REVIEW Nokia 1.3 – Cât de ok poate fi un telefon de sub 90 de euro?

Un telefon super-ieftin aduce cu sine o serie de compromisuri. La circa 90 de euro cât costă noul Nokia 1.3 nu poți avea pretenția la specificații de top și nici așteptări de viteză. Chiar și-așa, Nokia 1.3 are un as în mânecă: Android Go, o variantă de Android 10 la zi cu actualizări și care încearcă să compenseze lipsurile tehnice printr-o versiune light, stabilă, dar fără briz-brizuri și alte elemente care ar îngreuna inutil un dispozitiv low-cost. Cât de mult reușește Nokia 1.3 să convingă la acest nivel, citiți în review-ul realizat de HotNews.ro.

–

CE NE-A PLĂCUT LA NOKIA 1.3

+ Prețul. La circa 400 de lei preț de vânzare în acest moment, e printre cele mai ieftine smartphone-uri 4G oferite de un brand cu renume.

+ Robustețea design-ului – deși vorbim de un telefon ieftin, din plastic și cu spate detașabil, telefonul se simte incredibil de închegat și chiar mai premium decât vârfurile de gamă de plastic din urmă cu 5-6 ani.

+ Calitatea convorbirilor – sunet puternic și plin în difuzorul de ureche, semnal bun și constant

+ Sistemul Android Go – paradoxal, deși pe partea software vom lista câteva minusuri, per total sistemul Android Go e o varianta mult simplificată a platformei mari, dar e funcțională și coerentă în design.

+ Actualizări (de securitate, cel puțin) la zi

+ Are mufa audio de 3.5 mm și include și radio FM (funcționează doar cu căști atașate)

+ Autonomia bateriei e destul de bună, deși nu beneficiază de încărcare rapidă.

+ integrarea foarte strânsă cu serviciile Google și Google Asistant (inclusiv printr-un buton dedicat pe margine)

–

CE NU NE-A PLĂCUT LA NOKIA 1.3

– Deși pe un telefon ieftin nu te aștepți la performanțe de top, există o întârziere foarte sesizabilă și deranjantă care ne-a apărut frecvent în două situații: când vrei să deschizi ecranul și când vrei să „pornești” tastatura. Când apeși butonul de deschidere, uneori durează 3-4 secunde chiar până când ecranul se luminează. Similar, când vrei să scrii ceva și mergi pe câmpul text, uneori tastatura apare după câteva secunde bune de așteptare.

– mufa microUSB de încărcare – e greu să te întorci la un standard vechi când acum aproape toate device-urile din casă sunt pe USB tip C.

– câteva limitări ale platformei Android Go: nu poți avea mai multe ecrane cu aplicații, nu poți pune widget-uri pe ecran, ai doar butoane pe ecran de control, nu poți selecta navigarea pe bază de gesturi.

– Camera foto – nu poți avea mari așteptări de la o cameră foto pe un telefon atât de ieftin – însă trebuie să fim cinstiți și să spunem că ce am găsit pe Nokia 1.3. nu ne-a plăcut – e o cameră foto acolo doar ca să fie, cu foarte puține setări disponibile (nu poți schimba mărimea pozelor, formatul lor, rezoluția la video etc)

–

ALTE ASPECTE DE MENȚIONAT DESPRE NOKIA 1.3

> Ecranul, deși rezoluție mică (720p la 5,7 inci diagonală), este destul de ok, acceptabil de luminos, cu margini suficient de mici, rotunjite.

> Telefonul, deși are spatele detașabil pentru baterie, carduri SIM și card de memorie, este foarte-foarte greu de desfăcut (probabil de aici și senzația de robustețe). Ne-am chinuit foarte mult la început să reușim să desprindem capacul de pe spate, fără să existe un loc dedicat unde să-ți înfigi unghia.

> Camera frontală este mai degrabă de nefolosit, iar deschiderea pe baza recunoașterii faciale ori nu funcționează, ori funcționează foarte greoi.

> Am testat telefonul pe mai multe jocuri (Subway surfers, Mario Run, Plant vs Zombies, Angry Birds) și s-a descurcat decent, am putut să ne jucăm fără prea mari probleme.

> Telefonul prin Android Go vine cu câteva aplicații light preinstalate și care, în mare parte își fac treaba. Pentru poze există aplicația Gallery Light, o variantă mult redusă a Google Photos. Pentru cine vrea, însă, să-și salveze pozele în cloud, tot trebuie să-și descarce aplicația mare. Similar, aplicația Maps Go practic deschide o sesiune de Google Maps într-o fereastră de browser și vine cu multe compromisuri.

