Reforma, falsele idei si lipsa explicatiilor. Si doua vorbe despre bugetari

Textul e o adaptare dupa editorialul aparut in aceasta dimineata pe prima pagina in Le Monde. Mi s-a parut foarte bine scris si foarte plauzibil cu situatia din Romania.

“Politica este arta de a cupla curajul, timpului. Datoria curajului, exigentei vremurilor. Contestarea puternica a proiectului de reforma a pensiilor arata ca suntem o tara conservatoare in care istoria serveste drept paravan prezentului. Contrar a ceea ce se lasa sa se creada, seful statului nu da dovada unui voluntarism exceptional atunci cand se refera la pensii. Vecinii nostri europeni au tratat in majoritate aceasta problema. Criza economica actuala, cu deficitele si cu datoria pe care aceasta le-a adus, au fost cele care l-au impins sa reactioneze.

Aceasta problema nu facea parte din programul candidatului Sarkozy. A fost impus de dereglementarea capitalismului care a crescut riscul exploziei sistemului actual de pensii. « Ceasul » reformei trebuie atent reglat pentru a functiona corect. Dar pentru asta e nevoie de curaj si de justete.

O reforma de anvergura nu poate fi acceptata decat daca sunt indeplinite doua conditii. Prima cere ca ea sa fie explicata metodic, iar a doua, ca ideile pe baza careia se reformeaza sa fie corecte. Ori, la noi ambele conditii sunt ne-indeplinite. (pentru marirea imaginii, faceti click pe ea)

Explicatia ? Guvernul a expediat reforma inca de la inceput in derizoriu, preferand o cursa in viteza printre explicatii. Era nevoie de o legitimitate a reformei pe care numai intelegerea ei de catre toata lumea o poate oferi.

Iar insuficienta explicare lasa poarta deschisa falselor solutii. Opozitia de stanga prefera demagogia lansand idei care nu au nimic in comun cu realitatea. Stanga politica isi taie astfel si sansa de a-si construi o credibilitate pe baza singurei mize care conteaza : insuflarea unui spirit de dreptate in toata aceasta reforma”

In cuvinte putine, omul a rezumat nu doar situatia din Franta si pe pe cea de la noi. Si as mai spune si eu ceva. Norocul nostru e ca nu avem o piata financiara dezvoltata. Ca, la cat de prost se joaca intreaga comedie a reformei, o piata cu instrumente ca in Vest ne-ar fi prabusit demult. Ma gandesc aici de pilda la garantiile pe care le ofera Statul pentru diverse afaceri preluand astfel o parte din riscul de credit- de la micii intreprinzatori si pana la Prima Casa. Pai in termeni normali, garantiile astea ar fi echivalentul unor titluri de stat (cu maturitatea corespunzatoare) pe care s-ar fi putut specula.

Pe urma, toate grevele bugetarilor la care asistam in ultima vreme. Sigur, socialmente e dureros. Dar nimeni nu ii retine sa nu faca altceva in locul plimbarii hartiilor prin cladirea in care lucreaza. E nevoie de bugetari, dar nu de toti. Un sfert de milion sunt in plus si, cu lacrimi sau fara, trebuie sa plece.

Multi au fost adusi pe pile acolo, sa ne intelegem. Stiu oameni care si-au « bagat » nevestele, copiii la Stat, dandu-le o paine in mana. Si le-au dat o paine atat de alba incat unii isi faceau concediile prin Dominicana, in vreme ce angajatul de la privat isi permitea cel mult un Apuseni. Ca nu-i permitea mai mult salariul.

Sa ma slabeasca cei care sustin contrariul. Pe unii bugetari ii cunosc personal si stiu bine ce vorbesc. Cei necesari sa ramana si sa fie platiti normal, cu “stimulente” date de Craciun si Paste.

Oamenii corecti din sistemul bugetar imi spun ca daca se face reforma, primii care zboara sunt ei, aia fara pile. Sunt de acord ca, la cata coruptie exista, versiunea pare foarte plauzibila. Aduceti o agentie straina care sa restructureze, daca nu sunteti in stare singuri. Dar situatia asta nu mai poate continua la infinit. Si multi si cu venituri peste merite nu se poate.

De ce nu am face si noi greve, sa-l sechestram pe Ialomitianu si sa-l facem sa jure ca va face reforma si va da afara din amibele de acolo? Sa-i zicem cu vorba aia a lui Preda “Mai belitule, de ce suntem noi obligati sa suportam salariile unui sistem corupt, costisitor si care nu functioneaza?”

Mai e de rezolvat si treaba cu bancile si clientii. Partea proasta e ca bancile nu inteleg ca ok, vor avea pierderi, dar se compara oare pierderile lor cu pierderile pe care tot ele le-au provocat in toata lumea?

Ma opresc aici, adaugand ca lipsa unei reactii in fata unei probleme demonstreaza intotdeauna ori ca esti prost, ori ca esti corupt. Si, asa cum scriam in prima fraza a primului meu articol de presa (in primul an de studentie- 1987, Brasov, Studentimea Comunista Brasoveana), orice experienta nedusa pana la capat e pana la urma, o trisare a sansei.

Citeste si comenteaza pe Dan Popa’s Weblog.