România, penultima în UE la bani pentru sănătate. Privatul a luat-o înaintea statului la prevenție: câți angajați au abonamente medicale
Chiar dacă în ultimul deceniu, bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) a crescut semnificativ, de la 4,7 miliarde de euro, în 2016 până la 15,3 miliarde de euro, în 2025, România continuă să ocupe unul dintre ultimele locuri din UE la procentul din PIB alocat sănătății. Coaliția Organizațiilor de Pacienți cu Afecțiuni Cronice, cu sprijinul Rețelei de Sănătate Regina Maria, a organizat joi, 25 iunie, evenimentul Paradoxul sănătății: Cât ne costă, de fapt, sănătatea?, în care s-a vorbit despre arhitectura sistemului de sănătate din România, despre traseul pacientului, precum și despre complementaritatea sistemului privat și ce poate oferi acesta.
La discuții au participat Larisa Mezinu-Bălan, vicepreședinte CNAS, reprezentanți ai pacienților, ai asiguratorilor privați din piață și ai Rețelei de Sănătate Regina Maria.
Penultimul loc în UE la finanțare: 1.050 de euro pentru un român, 5.866 de euro pentru un francez
România continuă să cheltuiască mai puțin cu sănătatea, comparativ cu alte țări europene, a subliniat Șerban Semeniuc, Legal & Corporate Affairs Regina Maria. Astfel, procentul alocat de România pentru sănătate – 6,6% din PIB – ne plasează pe penultimul loc în UE din acest punct de vedere, înaintea Poloniei care alocă 6,2% din PIB. Aceasta înseamnă 1.050 de euro pe cap de locuitor, comparativ cu Franța, care ocupă primul loc în UE, cu o proporție de 13,9% din PIB, adică 5.866 de euro pentru fiecare francez. Totodată, contribuabilul român scoate din buzunar 30% din costurile cu sănătatea, pe lângă contribuția obligatorie, în timp ce francezul, 9,3%. Trebuie menționat că media UE este de 9,4% din PIB alocat sănătății, aceasta însemnând 3.690 de euro pe an, pentru fiecare european și 15% în plus, cost din buzunar.
Împărțirea banilor: Spitalele publice înghit majoritatea fondurilor
Cei mai importanți actori din Sănătate sunt Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, primul fiind cel care decide „ce ar trebui să fie în pachetul de bază”, adică stabilește politicile și prioritățile, iar al doilea fiind cel care stabilește „cum se contractează și cum se decontează concret”, adică tot ce ține de norme și contract-cadru.
Bugetele sunt și ele diferite. În 2025, bugetul MS a fost de 5,7 miliarde de euro, bani care au mers către programe naționale de sănătate, investiții și rezidențiat, în timp ce bugetul CNAS a fost de 15,3 miliarde de euro, bani pentru servicii medicale curente, medicamente și dispozitive medicale pentru asigurați.
Deși din 2016 au tot crescut veniturile din FNUASS – Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate – de la 4,7 miliarde de euro și până la 15,3 miliarde de euro, în 2025, cea mai mare proporție continuă să meargă către finanțarea spitalelor – 44,6%.
Din banii Fondului, 48,5% au mers în 2025 către furnizori privați, adică 37,8 miliarde de lei, în creștere de la 40,6%, în 2023. Aceasta înseamnă că sunt aproape integral privat -97% – medicamentele din farmacii, dispozitivele medicale, medicina primară, ambulanțele private, îngrijirea la domiciliu și stomatologia. Spitalele private au primit în 2025, 11,6% din proporția alocată spitalelor generale.
Au fost subliniate principalele provocări de la nivelul fiecărui etaj al îngrijirii medicale, începând cu medicii de familie și terminând cu accesul și serviciile din spitale. Astfel, la medicina de familie principalele provocări rămân cele ale birocratizării excesive și sincopelor SIUI, dar și limita minimă de 800 de pacienți în urban care împiedică intrarea tinerilor medici în contract cu Casa.