> Telefonul este foarte integrat cu Google Assistant și Google Go – există buton dedicat pentru Assistant, iar din bara de search de pe ecran (pe care nu o poți scoate sau muta altundeva) telefonul poate lansa direct funcția de Google Lens pentru căutare sau traducere prin camera foto (îndrepți camera spre ceva cu text, faci o poză și telefonul încearcă automat să traducă ce „citește” sau îți spune ce obiecte/locuri observă).

> Difuzorul extern – un singur, montat pe spate – este surprinzător de ok: puternic, fără distorsiuni majore.

–

Notă de test

Un telefon de circa 90 de euro nu are cum să impresioneze cu prea multe și cu siguranță nu va oferi performanțe comparabile cu un vârf de gamă, nici măcar cu un telefon de clasă medie sau sub-medie, de fapt. Și atunci, cui i-ar folosi? De ce ai cumpăra un telefon care costă puțin și oferă puțin? Noi ne-am gândit la trei variante, trei tipuri de situații în care cineva și-ar lua un astfel de telefon. (dacă ar mai fi cazuri pe care le-am scăpat, ne-am dori să le citim și să le dezbatem la comentarii 🙂 )

1. Un telefon ieftin și simplu pentru o persoană mai în vârsta care nu are mari așteptări și mari nevoi.

2. Un telefon smart pentru copil (poate primul telefon?), dar care să nu rupă bugetul părinților.

3. Un telefon de back-up sau o variantă de urgență pentru cineva care a rămas brusc fără telefonul său original și nu-și permite la moment să dea niciun leu în plus pe un înlocuitor.

Pornind de la aceste premise, am testat un Nokia 1.3 cu Android 10 și actualizările la zi (pe măsură ce unele au venit) timp de 10 zile în București în rețeaua 4G Orange și l-am folosit pe post de unic telefon personal.

Telefonul a fost pus la dispoziție pentru test de către Nokia, dar nu a existat nici o recompensare financiară sau de altă natură pentru acest articol și nimeni din partea producătorului nu a văzut spre aprobare conținutul recenziei înainte de publicare.

Pe durata testului, venind de pe telefoane mult mai puternice și scumpe, am încercat să ne reducem așteptările față de acest telefon și să nu îi cerem mai mult decât ar putea să livreze în mod realist.

Așadar, am pus mai mult preț pe unele aspecte care ar conta cu adevărat la un telefon atât de ieftin și mai puțin pe alte aspecte „premium” precum camera foto/video, ecranul sau funcții high-end.

–

–

Nokia 1.3 – HARDWARE & SPECIFICAȚII

Display: 5.71-inci HD+ IPS LCD, 720 x 1520 pixeli, raport 19:9 ratio (~295 ppi) / 77,6% din suprafața frontală / 400 nits

Procesor: Qualcomm QM215 / Quad-core 1.3 GHz Cortex-A53

GPU: Adreno 308

RAM: 1 GB RAM

Stocare: 16 GB eMMC 5.1 + slot card microSD până la 400 GB

Baterie: 3.000 mAh

Camera foto principală: 8 MP Autofocus, bliț LED, HDR

Cameră foto frontală: 5 MP

Video: 720p@30fps (pe ambele camere)

Dimensiuni: 147.3 x 71.2 x 9.4 mm

Greutate: 155 grame

Sistem de operare: Android 10 (ediție Android Go)

Senzori: Senzor de lumină ambiantă, senzor de proximitate, accelerometru

Conectivitate: LTE Cat4, Wi-Fi 802.11 a/b/g/n, Bluetooth 4.2 A2DP, LE, aptX HD, A-GPS, GLONASS, Beidou, micro USB

Alte caracteristici:

– mufă audio 3.5 mm

– radio FM

– slot microSD

– baterie interschimbabilă, spate detașabil

– culori: Charcoal Black, Cyan Green, Sand

Preț: ~400 lei

–

Nokia 1.3 – DESIGN & ERGONOMIE

Fără a ieși cu nimic în evidență din punct de vedere al designului, mai ales varianta pe gri închis pe care am testat-o noi (există varianta mai colorate, mai „happy”), telefonul este surprinzător de bine construit.

