Science Report: Ce s-ar întâmpla cu Terra dacă soarele s-ar transforma într-o gaură neagră?

​​Adevărul este că imaginea pe care o avem despre găurile negre, o spun chiar specialiștii de la Agenția Spațială Americană, este una mai degrabă influențată de Hollywood și seriale SF de televiziune, decât de explicațiile științifice. Poate de asta, inclusiv NASA a simțit nevoia să ofere explicații pe site-ul ei oficial cu privire la un asemenea scenariu. Alte știri din Science Report: ● Sonda japoneză SLIM scrie istorie pe Lună ● La ce vârstă începe, de fapt, bătrânețea?

Ce s-ar întâmpla cu Terra dacă soarele s-ar transforma într-o gaură neagră?

Se pare că scenariul acesta îi îngrozește pe mulți, dacă inclusiv NASA a simțit nevoia să ofere explicații pe site-ul ei oficial. Iar adevărul este că imaginea pe care o avem despre găurile negre, o spun chiar specialiștii de la Agenția Spațială Americană, este una mai degrabă influențată de Hollywood și serviale SF de televiziune, decât de explicațiile științifice.

În primul rând, un astfel de scenariu este imposibil. Soarele nu se va transforma niciodată într-o gaură neagră. Pentru a se produce un astfel de fenomen este nevoie de o stea de cel puțin 10-15 ori mai masivă decât soarele. În principiu, știm ce se va întâmpla în sistemul nostru solar.

Peste circa 4,5 miliarde de ani, soarele nostru se tranforma într-o gigantă roșie, stadiu în care va rămâne pentru aproape un miliard de ani și în care va distruge planetele cele mai apropiate, Mercur, Venus, posibil chiar Terra. La finalul acestei etape, soarele va deveni o pitică albă.

Nu trebuie să vă faceți griji, atunci când se va ajunge la stadiul unei gigante roșii, viața va fi dispărut de foarte multă vreme. Dacă predicțiile lui Kazumi Osaki, astronom în cadrul Universității Toho din Japonia, se dovedesc corecte, Terra își va pierde oxigenul în circa 1,08-1,14 miliarde de ani. Singurele forme de viață care vor mai exista atunci, vor fi cele care au populat planeta noastră în perioada ei de început.

Revenind însă la scenariul găurii negre, să ne imaginăm că totuși el s-ar petrece. Cei mai mulți ar spune că Terra ar fi înghițită de monstrul cosmic nou creat. Și asta pentru că o gaură neagră are o forță gravitațională atât de puternică încât absoarbe totul din jurul ei, mărindu-și dimensiunile. Practic, nici lumina nu poate scăpa. Nimic mai fals, susțin specialiștii NASA.

Dacă soarele s-ar transforma într-o gaură neagră, atunci aceasta va avea o masă egală cu a soarelui. Asta înseamnă că, de la un soare cu o rază de 696.340 de kilometri, vom avea o gaură neagră cu o rază Schwarzschild (aria de atracție gravitrațională a găurii negre) de circa 3 kilometri. Acela este locul din care nu poate scăpa nici lumina.

Pe scurt, ca Terra să fie atrasă de ipotetica gaură neagră, ea ar trebuie să se afle în interiorul razei Schwarzschild. Ceea ce e imposibil. În consecință, planeta noastra va continua să existe pe aceeași orbită. Problema ar fi însă alta.

În lipsa principalei surse de energie (preocesele geotermale ar continua pe planetă), fotosinteza nu va mai fi posibilă. Fără fotosinteză, viața ar dispărea rapid. Cel mult, pentru o perioadă, ar mai rezista acele bacterii care existau pe Terra la începuturi. Dar, cum subliniau și cercetătorii de la NASA, nu trebuie să vă faceți griji pentru planeta noastră. Ea va continua să existe, pe aceeași orbită, chiar dacă va fi lipsită de viață.

