‘Sambata e ziua mea norocoasa’- Jurnal Roger Cicero la Eurovision

Roger e neamt, Ciceu e roman. El insusi o spune: „Stiu ca nu sunt suta la suta neamt si ca restul din mine e, probabil, romanesc“. Sambata, Roger va reprezenta Germania la Eurovision Song Contest cu „Femeile conduc lumea“. Zilnic trimite jurnal, si pentru fanii din Romania, pe care „a vizitat-o des in copilarie si adolescenta“.

„Duminica: Azi am pornit la concursul Eurovision de la Helsinki. In tara lui Lordi. Eram treaz cu mult inainte sa sune desteptatorul. Doar e o zi grozava. De fapt, fiecare zi din ultimele 12 luni a fost Grozava. Totul nou, excitant si de necrezut“.

„Nici in cel mai ascuns ungher al orgoliului meu nu m-am gandit sa fie asa in realitate. Dar realitatea e…mirosul de capuccino si chifle proaspete, care ma asteapta. Ultimul mic dejun cu Kathrin, inaintea unei saptamani lungi si aventuroase.

Kathrin nu vrea sa vina la aeroport. Chiar daca fotografii sunt dezamagiti, despartirea ii este suficient de grea si asa, fara sa stea in luminile blitzurilor. In schimb, despartirea noastra acasa a durat mult mai mult ca de obicei…si doar pana vineri nu-i o vesnicie.

Ca prin minune, soferul de taxi nu m-a recunoscut, caci altfel ar fi palavragit tot drumul. Doar cand mi-a scris chitanta si a vazut ca ma intampina formatia de muzicieni, a intrebat: „Sunteti vreo trupa?“. I-am raspun scurt: „Asa“ insa el s-a gandit mai degraba la bacsis.

Insa cele doua clase de fete care zboara la Paris pentru un schimb scolar, sunt mai insistente. Mai ales profesoara: „Ieu v-ascultai sidiul di o suta di ori!“ (dialect german).

Fetele ma fixeaza uimite si cateva chicotesc de bucurie, ceea ce se aude minunat in acustica halei de la terminalul 1…si cine spune, de fapt, ca publicul meu e matur? Festiscanele astea sunt toate la cea mai dulce varsta, a sarmelor pe dinti!

Uneori popularitatea este de-a dreptul practica. Supragreutatea bagajului (12 kg) ramane netaxata, Finnair imi ureaza mult noroc. 60 de euro economisiti. Nu demulta vreme, cantam o seara intreaga pentru ceva mai multi bani.

Cele mai multe lucruri nici nu le am in geamantan – intre timp, toata tehnica pe care o car cu mine in rucsac, devine o problema. Laptop, videocam, statia PSP, I-podul, aparatul foto si si si… Insa toate imi trebuie. Doar sunt iar in forma. Asta mi-ar mai lipsi, un lumbago inainte de finala!

Check in-ul treneaza. Intai fotografii, apoi – era clar ca si asa ceva trebuia sa se intample, unul dintre baieti si-a uitat costumul de scena, pe care i l-a adus nevasta-sa in ultimul minut la aeroport! Ce bine ca impachetez totdeauna cu o seara inainte, cu capul limpede! Imi pun deoparte chiar si lucrurile de drum.

Fiindca afara e minunat, ca vara, m-am decis la o palarie alba cu perforatii in design. Ca un adevarar morar. Esarfa de culoarea cerului e stridenta, insa nu se observa. La rever am acul cu steagul finlandez, pe care mi l-a facut cadiou un fan dupa victoria din preselectiile Eurovision. Si trupa mea s-a dichisit de zbor – facem figura buna in coada la check-in.

In avion suntem majoritari. In total, 30 de oameni. Muzicienii, managementul, echipa de promo si o echipa puternica de la NDR (n. r Norddeutscher Rundfunk, televiziune germana) plus cativa jurnalisti.

Nu e prea clar care-i chilipirul, insa, oricum, Eurovisionul e cel mai mare show televizat din Europa, poate chiar din lume, deci si productia e pe masura a 230 de milioane de telespectatori care il vor viziona!

In Bild am Sonntag imi citesc horoscopul saptamanii. Cea mai buna zi: Sambata!

Poftim – sambata e finala!

Aterizarea e cam zguduita, nu stiam daca sa aplaud usurat sau sa vomit, dupa ce in sfarsit m-am vazut pe sol. Prima impresie despre Helsinki e sobru si sterp. Vegetatia are o intarziere de cel putin 8 saptamani. Pot sa spun ca in Germania chiar ne rasfata soarele.

Sunt primul in sala, Arena Helsinki, la ridicarea legitimatiilor de acreditare. Regulile de securitate din Arena sunt ca la aeroport: jos sacoul, bagajul la „filmat“, geanta la control – tot programul. Helsinki este, zilele astea in „alarma de gradul 1“. 42 de natiuni, 2.380 de jurnalisti, doar din Germania 150.

Dupa o discutie despre „starea de fapt“, la cina. Insa sa nu credeti ca am mancat si noi ceva, acolo – fiecare imbucatura ne-a fost puricata. „ Asa e acum“ spune consiliera de imagine sec, „si va fi tot asa timp de 7 zile“. Si 7 nopti. Mai bine va obisnuiti cu asta“!

Na, poate ca asa va fi. Programul meu pentru maine e, in orice caz, compact de tot. Inainte sa pun desteptatorul, trebuie sa modific ceasul. Finlanda e decalata, cu o ora inainte. Daca as fi si eu decalat cu o saptamana…incet-incet incepe sa mi se clarifice miza acestei povesti!“

(Ziua 1)

Traducere din germana: Dani Rockhoff

Drepturi de difuzare: HotNews.ro