Sandu, amatorul din cazul ”Hadareni”

CEDO a hotarat ca cei 7 romi care au continuat procesul trebuie sa primeasca 238.000 de euro de la statul roman, dupa ce in prealabil a admis cinci din cele sase capete de acuzare formulate in plangerile acestora.

Decizia Curtii se refera la Iulius Moldovan, Melenuta Moldovan, Maria Moldovan, Otilia Rostas, Petru (Gruia) Lacatus, Maria Floarea Zoltan si Petru (Dagala) Lacatus. Sumele primite de acestia sunt cuprinse intre 11.000 de euro si 95.000 de euro.

Astfel, Iulius Moldovan va primi 60.000 de euro, Melenuta Moldovan – 13.000 de euro, Maria Moldovan – 11.000 de euro, Otilia Rostas -15.000 de euro, Petru Dagala Lacatus – 27.000 de euro, Petru Gruia Lacatus – 17.000 de euro, iar Maria Florea Zoltan, care a ramas fara sot si doi frati in evenimentele din septembrie 2003 de la Hadareni, va primi 95.000 de euro.

Curtea de la Strasbourg retine in hotarare ca in septembrie 1993 toti locuiau in Hadareni, unde au avut loc violente intre comunitatea romilor si restul satenilor.

Curtea Europeana a stabilit ca reprezentanti ai politiei au participat la incendierea caselor romilor si au incercat apoi sa ascunda faptele, infirmand astfel rechizitoriul lui Marin Sandu, care a scos militienii nevinovati.

Magistratii de la Strasbourg au mai stabilit ca, data fiind reactia intarziata a autoritatilor romane si refuzul instantelor romanesti de a acorda compensatii, reclamantilor le-a fost incalcat dreptul la familie si viata privata, iar conditiile in care acestia au trait in ultimii 10 ani au fost considerate tratamente inumane sau degradante.

Durata extrem de lunga a procesului a facut ca CEDO sa condamne statul roman pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil, autoritatile romane fiind condamnate si pentru discriminare. Banii trebuie virati in 3 luni de la ramanerea definitiva a sentintei.

Prima nota: 262.000 euro

Inainte cu o saptamana a fost publicata solutia de incetare, pe cale amiabila a procesului dintre 18 rromi si statul roman, in cazul Hadareni, fapt ce confirma reponsabilitatea procurorilor si autoritatilor locale implicate.

Incetarea pe cale amiabila ne costa aproape 8 miliarde de lei, bani platiti din bugetul de stat si nu din buzunarele celor care au facut ca Romania sa fie parata din nou la CEDO.

Inca de la aparitia noastra pe piata presei muresene atrageam atentia asupra faptului ca modul in care a fost instrumentat dosarul „Hadareni” de procurorii Liviu Moica si Marin Sandu, precum si atitudinea autoritatilor statului fata de romii din Hadareni ne va costa scump.

Prin pronuntarea ultimelor sentinte in cazul Hadareni, procurorii de tip sovietic din Mures continua sa atenteze la bugetul Romaniei.

Dupa ce statul roman a platit circa 1,6 miliarde de lei in cazul „Notar”, instrumentat de procurorul Marin Sandu, care continua sa-si faca nestingherit treaba la PNA, acum platim alte 18 miliarde pentru niste procurori care au inchis putin ochii la actiunile politistilor.

Cine plateste facturile?

Seful Biroului pentru Apararea Drepturilor Omului din cadrul Ligii Pro Europa, Haller Istvan, ne-a declarat ca 30 de persoane, procurori, judecatori si autoritati judetene, ar trebui trase la raspundere pentru aceste sume pe care bugetul de stat va trebui sa le acopere.

„In primul rand, prefectii care au fost in acea perioada, incepand cu Ioan Racolta si incheind cu domnul prefect Dorin Florea.

Responsabilitatea apartine si Consiliului Judetean, domnului Ioan Toganel, intrucat o buna parte din aceste daune se datoreaza faptului ca rromii nu au avut unde sa se intoarca, nu au avut o locuinta, nu puteau sa-si intretina viata de familie si asa mai departe”, sustine Haller Istvan, care afirma ca vina o poarta si procurorii care au anchetat cazul.

„Se poate aminti numele procurorului Liviu Moica, ce a anchetat civilii in acest caz, si al procurorului Marin Sandu, care timp de un an a anchetat politistii care erau implicati in acest caz”, a precizat reprezentantul LPE.

Haller a amintit si numele Otiliei Abram, procuror general adjunct la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu-Mures, care a refuzat extinderea urmaririi penale impotriva altor persoane si a altor fapte, desi instanta i-a solicitat acest lucru. Procurorul insa a negat ca ar fi avut competenta de a extinde urmarirea penala.