E din plastic (rame + spate), iar spatele este detașabil. Acolo găsim bateria detașabilă (ah, ce vremuri…), sloturile pentru cele două SIM-uri și slotul de card microSD. Chiar dacă discutăm de un spate detașabil, acesta se scoate foarte greu, și drept consecință telefonul este foarte robust și n-ai spune că s-ar demonta.

Din multe puncte de vedere se simte mai bine în mână decât telefoanele vârf de gamă din plastic de acum 6-7 ani.

Din punct de vedere al ergonomiei telefonul stă, la fel, foarte bine. Ecranul nu e prea mare, ramele laterale sunt acceptabil de subțiri, iar butoanele, deși nu foarte ieșite în relief, sunt ușor de apăsat și oferă feedback bun.

Mufa de încărcare jos, mufa audio sus, iar camera foto stă perfect netedă cu restul spatelui, fără vreo cocoașă.

La acest capitol credem noi că Nokia 1.3 a bifat cam tot ce trebuie și pare suficient de robust încât să și încaseze ceva abuz și căzături.

–

Nokia 1.3 – DISPLAY

Deși nu aveam mari așteptări la acest capitol și, deci, nu ne gândeam că vom pune preț prea mult pe ce vom găsi, Nokia 1.3 vine cu un ecran chiar bunicel pentru acest nivel. Un ecran „doar” HD pentru diagonala de 5,7 inci, dar un IPS LCD destul de bun, suficient de luminos și acceptabil ca unghiuri de vizualizare și culori.

Da, se simte că e un ecran de pe un telefon mai ieftin și pare că stă mai jos sub sticlă – spre deosebire de modul cum nu lasă impresia vârfurile de gamă că ecranul e lipit direct de sticlă și utilizatorul parcă practic atinge pixelii.

Colțurile ecranului sunt rotunjite, ceea ce-i dă un plus la design, dar în acele locuri există parcă un mic light-bleed sau diferență de luminozitate mică-mică. Oricum, astea deja sunt finețuri, chestii prea mici să conteze.

Altfel, ecranul este chiar bun și plăcut la utilizarea de zi cu zi – nu am avea nici o problemă de a-l folosi pe o durată lungă.

–

Nokia 1.3 – SOFTWARE

Pe partea software lucrurile stau în același timp și foarte bine, dar și foarte rău. E un paradox care poate pentru unii ar fi factorul determinant dacă ar putea trăi cu acest tip de telefon sau nu.

Partea bună

Nokia 1.3 vine cu Android 10 și are toate actualizările de securitate la zi. Pentru a „compensa” lipsa unor specificații tehnice mai generoase (să nu uităm că discutăm de un telefon cu doar 1GB de ram și un procesor entry-level), tot sistemul Android este unul puternic subțiat.

Se numește Android Go și, practic, elimină multe din funcțiile elaborate ale Androidului mare, iar multe din aplicațiile și serviciile Google sunt oferite prin diverse variante light de aplicații denumite și ele cu terminația Go.

Spre exemplu, aplicația de galerie se numește Gallery Go și este o varianta extrem de simplificată a Google Photos. Totuși, cine dorește să-și facă backup în cloud sau să aibă mai multe opțiuni de sortate și stilizare a pozelor va trebui să-și instaleze Google Photos.

Gmail Go, Maps Go, Assistant Go, Camera Go – toate sunt aplicații în varianta Light. Așa cum pe telefon vine preinstalat și Facebook Lite.

Maps Go e de fapt o variantă a hărților care practic rulează în Chrome, iar Camera Go este o aplicație de cameră cu elemente minimale și aproape nici o setare (poți selecta blițul, un timer, mod de face-enhance și un mod HDR manual / nu poți selecta dimensiunea pozelor, rezoluția video sau formatul imaginii).

În general aceste variante light ale aplicațiilor originale funcționează ok și își fac treaba pentru cele mai multe lucruri însă mereu trebuie să îți limitezi așteptările în ceea ce privește viteza (valabil, de fapt, pentru tot telefonul): telefon e lent, ceea ce înseamnă că și unele aplicații, jocuri, pagini web, feeduri sociale etc se vor încărca mai greu. Dar se vor încărca până la urmă 🙂

Un alt aspect al Android Go este și reducerea funcțiilor și meniurilor. Există un singur ecran home și un sertar de aplicații. Există totuși posibilitatea grupării în foldere a aplicațiilor. Ce nu există este posibilitatea de a insera widget-uri sau de a muta bara de search Google în partea de jos a ecranului.

