Science Report: De ce sunt greșite previziunile apocaliptice despre schimbarea climei

Jurnaliști și activiști pentru mediu au făcut în ultimele săptămâni o serie de preziceri apocaliptice despre impactul schimbărilor climei. Bill McKibben a sugerat că incendiile provocate de climă din Australia l-au făcut pe ursulețul koala „extinct funcțional.” Extinction Rebellion a spus că „miliarde vor muri” și „viața pe pământ moare.” Vice a scris: „Colapsul civilizației poate că a și început”. Dar Michael Shellenberger, citat de Forbes, este de altă părere.

Puțini au invocat amenințarea mai puternic decât eleva activistă pentru mediu Greta Thunberg și Alexandria Ocasio-Cortez, membră a Congresului SUA. Ultima a spus că „Lumea se va sfârși în 12 ani dacă nu vom combate schimbarea climei.” Iar Thunberg, în noua sa carte, spune: „În jurul anului 2030 vom fi pe punctul de a declanșa o reacție în lanț în afara controlului uman, care va conduce la sfârșitul civilizației pe care o cunoaștem.”

Uneori, chiar și oameni de știință fac preziceri apocaliptice: „Este dificil să vedem cum vom putea găzdui un miliard de oameni sau doar jumătate” dacă Pământul se va încălzi cu patru grade, a spus unul în acest an. Dacă nivelul mărilor va crește cu cât prezice Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) „va fi o problemă imposibilă”, a spus altul.

Asemenea declarații apocaliptice au impact în lumea reală. În septembrie, un grup de psihologi britanici a spus că sunt în creștere suferința și anxietatea copiilor provocate de discursurile înfricoșătoare despre schimbarea climei. În octombrie, un activist de la Extinction Rebellion (”XR”) – o grupare ecologistă înființată în 2018 pentru nesupunere civilă în scopul atragerii atenției asupra amenințării despre care fondatorii și susținătorii săi spun că o aruncă schimbarea climei asupra existenței umane – și un operator video au fost bătuți într-o stație londoneză de metrou de călători furioși. Iar săptămâna trecută un co-fondator al XR a spus că un genocid ca Holocaustul „se petrece din nou, la o scară mult mai mare și în văzul tuturor” din cauza schimbării climei.

Schimbarea climei este un subiect care mă pasionează și căreia i-am dedicat o bună parte din viață. Sunt activ politic în acest domeniu de 20 de ani și scriu despre el de 17 ani. În ultimii patru ani, organizația mea Environmental Progress a lucrat cu oameni de știință de frunte din lume pentru a preveni creșterea emisiilor de carbon. Până acum am contribuit la aceasta cu echivalentul scoaterii a 24 de milioane de automobile de pe șosele. Mă preocupă faptele reale și știința adevărată și în ultimele luni am corectat informațiile eronate din mass-media despre incendiile de pe Amazon și din California, prezentate incorect ca fiind în principal rezultatul schimbării climei.

Jurnaliștii și activiștii deopotrivă au obligația să descrie problemele mediului cu onestitate și corect, chiar dacă se tem că-și vor reduce astfel valoarea știrilor sau importanța în fața publicului. Există dovezi că prezentarea catastrofică a schimbării climei este auto-destructivă, deoarece îi dezunește și polarizează pe mulți oameni. Iar exagerarea riscurilor schimbării climei ne distrage de la alte probleme importante, inclusiv de la cele asupra cărora avem mai mult control pe termen scurt.

Simt nevoia să spun toate acestea de la bun început pentru că vreau ca subiectele pe care le voi aborda să fie luate în serios și să nu fie trecute cu vederea de aceia care etichetează drept „negaționist climatic” sau „temporizator climatic” pe oricine se împotrivește exagerărilor.

Acestea fiind zise, hai să vedem dacă știința susține ceea ce se spune.