Domeniul ambulatoriului paraclinic – care include analize medicale de laborator, servicii de radiologie și imagistică și de anatomie patologică- este cel în care privații sunt foarte bine reprezentați. Furnizorii din această zonă s-au dezvoltat, iar acoperirea teritorială este în creștere. Printre provocări se numără tarifele subdimensionate pentru serviciile decontate în sistemul public, un mecanism birocratic greoi de contractare pe puncte de lucru, fără un mecanism național și mijloace limitate de depistare a supraraportărilor către Case.
Radiografia paturilor de spital: Statul deține monopolul pe cazurile acute
La categoria spitale, spitalizarea de zi este preponderent privată – de exemplu, oncologia, radiologia, dializa – la fel și paliația, în timp ce spitalizarea continuă – acuți și cronici- este preponderent publică.
La spitalele private finanțarea este prin plăți directe ale pacientului sau prin asigurări private, în timp ce în spitalele publice, banii vin din contracte cu casele de asigurări, transferuri pentru „influențe salariale”, subvenții centrale și locale.
Pentru pacienții acuți din spitalele private, plata este mixtă: prin decontare de la CNAS la tarif DRG, plus contribuția personală a pacientului (sau asigurare privată de sănătate).
Cât privește procentele, dintr-un total de 116.615 paturi de spitalizare continuă contractate la nivel național, spitalele publice concentrează peste 95% din capacitatea contractată, în timp ce spitalele private 5.090 paturi contractate, adică 4,4% din total.
Milioane de români nu au asigurare de sănătate și nu e vorba de cei vulnerabili sau minori
Prezentă la discuții, Larisa Mezinu-Bălan, vicepreședinte CNAS, a subliniat faptul că în urma modificărilor legislative din ultima perioadă numărul contribuabililor (cu contribuții obligatorii la Fond) a crescut la 11 milioane de persoane, de la 5 milioane, anterior. Cu toate acestea rămân neasigurate peste 2,5 milioane de români, care nu sunt persoane vulnerabile, minori sau pensionari. Totodată, Mezinu-Bălan a admis că Fondul a înregistrat un ușor excedent după ani în care a fost nevoie de bani în plus de la bugetul consolidat pentru ca necesarul să fie acoperit. Vicepreședintele CNAS a dat asigurări că, până la finalul acestui an, sistemul de sănătate va beneficia de o nouă platformă informatică funcțională care să ușureze accesul tuturor actorilor din sistemul de sănătate.
Abonamentul medical, noul standard în beneficii: 2,5 milioane de români au abonamente de la angajatori
Al doilea panel al discuțiilor s-a axat pe abonamentele medicale și asigurările de sănătate, diferențe, complementarități și exemple concrete.
Andreea Miruță, directorul executiv al Diviziei Abonamente Regina Maria, a reamintit că acum 30 de ani sistemul medical din România funcționa într-un model reactiv, fragmentat și impredictibil, atât pentru pacient, cât și pentru organizații.
„Medicina era centrată pe boală, nu pe prevenție, accesată doar când apărea o problemă, susținută de procese birocratice și documente fizice și lipsită de continuitate, adică fără istoric medical integrat”, a spus Andreea Miruță.
Pentru companii sănătatea angajaților nu era un subiect strategic și nici nu existau instrumente care să ofere acces constant la servicii medicale.
În trei decenii întregul peisaj s-a schimbat. Acum, 2,5 milioane de angajați români care lucrează în piața privată beneficiază de acoperire medicală prin abonament. „Adică, peste 56% din salariații activi. Din cei 2,5 milioane, 1,1 milioane de angajați în companii private au abonamente la Regina Maria. Abonamentul medical a devenit unul dintre cele mai dorite beneficii din pachetul salarial”, a mai spus Miruță.
În 2025, dintr-o piață de sănătate privată totală de 510 milioane de euro, 55% au fost reprezentate de abonamentele medicale (283 de milioane), iar 45%, asigurările medicale.
Abonamentul medical este o soluție medicală de prevenție care ține sănătatea sub control și depistează din timp eventualele afecțiuni, a subliniat Miruță.