Ecranul de multitasking e și el schimbat, nu mai oferă carduri de preview aranjate pe orizontală ci revine la celebrul carusel vertical de iconițe de pe variantele mai vechi de Android.

Setările rapide din bara de notificări sunt afișate doar câte trei într-o formulă de scroll lateral, iar în setări multe funcții cu care suntem obișnuiți în Androidul mare lipsesc. Din fericire modificările sistemului Android Go nu sunt atât de mari încât să nu te simți familiar cu ce există. E tot un Android, doar cu mai multe limitări.

Partea proastă

Dincolo de limitările Android Go precum lipsa posibilității de a adaugă mai multe ecrane pentru aplicații, există câteva elemente ce țin de software care fie nu funcționează, fie funcționează foarte greoi și frustrant.

Spre exemplu, nu de puține ori am apăsat butonul de „power” scoțând telefonul din buzunar și am așteptat secunde bune până când ecranul chiar s-a și aprins. Apoi, dacă vrei să-l deblochezi prin pattern mai durează câteva secunde. Dacă vrei să folosești face unlock atunci ori nu va funcționa, ori va lua prea mult timp să stai să aștepți. Practic, de multe ori experiența de a debloca telefonul a fost prea greoaie, prea enervantă.

Un alt exemplu: de multe ori tastatura întârzie să apară sau nu ține pasul cu ce tastează utilizatorul. Nu de puține ori am navigat prin pagini web, pe Facebook Lite sau Messenger Lite și când am accesat câmpul de text tastatura s-a încărcat greoi, după câteva secunde bune de așteptat. Alte dăți, în timp ce scriam, tastatura a rămas pur și simplu în urmă, s-a blocat preț de o secundă-două, apoi a introdus deodată tot ce scrisesem „în gol” până atunci.

Viteză cu încetinitorul

Dincolo de aceste două situații foarte enervante, telefonul este un mix de compromisuri, iar pe partea de viteză se simte cel mai mult. Aplicațiile iau mult să se încarce, iar de multe ori scroll-ul nu e cursiv și apar sărituri în cadru.

Totuși, dacă ne amintim cât am dat pe telefon și pe ce specificații rulează, am putea fi înțelegători. De cele mai multe ori telefonul va face ceea ce-i cerem, doar că mai încet.

Și am mai remarcat ceva: ok, telefonul nu e rapid, dar altfel sistemul pare foarte stabil. În zece zile nu am întâlnit o dată o eroare sau un crash al vreunei aplicații sau funcții.

Ușurința de folosire pentru un începător în ale smartphone-urilor

Pentru cineva care de urgență și-a luat acest telefon, dar vine de pe un telefon mult mai performant (chiar și din plaja de 200 de euro) și nu are răbdarea sau posibilitatea de a se adapta, Nokia 1.3 cu ale sale sughițuri de viteză nu cred că ar fi o variantă potrivită.

Dacă ai răbdare cu el, Nokia 1.3 va face mare parte din ce-i ceri, doar că mai încet. Altfel, dacă vrei aceleași funcții și aceiași „netezime” în funcționarea telefonul ca pe un vârf de gamă, atunci vei fi dezamăgit.

Pentru un începător, însă, al cărui prim smartphone ar fi Nokia 1.3, experiența cred că ar fi una mai bună. Un copil cu siguranță s-ar adapta din start la telefon și la sistemul său cu toate micile sale compromisuri, iar un vârstnic care abia învață ce e un smartphone ar putea, credem noi, să se adapteze la fel de bine.

Un plus al Android Go este că, tocmai prin eliminarea unor funcții ale Androidului mare, păstrează telefonul destul de simplu și ușor de „învățat”.

–

Nokia 1.3 – BATERIE, AUTONOMIE și CALITATEA CONVORBIRILOR

Bateria pe Nokia 1.3 este una interschimbabilă, dar nu credem totuși că prea multă lume care dă 90 de euro pe un telefon ca acesta va face efortul de a-și cumpăra una sau mai multe baterii de rezervă. La 3.000 mAh capacitate și la specificațiile destul de restrânse, autonomia de pe Nokia 1.3 este chiar bună.

Am dus o zi-două între încărcări în primele noastre zile de test, iar apoi, după ce ne-am mai temperat puțin timpii de utilizare, am rezistat chiar și trei zile.

De reținut că telefonul vine cu un încărcător pe microUSB și care nu este rapid în niciun fel. E genul de telefon pentru care trebuie să-ți planifici când îl pui la încărcat (dacă nu îl pui peste noapte în priză, desigur).