În primul rând, nicio organizație științifică credibilă nu a spus vreodată că schimbarea climei amenință cu colapsul civilizației și cu atât mai puțin cu extincția speciei umane. „Copiii noștri vor muri în 10 sau 20 de ani. Care este baza științifică a acestei preziceri?”, a întrebat-o luna trecută Andrew Neil de la BBC pe o purtătoare de cuvânt de la XR vizibil stânjenită. „Recunosc, asemenea preziceri sunt discutabile” a spus ea. „Există unii oameni de știință care sunt de acord și alții care spun că nu e adevărat. Dar problema generală este că aceste decese vor avea loc.”

„Dar cei mai mulți oameni de știință nu sunt de acord cu asta” a spus Neil. „M-am uitat prin rapoartele IPCC și nu am văzut vreo referință la moartea a miliarde de oameni sau copii în 20 de ani. CUM vor muri?”

„Migrația în masă care are loc în întreaga lume din cauza secetei prelungite din unele țări, în special în sudul Asiei. Există incendii de păduri în Indonezia, jungla amazoniană, Siberia, Arctica”, a spus ea.

Dar, spunând acestea, purtătoarea de cuvânt de la XR a falsificat grosolan știința. „Există dovezi solide că dezastrele dizlocă oamenii pretutindeni”, notează IPCC, „dar dovezi limitate că schimbarea climei sau creșterea nivelului mărilor ar fi cauza directă”.

Ce e cu „migrația în masă”? „Majoritatea deplasărilor de populație rezultante tind să aibă loc în interiorul granițelor țărilor respective”, spune IPCC.

Și nu pentru că nu ar conta clima. Ci pentru că schimbarea climei este surclasată de alți factori. În acest an, cercetătorii au relevat cum clima „a influențat conflicte armate organizate în unele țări. Totuși, alți factori, ca dezvoltarea socioeconomică redusă sau capacitățile limitate ale statelor sunt apreciați a fi mult mai influenți”.

În ianuarie, după ce oameni de știință de specialitate au criticat-o pe reprezentanta Ocasio-Cortes pentru că a spus că lumea se va sfârși în 12 ani, purtătorul ei de cuvânt a declarat: „Putem face comentarii minore privind frazeologia, fie ea existențială sau cataclismică. Vedem foarte multe probleme [legate de schimbarea climei] care de pe acum au impact asupra vieților.”

Ultima parte poate fi adevărată, dar este adevărat și că dezvoltarea economică ne-a făcut mai puțin vulnerabili și astfel numărul de decese din cauza dezastrelor naturale a scăzut cu 99,7% față de vârful din 1931. Atunci au murit 3,7 milioane de oameni în dezastre naturale. În 2108 doar 11.000. Și acest declin a avut loc într-o perioadă în care populația lumii a crescut de patru ori.

Ce este cu creșterea nivelului mărilor? IPCC estimeză că va fi de două picioare (0,6 m) până în 2100. Sună apocaliptic sau „de nestăpânit”?

Aveți în vedere că o treime din Olanda se află sub nivelul mării, în unele zone chiar cu șapte metri. Ați putea obiecta că Olanda este bogată și Bangladeshul sărac. Dar olandezii s-au adaptat să trăiască sub nivelul mării acum 400 de ani. Tehnologiile au evoluat un pic de atunci.

Ce este cu prezicerile de recolte pierdute, foamete, decese în masă? Sunt științifico-fantastice, nu științifice. Omenirea produce azi hrană pentru 10 miliarde de oameni, sau cu 25% peste necesar, iar organizațiile științifice prevăd o creștere în domeniu, nu o scădere.

Food and Agriculture Organization (FAO) a Națiunilor Unite prognozează că randamentul recoltelor va crește cu 30% până în 2050. Iar așteptările pentru cele mai sărace părți ale lumii, ca Africa sub-sahariană, sunt de creșteri de 80-90%.

Nimeni nu pretinde că schimbarea climei nu va afecta randamentele recoltelor. Este posibil. Dar aceste scăderi trebuie văzute în perspectivă. Randamentele la grâu au crescut cu 100-300% în lume din 1960, în timp ce un studiu pe 30 de modele estimează că randamentele vor scădea cu 6% pentru fiecare grad cu care va crește temperatura. Ratele randamentelor viitoare depind mult mai mult de accesul popoarelor mai sărace la tractoare, îngrășăminte și irigații decât de schimbările climatice, spune FAO.