Abonamentul include consultații de medicină generală, internă și pediatrie gratuit sau cu discount, în funcție de pachet, acces extins la peste 20 de specialități, peste 300 de analize de laborator (inclusiv setul anual), imagistică și radiologie, plus că Regina Maria are o rețea națională compusă din 46 de centre proprii și peste 300 partenere, unde mii de medici acordă asistență medicală la standarde înalte de calitate.
Pe de altă parte, asigurarea medicală oferă acces la o gamă largă de servicii medicale din sistemul privat, dar și din cel de stat și acoperă cheltuielile medicale eligibile în cazul unei probleme de sănătate.
Irina Iancu, directorul Diviziei de Asigurări persoane de la Groupama, a exemplificat ce cuprinde asigurarea medicală: consultații de medicină generală sau de specialitate; analize de laborator și investigații de diagnosticare, radiologie și imagistică, internări în caz de intervenții chirurgicale și accidente, internare și îngrijire pentru naștere, servicii de asistență stomatologică, tratament după externare.
„Banul ar trebui să urmeze pacientul, să nu ne mai intereseze dacă e stat sau privat”
Radu Gănescu, președintele COPAC, el însuși pacient cronic, a prezentat perspectiva bolnavilor, siliți să navigheze singuri prin hățișul sistemului de sănătate românesc.
„Pacientul cronic este o persoană care trăiește cu o afecțiune de lungă durată ce necesită supraveghere și îngrijire medicală continuă. Are nevoie de monitorizare periodică, tratament adaptat și prevenirea complicațiilor. Iar boli cronice înseamnă diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, BPOC (boală pulmonară obstructivă cronică), afecțiuni oncologice”, a subliniat Gănescu.
Pe lângă costurile directe cu asistența medicală și medicamentele, a mai spus Gănescu, pe care nu orice pacient cronic și le poate permite, există și costuri indirecte care, adesea, sunt trecute cu vederea. Este vorba despre faptul că familia pacientului cronic trebuie să-și schimbe inclusiv programul de lucru pentru a-i putea oferi acestuia îngrijirea de care are nevoie. În alte state, se iau în considerare și cheltuielile indirecte, pe când în România se vorbește de buget și atât, a mai spus Gănescu.
Președintele COPAC a punctat principalele bariere care stau în calea pacientului cronic către o îngrijire eficientă: distanța până la serviciile medicale, numărul insuficient de medici specialiști, timpul de așteptare pentru investigații și consultații și situația financiară a pacientului. Pentru că, a spus Gănescu, nu oricine își poate permite să suporte costurile medicamentelor, analizelor, transportului sau serviciilor care nu sunt acoperite integral, astfel încât să beneficieze de un tratament continuu.
În opinia președintelui COPAC, în sănătate, banul ar trebui să urmeze pacientul și nu altfel. Pacientul nu ar trebui să fie preocupat de unde să se adreseze, la stat sau la privat pentru a face analize sau investigații de care are nevoie.
Soluțiile pentru îmbunătățirea îngrijirii pacientului cronic sunt în primul rând întărirea medicinei de familie, medicul de familie fiind primul punct de contact al pacientului cu sistemul medical. Rolul medicului de familie trebuie să fie clar în prevenția, monitorizarea bolilor cronice și coordonarea parcursului către specialiști.
Apoi, este vorba despre digitalizarea serviciilor medicale – dosar electronic, rețete electronice, programări online și baze informatice interconectate care pot face sistemul mai eficient, mai transparent și mai ușor de accesat pentru pacienți.
Programele de prevenție și screeningul pentru boli cardiovasculare, diabet, cancer și afecțiuni respiratorii pot ajuta la depistarea timpurie și la reducerea complicațiilor și a presiunii asupra sistemului medical.
Și nu în ultimul rând, este nevoie de echipe medicale multidisciplinare care să acorde pacienților cronici îngrijire coordonată între medicul de familie, specialiști, asistenți, psihologi, farmaciști și asistenți sociali, pentru un tratament mai eficient și mai bine urmărit.
Articol susținut de Regina Maria