Roma, capitala lumii

Ce mai miracol! Sau ce lovitura! Ce alt eveniment european ar fi scos atata lume de bunavoie in strada? Milioane de pelerini au luat Roma cu asalt. Politia a fost nevoita sa intervina, a incercat sa le interzica sa se mai aseze la coada, altfel nu se mai putea organiza inmormantarea Papei. Se vorbeste de patru, chiar cinci milioane de pelerini.

Presa italiana e plina de titluri care anunta ca Roma „se scufunda” din cauza „mareei de credinciosi” si ca „multimea nu mai poate fi tinuta sub control”.

Pana si un post liberal precum CNN-ul a amutit in fata miracolului de la Roma. Transmite ore intregi de imagini in direct de la Vatican, fara cuvinte, dar mai ales necomentate rautacios ca altadata. Contestatarii de serviciu care-si faceau aparitia in studiourile CNN la fiecare iesire publica a Papei sunt de negasit.

Doar BBC-ul a ramas credincios baricadei contestarii, dar e un caz special, un post finantat public, si nu se teme nici de pierderea audientei, nici de jignirea ei. Mai ales daca e crestina. A mai facut-o si i-a intrat in sange.

Se cauta febril, probabil, numarul Satanei sau macar al purtatorului sau de cuvant, pentru a da o relatare „echilibrata” despre pontificatul lui Wojtyla, in aplauzele unei elite agresive. Dar cine mai tine cont astazi de astfel de mizerii?

„Pelerini, opriti-va!”, titreaza „Il Messagero”, redand indemnul sefului protectiei civile. Dar nimeni nu se opreste din drum. Vin cu milioanele. E o miscare spontana, ce izvoraste din suflet. Nu i-a organizat nimeni, nu i-a invoit nimeni de la serviciu, nu le-a promis nimeni ceva in schimb.

Liderii statelor occidentale sunt si ei, cu totii, la Roma. In aceste zile, Roma este capitala lumii. Iar astazi vedem fara putinta de tagada ce uneste cu adevarat civilizatia occidentala: crestinatatea, credinta in Hristos, pe care a marturisit-o atat de curajos ultimul Papa.

Privind acest miracol petrecut sub ochii nostri, milioanele de pelerini si sutele de lideri de stat ce-si gasesc locul in Catedrala Sfantul Petru, intelegi si mai clar obtuzitatea, lipsa de viziune a Uniunii Europene, care vrea cu orice pret sa-si taie radacinile crestine, care a refuzat sa inscrie in Constitutia sa o referinta la contributia crestinismului la faurirea Europei.

Intr-o incercare tardiva, disperata parca, de a reconcilia Uniunea Europeana cu realitatea miracolului petrecut la Roma in aceste zile, presedintele Comisiei, Jose Manuel Durao Barroso, ii spunea lui Ioan Paul al II-lea „parinte fondator al Europei unite”. Biserica isi luase deja revansa.

Si va contempla linistita, daca e cazul, si decaderea Uniunii Europene, asa cum a vazut prabusirea multor alte constructii trufase care l-au uitat pe Dumnezeu.