Regret aceasta prostie isterica

“Regret aceasta prostie istorica… cu improprietaririle…“, spunea presedintele la Bacau, referindu-se la defrisarile iresponsabile din unele zone, printre care si Moldova, din cauza carora au loc acum inundatii si alunecari de teren repetate.

Declaratia presedintelui a intrat, in doar doua zile, in istorie – devenind memorabila chiar si pentru simplul motiv ca a dat frisoane celor care au citit doar titlurile din ziare, nu si continutul articolelor – interpretand, pe deasupra, ca ar fi vorba despre vreun regret prezidential ca s-au retrocedat proprietatile in general, adica locuinte, vile, terenuri, fabrici, lanuri,

pasuni, si nu padurile, in mod singular.

Si daca tot este presedintele la ora sinceritatii – cu riscul de a soca si contraria – de ce nu ar deveni domnia sa, ca si alta data, un inovator – de aceasta data nu in sensul peiorativ al cuvantului – in materie de maniere politice.

Sa recunoasca si premierul, si ministrii, si presedintii de autoritati ale statului, si politicienii care au trecut pe la putere, in general, ca au facut si ei greseli istorice.

Daca presedintelui i-a iesit – intr-o zona mai mult decat senzitiva si iritabila – cea a proprietatii –, de ce nu le-ar iesi si celorlalti. Mai ales acum, inaintea campaniei electorale, cand full-contactul intre politicieni s-a pornit, insa romanii primesc circ, nicidecum paine, perspectiva si patriotism.

Toate incep cu p, ca si pace ori pret – numai ca despre paine aflam vesti numai cand se scumpeste sau e gasita de OPC cu soareci in aluat, despre perspectiva aflam din discursurile oficiale – de cele mai multe ori sforaitoare – caci ce perspectiva poate avea un roman, ajuns somer, care e scos din casa, pentru ca n-a avut din ce sa-si plateasca intretinerea? Cat despre

patriotism – ce alta dovada mai puternica exista decat cea a sportivilor – care ne fac sa ni se umple inima de mandrie – asa cum din alte motive nu am fost fericiti sa ni se intample – dar asta, cum spuneam, poate parea simpla filozofeala, pentru ca cei mai patrioti se considera, vedem bine, cei care s-au nimerit in vreo doua-trei cancelarii occidentale – prin natura

carierei ambitioase – si care, prinsi de importanta misiunii – viseaza la o Romanie in care oamenii nu traiesc, ci fiinteaza in statistici.

Iar vorbind despre pace si preturi – lucrurile sunt la fel de complicate: nimic nu e mai groaznic decat o natiune in razboi, la fel cum nimic nu e mai descumpanitor decat o situatie economica fluctuanta, senila, ale carei scaderi de tensiune se simt in modul onest cu care s-a invatat romanul sa supravietuiasca – demn in umilinta lui.

Ce bine-ar fi daca am avea vreo trei-patru Iliescu si in Guvern – sa iasa la televizor si sa ne spuna ca regreta prostia istorica legata de privatizarile ratate, care au distrus orase si au nenorocit familii, ca regreta iertarile de plata alandala, facute pentru a mentine un climat de slugi datoare –, dar cu ifose de regi peste jeepuri, buticuri, manelisti, femei si alti oameni grei.

Si ca mai regreta ca i-au lasat pe multi de la putere sa sara din apartamentul de la bloc si Dacia autohtona direct in palate pazite de senzori si muschi – in spatele carora duzini de negrisori se-agita pentru a-i fi bine demnitarului, cat e el plecat la birou – sa-si faca din stampila, antet si stilou – mostenirea pentru urmatoarele cateva generatii.

Cand ii intrebi insa, toti dau de inteles ca s-au sacrificat pentru neveste urate, proaste – dar bogate, nevoie mare, contributia lor la prosperitatea familiei nefiind alta decat vreun mostenitor, doi, care, genetic fiind geniali, vor sti sa inzeceasca chiverniseala familiei.

Sau daca ei – cei vizati – nu au puterea sa-si recunoasca prostiile istorice – care au deznadajduit tara – atunci spun eu, cinstit: regret aceasta prostie isterica pe care am scris-o. Si promit sa nu mai fac niciodata!