Sonda japoneză SLIM scrie istorie pe Lună

Aproape toate sondele care au fost trimise de-a lungul timpului pe suprafața Lunii s-au defectat iremediabil pe durata primei nopți petrecute acolo. Foarte puține au fot proiectate să reziste temperaturile de până la -133 de grade Celsius, temperaturi care, în majoritatea cazurilor, duc la defectarea sistemelor electrice și a bateriilor.

Sonda japoneză SLIM nu face excepție. Nu a fost dotată nici cu dizpozitive de încălzire, nici cu unele de izolare, care să păstreze partea electronică în siguiranță. Și totuși, în ciuda tuturor predicțiilor și a tututor așteptărilor, sonda SLIM continuă să fie funcțională și după a treia noapte petrecută pe Lună.

De fapt, planul inițial al celor de la JAXA (Agenția Spațială Japoneză) era acela de a încheia misiunea sondei odată cu venirea primei nopții selenare. Însă, la finalul acesteia, pe 25 februarie, sonda SLIM a fost reactivată. La fel s-a întâmplat și la finalul lunii martie, deși toată lumea se aștepta ca acela să fie finalul inevitabil al misiunii.

O surpriză majoră a venit din nou în urmă cu două zile, pe 23 aprilie, când sonda SLIM a fost resuscitată. Și funcționează. Mai mult, în tot acest timp a continuat să facă fotografii și măsurători ale mediului din jurul său, și să transmită datele către centrul de comandă de la JAXA.

Nimeni nu poate spune dacă sonda va ma fi funcțională și după cea de a patra noapte. Însă, dat fiind modul în care SLIM a surprins deja pe toată lumea, totul pare posibil.

La ce vârstă începe, de fapt, bătrânețea?

Întrebarea este una, în aparență, simplă. Însă numai în aparență, căci nu există un răspuns clar. De fapt, dacă ai întreba oameni din generații diferite, ai primi răspunsuri la fel de diferite, fără a se ajunge la un consens.

În ordinea asta de idei, un grup de cercetători din Germania, Luxemburg și SUA a publicat recent un studiu care s-a derulat pe durata a nu mai puțin de 25 de ani. În studiul respectiv, peste 14.000 de persoane, născute în intervalul 1911-1974, a fost intervievate de circa opt ori pe durata celor două decenii și jumătate. Iar întrebarea era cea de la care am plecat: la ce vârstă începe bătrânețea?

Iar diferențele au devenit vizibile încă de la primele date. Persoanele născute în 1911 au fost intervievate atunci când au împlinit 65 de ani. Iar răspunsul lor a fost acela că bâtrănețea începe la 71 de ani. În schimb, persoanele născute în 1956, ajunse tot la vârsta de 65 de ani, au răspuns în marea lor majoritate că bătrânețea începe la 74 de ani.

Diferența de opinia între generații ar putea fi explicată prin creșterea duratei medii de viață și a avansului medicinei, afirmă autorii studiului. Pe de altă parte, există o doză mare de subiectivism. Spre exemplu, persoanele singure sau care suferă de diferite boli au tins să plaseze pragul bătrâneții mai devreme decât media.

Femeile, ca un alt exemplu, plasează pragul bătrâneții, în medie, cu doi ani mai târziu decât bărbații. Iar fiecare participant în parte, pe măsură ce mai îmbătrânea cu patru-cinci ani, muta pragul bătrâneții cu aproximativ un an mai târziu.

Pe de altă parte, chiar dacă a implicat un eșantion mare de oameni și o perioadă considerabilă de timp, studiul s-a axat pe indivizi din Germania. Iar aici pot interveni factorii culturali, căci alte culturi, în special non-europene, ar putea vedea procesul bătrâneții complet diferit.

Cert este că oamenii trăiesc mult mai mult decât în urmă cu, să spunem, un secol. Persoanele care ating azi vârsta de 100 de ani sunt mult mai numeroase decât în trecut. Ba chiar se vorbește de posibilitatea ca unele persoane să atingă vârste de peste 120 de ani, odată cu dezvoltarea unor tratamente anti-îmbătrânire. Iar din acest punct de vedere, răspunsul la întrebarea privind bătrânețea ar putea fi mult mai complex decât s-ar părea.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro