persoane intrau in vizorul fiscului german, printre care si fostul sef al Postei, Klaus Zumwinkel. In anul 2009, acesta e condamnat la doi ani inchisoare cu suspendare si plata unei amenzi de un milion de euro. Zumwinkel a scapat „la mustata” de inchisoarea cu executare, caci o parte din evaziune era prea veche, asa incat fapta s-a prescris. Recuperarea de catre fiscul german de la implicatii in afacerea Liechtenstein a fost evaluata la 200 de milioane de euro.

In martie 2010, landul Nordrhein-Westfalen (NRW) cumpara un CD cu date despre evazionistii fiscali cu conturi deschise la Credit Suisse. Depunerile acestora la banca elvetiana s-ar fi ridicat la 1,2 miliarde de euro. Actiunea renteaza, pentru fiscul german. Cu datele de pe CD-ul cumparat pe 2,5 milioane de euro, sunt prinsi peste 1.000 de mari evazionisti. Altii se grabesc sa plateasca retroactiv impozitele la stat. 900 de milioane de euro ar fi fost recuperati de fiscul din NRW, pe aceasta cale. Insa nici alte landuri nu se lasa mai prejos. Niedersachsen cumpara din Elvetia, cu 185.000 de euro, un CD cu 20.000 de potentiali evazionisti si spera la 500 de milioane de euro recuperati de fisc.

In NRW, cumparatul de CD-uri cu date de la vecini prinde insa metoda. In octombrie 2010, CD-ul cu date de la banca elvetiana Julius Bär ii costa pe nemti 1,4 milioane de euro. Doar de la doua persoane prinse cu evaziunea, taxarea fiscala atinge 10 milioane de euro. In aprilie 2011, bancherii de la Julius Bär scot steagul alb si isi cumpara pacea cu vecinii de pe Rin, cu 50 de milioane de euro. Insa acestia nu se lasa. Dupa vacanta de vara pornesc iar atacul, in alta directie. In octombrie 2011, 3.000 de posesori de conturi negre din Liechtenstein incep sa tremure. De data aceasta e vizata o „fiica” a bancii britanice HSBC din Luxemburg. Iar in prezent, NRW ar vrea sa puna mana pe date de la banca din Zürich Coutts. Pentru 1.000 de date sustrase, ofertantii ar fi cerut doua milioane de euro.

Problema elvetienilor cu nemtii este ca, in urma anchetei in cazul Credit Suisse, primilor le devine clar ca hotii de date de la banci ar putea sa fi actionat, in parte, si „la comanda”. Adica, dupa primele furnizari de „mostre”, sa-i fi propus clientului intocmirea unei liste de prioritati. Astfel, autoritatilor germane li se reproseaza nu doar achizitia pasiva de date, ci si stimularea prin „comenzi ferme”, a controversatului deal. Iar in prima etapa, cad victime trei controlori fiscali din NRW, care nu mai pot trece granita in Elvetia, fara a risca sa fie arestati.

• Decorati sau luati cu duba

La vremea deal-ului, in NRW conduceau crestin-democratii, sub Jürgen Rüttgers. Noul ministru de Finante al landului, social-democratul Norbert Walter-Borjans, exclude implicarea activa a autoritatilor, spunand ca „aceasta nu tine de repertoriul administratiei noastre financiare”. Un alt SPD-ist, parlamentarul Thomas Opperman, crede ca „guvernul trebuie sa-i apere pe controlorii sai fiscali si sa reactioneze la mandatele de arestare elvetiene”. El zice ca acesti functionari de stat ar trebui decorati pentru meritul lor „in lupta contra spalarii de bani si evaziunii fiscale”.

Si Verzii extrag capital politic din scandalul mandatelor de arestare. Jürgen Trittin, presedinte la Die Grüne, ii reproseaza ministrului crestin-democrat de finante:”Elvetia ii protejeaza pe raufacatori si ii vaneaza pe controlorii fiscali, iar Wolfgang Schäuble nu reactioneaza”.

Rosii si Verzii si-au aratat coltii si in procesul de ratificare in Camera Deputatilor (Landtag) a protocolului de modificari ale Tratatul Fiscal germano-elvetian. Nemtii vor sa stranga cureaua, impozitand cu 21-41% banii negri din Germania depusi pe conturile elvetiene. In tratatul semnat in august anul trecut, impozitarea era doar de 19-34%, in functie de vechimea depunerilor pe cont. Pentru bani negri mosteniti, taxarea ar urma sa atinga 50%. Doar impozitul pe veniturile din capital raman neschimbat, la 26,3%.

Ministrul de Finante federal, Wolfgang Schäuble (CDU) a declarat la Berlin: „Asa se restabileste dreptatea”. Opozitia spune insa ca astfel se legitimeaza retroactiv evaziunea fiscala si ameninta cu blocarea semnarii Tratatului Fiscal germano-elvetian in Camera Superioara a Parlamentului. Seful SPD, Sigmar Gabriel, a zis: „Tratatul fiscal e o palma pe obrazul oricarui platitor cinstit de taxe si impozite”. Prin intermediul lui s-ar facilita exportul de avere in strainatate, iar acesti bani lipsesc in educatie si in proiectele de infrastructura.