RIL admis – obligația instanței care soluționează cererea de suspendare provizorie a executării de a-și verifica propria competență

În data de 6 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – completul competent să judece recursul în interesul legii – a pronunțat Decizia nr. 27/06.12.2021. Conform minutei deciziei*, instanța supremă a admis recursul în interesul legii (RIL) formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București.

S-a stabilit că ”În interpretarea şi aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, instanţa învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării este obligată să îşi verifice competenţa potrivit dispoziţiilor generale, iar în cazul în care constată că nu este competentă să soluţioneze cauza pe fond, trebuie să pronunţe o soluţie de declinare a competenţei în favoarea instanţei de executare.”

În mod evident, motivarea deciziei și publicarea acesteia vor permite evidențierea importanței și implicațiilor acestei hotărâri și a clarificărilor pe care aceasta le aduce cu privire la problema de drept analizată.

Cu toate acestea, din chiar analiza minutei, se poate observa opțiunea instanței supreme în ceea ce privește raportul dintre caracterul obligatoriu al verificării competenței instanței de judecată și caracterul urgent și special al procedurii suspendării provizorii a executării silite. Astfel cum rezultă din minută, soluția ICCJ este întemeiată, între altele, pe dispozițiile art. 131, alin. 1 din Codul de procedură civilă, care prevede că ”La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.”

De asemenea, conform aceleiași minute, soluția pronunțată în cadrul recursului în interesul legii (RIL) este întemeiată și pe dispozițiile art. 719, alin. 7 din Codul de procedură civilă, care permite instanței să dispună suspendarea provizorie a executării silite chiar și fără citarea părților.

Prin urmare, din juxtapunerea acestor două temeiuri legale, menționate expres în minute deciziei nr. 27/06.12.2021, rezultă că opțiunea instanței supreme pare a fi aceea de a privilegia aplicarea dispozițiilor legale generale privitoare la obligația instanței de a-și verifica din oficiu competența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate (art. 131, alin. 1 din Codul de procedură civilă) și de a le extrapola și asupra unei proceduri speciale, urgente (suspendarea provizorie a executării silite), care poate fi soluționată chiar fără citarea părților. În alți termeni, conform instanței supreme, obligația instanței de judecată de a-și verifica propria competență subzistă în toate cazurile, chiar și în cadrul procedurii speciale a suspendării provizorii, care poate fi soluționată, conform legii, fără citarea părților.

Conform art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, hotărârea astfel pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articol semnat de Mircea Bogdan Popescu (bpopescu@stoica-asociatii.ro ) – Partner, STOICA & Asociații.

Notă

*Disponibilă online la următoarea adresă web: https://www.iccj.ro/2021/12/06/minuta-decizia-27-din-6-decembrie-2021/