Restructurarile involuntare ale ANAF

O contributie importanta la cresterea numarului de insolvente il are ANAF – Agentia nationala de administrare fiscala. Actiunile ANAF in domeniul controlului fiscal s-au radicalizat, pe masura ce incasarile bugetare au scazut. Presiunea administrativa asupra firmelor a crescut considerabil prin numeroasele popriri / blocari de conturi / sechestre instituite de ANAF. Problema majora este ca rigiditatea ANAF nu permite decat un singur raspuns – insolventa firmei in cauza, scrie Mihai Marcu pe blogul sau.

Sa vedem cifrele (sursa este raportul ANAF pentru semestrul I 2010):

Popririle de conturi inseamna blocarea conturilor – agentul economic nu mai are acces la bani. Sechestrarea bunurilor inseamna ca agentul economic nu mai poate dispune de activele sale cum doreste, nu le poate vinde / aduce in garantie.

Intr-o companie unde nu s-au platit taxele exista evident probleme – cauza este evaziunea fiscala (caz in care nu avem ce discuta iar actiunile ANAF sunt corecte) fie cauza este criza economica.

Sa presupunem ca o societate a fost afectata grav de criza si din acest motiv nu si-a platit taxele (deci nu vorbim de evaziune). Blocarea conturilor sau sechestrarea activelor blocheaza total agentul economic. ANAF nu este un creditor obisnuit si nu are dreptul sa negocieze legal o solutie personalizata cu agentul economic in cauza deci nu poate exista o rezolvare amiabila. In concluzie, firma in cauza isi cere insolventa iar statul ajunge sa recupereze putin sau deloc din impozite si taxe.

Dovada ca actiunile in forta nu au succes rezulta tot din raportul ANAF. Desi s-au stabilit penalitati de 4.3 miliarde lei, incasarile au fost de 0.5 miliarde lei sau mai putin de 11%.

Un efect nedorit dar pozitiv al masurilor ANAF este ca se curata economia si de firme neviabile; problema majora este ca sunt impinse in insolventa firme viabile, dar care au dificultati temporare, iar din insolventa 95% din firme ajung la faliment.

Comenteaza peblogul lui Mihai Marcu.