Romania electorala

Se apropie alegerile, se incinge atmosfera iar ai nostri politicieni au inceput spectacolul politic. Candidatii la prezidentiale s-au sculat cu noaptea in cap pentru a fi primii care se inregistreaza la Biroul Electoral stiind ca a fi primul pe lista poate influenta, intr-o oarecare masura, comportamentul electoratului in cabina de vot.

Se dau declaratii din ce in ce mai acide la adresa adversarilor politici, se anunta echipele de campanie iar fiecare dintre candidati afiseaza o siguranta de-a dreptul ofensatoare, vazandu-se deja in fotoliul de la Cotroceni si cu partidul in fruntea „bucatelor bugetare“ de la Palatul Victoria.

51% la parlamentare si fotoliul de la Cotroceni, va spun eu! Nu va mai agitati sa votati pentru ca eu oricum castig! Ce sa-i faci? Pofta de putere e mare si nimeni nu pare sa fie interesat de ce credem noi cetatenii despre gesturile si atitudinea candidatilor.

Si pentru ca tot vorbim de candidati e bine sa se stie ca unele partide au cerut aspirantilor la fotoliul de parlamentar o contributie financiara mai mult decat semnificativa pentru campania electorala. Cei de la Putere nu au spus nimic oficial desi se spune ca fiecare pozitie legislativa sau executiva isi are pretul ei.

Au si de unde caci sunt la putere si e clar ca nu au stat degeaba in cei patru ani de mandat. Te uiti la ei si chiar ca nu iti vine sa le plangi de mila.

Sa ai in patru ani vila in Cartierul Primaverii, vila la munte sau pe pamanturile natale, masina de teren si un cont gras in banca inseamna sa cunosti cu adevarat nevoile poporului, sa iti afirmi solidaritatea sau, intr-un cuvant, sa fii social-democrat!

M-am intrebat mereu daca Romania lor are ceva in comun cu Romania mea sau a noastra, a celor multi care votam din patru in patru ani. Evident ca nu are! Noroc cu democratia ca ii mai obliga din patru in patru ani sa treaca prin proba scrutinului. Oare cat de mult trebuie sa urasca ei aceste momente? Oare ce inteleg ei din privirea golita de disperare a electoratului?.

Dar si cei mai multi din Alianta D.A. stau tot in Primaverii iar daca nu stau inca isi fac un scop din asta. Macar ei au recunoscut pe fata ca nu au bani si le-au cerut public candidatilor sa contribuie la campania electorala. Mona Musca, in austeritatea financiara a salariului de parlamentar, a anuntat deja ca este gata sa gateasca pentru prietenii cu bani si probabil ca nu sunt putini.

Cat de dezinteresate vor fi insa aceste donatii e o alta poveste.

Cert e ca cei mai multi dintre cei care au sansa de a fi in fruntea listelor de partid isi fac deja calcule privind recuperarea „investitiei“.

Caci despre investitie este vorba atunci cand te arunci in politica, nu? Sau despre binele public? M-am tot intrebat de ce unii avocati, juristi, profesori universitari sau oameni de afaceri prefera angajarea pe scena politica in conditiile in care profesia lor le asigura, de regula, venituri cu mult mai mari decat veniturile legale de parlamentar, ministru sau secretar de stat.

Sa fie oare dorinta de putere un motiv in sine sau un mijloc prin care iti bagi mana in buzunarul public si o duci apoi usor in buzunarul tau privat dar putin cam gol? Sa fie asta mecanismul ciocoizarii Romaniei prin care niste coate-goale devin peste noapte parveniti? Coruptie, si sistem ticalosit! Asa ar spune Basescu, dar nu exista nici o diferenta intre cei care sa afla la putere si cei din

opozitie si chiar ca trebuie sa meditam serios la o reforma a clasei politice. Mai sunt cateva zile si spatiul nostru va fi invadat de afise, bannere si spoturi electorale care ar trebui sa ne convinga ca ei sunt cei mai buni.

Talkshow-urile ne vor scurta somnul ascultandu-i pe candidati sau pe analistii care isi vor fi dat cu parerea, in speranta ca noi, cetatenii, nu le vom identifica niciodata simpatiile politice. Dar cel mai mult dintre toate, vom astepta dezbaterile electorale intre cei trei competitori majori: Nastase, Basescu si Vadim.

Va fi oare o competitie intre programe politice sau una intre persoane? Vom avea o dezbatere electorala marcata de decenta sau de mitocanie politica?

Si cum, cu cateva exceptii, diferentele intre programul electoral al Uniunii PSD+PUR si cel al Aliantei D.A. nu sunt majore, vom fi martori mai degraba la o lupta ce nu va avea drept miza prioritatile de guvernare, ci atacul sub centura, agresivitatea de discurs si punerea la colt a adversarului.

Nastase va avea serioase probleme de comunicare si probabil ca va incerca sa renunte la elitismul care il caracterizeaza si sa joace rolul unuia care intelege electoratul, este aproape de el si poate fi garantia integrarii europene. Va avea insa serioase probleme cu coruptia si sistemul clientelar pe care il patroneaza.

In plus, Nastase si-a cam epuizat munitia electorala, iar sfaturile consultantilor sai electorali mai mult par sa il incurce decat sa il ajute.

Basescu este un instinctual politic si as spune ca orice consultanta politica este aproape superflua. Consilierii lui ii vor spune mai degraba ce sa nu spuna, nu ce trebuie sa spuna. El va incerca probabil sa acopere „mitocania politica“ si sa para un prezidentiabil capabil de diplomatie.

Are avantajul surprizei si e mai mult decat probabil ca tolba lui cu sageti electorale sa fie plina in campanie. Nastase se poate astepta oricand la o ambuscada si asta ar trebui sa ii dea fiori.

Vadim isi cauta inca identitatea politica, aceste alegeri ii vor imbogati experienta de candidat la prezidentiale si cam atat. El este inca perceput ca un extremist si nimeni nu va risca alegerea lui in schimbul izolarii Romaniei si ratarii integrarii in UE.

Prezenta lui va da culoare alegerilor electorale si va face ca dezbaterea publica sa devieze de la obiective, programe si prioritati de guvernare spre un spectacol mediatic derizoriu si marcat puternic de retorica.

Mai ramane insa sa vedem ce vor romanii: circ sau o guvernare eficienta? In fond, vom avea mereu conducatorii pe care ii meritam!