Cât privește calitatea convorbirilor, am fost foarte plăcut surprinși. Sunetul din casca de ureche se aude foarte bine – volum ridicat, sunet plin. Și la fel și cei cu care discutam ne-au spus că ne aud bine, semn că și microfonul de pe telefon își face treaba.

În plus, semnalul GSM pentru convorbiri s-a păstrat foarte bine și n-am avut întreruperi din acest motiv. În mod similar, și recepția de 4G a fost ok, fără să spargă vreun record de viteză.

–

Nokia 1.3 – FOTO / VIDEO / AUDIO

Pe partea de imagini nu putem spunea prea multe și nici nu cred că e cazul să-l judecăm pe Nokia 1.3 prea drastic. Un telefon cu o cameră decentă nu costă atât de puțin, în zilele noastre, din păcate.

Camera de pe Nokia 1.3 e acolo doar ca să fie, să bifeze și acest aspect și merită folosită doar dacă e musai nevoie sau într-un mod foarte utilitar. În nici un caz nu e o cameră pentru poze de Instagram sau vreun efort artistic.

Pe lumina bună, afară în plină zi, rezultatele sunt ok-ish, maxim acceptabile. În orice alt mediu doar cu niște editări, filtre și simbolizări puternice poate fi scos ceva cât de cât utilizabil.

Pe partea video situația este și mai slabă – telefonul surprinde video doar HD (720p), n-are nici un fel de stabilizare, iar imaginile rezultate sunt mai degrabă de nefolosit. E bine că e acolo, poate în caz de urgență să fie nevoie, altfel…

Pe partea audio, în schimb, telefonul nu stă rău. Sunetul pe difuzorul extern – unul singur, pe partea din spate – e chiar bunicel și nu distorsionează foarte tare. Sunetul pe căști (care nu sunt incluse în pachet) este și el bunicel la rândul său.

Ținem din nou să reamintim și să lăudăm faptul că Nokia 1.3 vine cu mufa audio de 3.5 pentru căști și are instalat și un modul pentru radio FM care funcționează de minune cu căștile atașate chiar și pe loud-speakerul telefonului (un element foarte util, mai ales și pentru cei mai în vârstă).

FOTOGALERIE cu imagini captate cu Nokia 1.3 0 – majoritatea pozelor captate cu modul HDR activat și modificate pe telefon. Vezi aici galeria Flickr cu Nokia 1.3

–

CONCLUZIE

Pentru ceea ce este și cât costă Nokia 1.3 este un telefon mai mult decât decent, chiar bun acolo unde contează: construcție, robustețe, ergonomie, semnal, sistem stabil, interfață coerentă și fără erori și cu actualizări de sistem și securitate la zi. Peste toate astea mai punem și partea audio decentă, radioul FM și integrarea foarte bună cu funcțiile Android Go și conturăm o soluție destul de convingătoare la acest nivel de preț.

DAR, și e un mare dar aici, utilizatorul trebuie să se adapteze compromisurilor făcute pe un astfel de telefon și să aibă multă răbdare. Telefonul nu e deloc rapid, totul se încarcă mai greu și uneori în utilizare devine greoi. Chiar și-așa, de remarcat că, deși mai greu, totul se încarcă până la urmă și telefonul face ceea ce i se cere, iar erorile sau crash-urile de aplicație nu prea există.

Dacă Nokia ar fi putut scăpa de cele două mari neajunsuri – „sughițurile” de viteză la deblocare și la activarea tastaturii – cu siguranță diferența de viteză în încărcarea aplicațiilor nu ar fi contribuit atât de mult la senzația de telefon încet.

Altfel, pentru un prim telefon, în cazul unui copil, sau pentru cineva mai în vârstă care abia acum învață „tainele” unui smartphone, Nokia 1.3 e suficient de simplu și de competent să facă față cerințelor de bază din ziua de azi.

Altfel, pentru cineva care ar mai putea plusa puțin la buget, poate nu ar strica să se orienteze către modelele Nokia puțin mai scumpe – cum ar fi cele din seria 4, 5 sau chiar 6. Compromisuri vor fi și acolo, ca la orice telefoane mai ieftine, însă cu siguranță experiența devine din ce în ce mai plăcută odată ce se urcă în gama de preț.

• Ai o întrebare legată de Nokia 1.3 și la care nu ai găsit răspuns în review-ul nostru? Lasă-ne un comentariu mai jos și vom încerca să-ți răspundem.