Sapte dorinte ale unui securist (de Mihai Chiper)

Daca as fi securist ori as fi avut o anumita relatie compromitatoare cu Securitatea, o mare parte dintre dorintele mele mi-ar fi fost indeplinite de ultimele evolutii legate de legea CNSAS.

Cit timp nu au existat dosarele la CNSAS, nu s-au pus probleme legate de constitutionalitatea legii de functionare. In momentul in care s-a vazut cit pot fi de periculoase dosarele pentru cariera si imaginea publica, arsenalul pus in angrenaj a fost de categoria cea mai grea – Curtea Constitutionala.

Rezultatul este devastator. CNSAS devine, in aceasta faza provizorie, intre o ordonanta si alta, un cenaclu. Se pierde orice conotatie lustrativa si se impiedica utilizarea informatiilor in interesul public. In lipsa exemplificarilor, a cazurilor dovedite, ideea de Securitate ca organ represiv se estompeaza de la sine.

Ce si-a dorit un securist si acum i-a reusit?

In primul rind, a urmarit din tot sufletul ca Securitatea sa nu mai fie definita „politie politica”, sa nu mai fie asociata cu actiunile de represiune.

Un punct realizat partial, prin omisiune. Ordonanta Guvernului nu mai defineste Securitatea in nici un fel, in bine sau rau. Ea este prezentata opiniei publice drept o institutie incolora, insipida, in consecinta o structura inofensiva a comunismului. Prin urmare, generatiile mai tinere se pot intreba de unde atita pornire si ura impotriva ei. Nu cumva a fost o institutie patriotica? Conspirarea.

Un securist ori un turnator isi doreste sa nu se stie ca are un trecut problematic, sa nu se afle cit rau a produs victimelor sale. Obiectiv indeplinit. Cetatenii, care au acces la propriul dosar de Securitate, nu mai pot cere deconspirarea informatorilor. Fara sa fie legat de vreo obiectie a Curtii Constitutionale, a fost eliminat articolul prin care cetatenii puteau cere deconspirarea turnatorilor pe care ii gaseau in propriile dosare.

Sa fie la mijloc aceeasi poveste a „concordiei si pacii sociale”? Mai degraba, o amnezie colectiva organizata legislativ, pentru ca victimele nu vor sti niciodata cine le-au fost calaii. In plus, ordonanta guvernului nu spune nimic despre verificarea ofiterilor care nu sint in functii publice. Un securist isi doreste sa scoata din joc vocea opiniei publice, a societatii civile. CNSAS devine o institutie netransparenta.

Cercetatorii de acolo vor avea acces la dosare, vor afla informatii, dar ele nu vor putea fi facute publice. Rezultatele verificarilor vor putea fi comunicate personal celor descoperiti, care vor avea cale de atac in Justitie. Un securist doreste sa-si apere imaginea in Justitie – justitia noastra, care compara vinovatia furtului unei gainii cu aceea a devalizarii unei banci si care ajunge la fondul dosarului dupa termenul de prescriere.

Cine pariaza pe deficientele Justitiei romanesti nu pierde niciodata. Deja inecate in dosare, instantele amina cauze mult mai simple ani de zile. Procesul unui securist ales prin vot intr-o functie publica se poate incheia dupa terminarea mandatului. Un securist isi doreste sa candideze. Nimeni, in perioada electorala, nu are posibilitatea sa afle ca mizeaza pe sau chiar alege un securist. Situatia viciaza profund esenta scrutinului democratic – alegerea in cunostinta de cauza.

Daca o asemenea informatie este adusa in atentia alegatorilor, poate datele alegerilor se rastoarna. Sa luam numai cazul limita, al alegerii presedintelui tarii. Ce facem daca, dupa o luna de cind este investit, aflam ca este un fost securist? Il obliga cineva sa demisioneze? Odata ales intr-o functie, un securist isi doreste sa nu poata fi schimbat din cauza trecutului. Cum nu am vazut niciunul dintre ei crapindu-i obrazul de rusine daca este deconspirat, mai ramine apelul la Justitie.

Dar un securist nu vrea sa fie pedepsit daca este deconspirat. Adevarat. Judecatorii nu vor avea cum sa se pronunte daca o persoana a fost colaborator sau securist, fiindca nu exista vreo baza legala. Fiind un proces in civil, codul civil si cel de procedura civila trebuie schimbate, pentru ca un judecator nu poate da un verdict de vinovatie fara sa existe si o pedeapsa. Iar o procedura de modificare legislativa dureaza ani de zile, dupa cutuma parlamentara.

Asadar, treaba cu justitia este un drum infundat. A fi fost securist nu este nici un pericol. Dorintele „lor” au fost indeplinite. Vom trai alaturi de ei, printre ei, vom suporta lectiile de civism, constitutionalism si de democratie, drepturile omului, date noua ca sa ne fie invatare de minte.