Toate acestea contribuie la explicația faptului că IPCC anticipează că schimbarea climei va avea un impact minor asupra creșterii economice. Pentru 2100 IPCC prevede o economie globală cu 300 până la 500% mai mare decât azi. Atât IPCC, cât și economistul de la Yale laureat al Premiului Nobel, William Nordhaus, prezic că încălzirea cu 2,5-4 grade va reduce produsul intern brut cu 2-5% în aceeași perioadă.

Înseamnă aceasta că nu ar trebui să ne preocupăm de schimbarea climei? Nicidecum.

Unul din motivele pentru care activez în domeniu este că sunt îngrijorat de impactul asupra speciilor aflate în pericol. Schimbarea climei poate amenința global un milion de specii și jumătate din toate mamiferele, reptilele și amfibienii din diferite locuri ca Riftul Albertin din Africa Centrală, teritoriul gorilelor de munte periclitate.

Dar nu se pune problema că „ne punem în pericol propria supraviețuire” prin extincții, cum pretinde Elizabeth Kolbert în cartea sa „Sixth Extinction”. Așa tragice cum sunt, extincțiile animalelor nu amenință civilizația umană. Dacă vrem să salvăm speciile periclitate, trebuie să o facem pentru că ne pasă de viața sălbatică din motive spirituale, etice și estetice, nu legate de supraviețuirea noastră.

De exemplu, incendiile din Australia nu împing urșii koala spre extincție, cum spune Bill McKibben. Principala organizație științifică în domeniul urmăririi speciilor, International Union for the Conservation of Nature (IUCN), etichetează specia koala drept „vulnerabilă”, care este cu un nivel sub „în pericol”, cu două sub „în pericol critic” și cu trei sub „extinctă” în sălbăticie.

Trebuie să fim îngrijorați pentru koala? Cu siguranță! Sunt animale uimitoare și numărul lor a scăzut spre 300.000. Dar ei înfruntă pericole mult mai mari, precum distrugerea habitatului, boli, incendii de pădure și specii invazive. Gândiți așa: clima se poate schimba dramatic – și tot putem salva koala; invers, schimbarea climei poate fi minoră – și koala tot ar putea dispărea. Concentrarea monomaniacală pe climă ne distrage atenția de la alte amenințări pentru koala și oportunități de a-i ajuta, ca protejarea și extinderea habitatului lor.

Cât despre incendii, unul din principalii oameni de știință australieni spune: „Pagubele provocate de incendiile de pădure pot fi explicate prin apropierea tot mai mare a locuințelor de zone de pădure expuse incendiilor. Chiar dacă schimbarea climei a jucat un mic rol în apariția recentelor incendii, și nu putem exclude asta, oricare astfel de efecte privind riscurile pentru proprietăți sunt evident mult depășite de cele ale apropierii de păduri.”

Incendiile nu sunt nici cauzate exclusiv de secetă, care este obișnuită în Australia și excepțională în acest an. „Schimbarea climei joacă un rol aici”, spune Richard Thornton de la Bushfire and Natural Hazards Cooperative Research Centre din Australia, „dar nu este cauza acestor incendii.”

Tor acesta este adevărul despre incendiile din Statele Unite. În 2017, oameni de știință au cercetat 37 de regiuni și au aflat că „oamenii nu numai că pot influența regimul incendiilor, dar prezența lor poate de fapt depăși chiar cu foarte mult efectele climei”. Din 10 variabile care influențează incendiile, „niciuna nu este atât de semnificativă … ca variabilele antropogenice” cum sunt construcțiile și activitățile cu foc și combustibil lemnos din apropierea și în interiorul pădurilor.

Oamenii de știință din domeniul climei încep să se împotrivească exagerărilor activiștilor, jurnaliștilor și altor oameni de știință. „În vreme ce multe specii sunt amenințate de extincție”, spune Ken Caldeira de la Stanford, „schimbarea climei nu amenință cu extincția omenirii … nu aș vrea să văd că motivăm oamenii să facă lucruri corecte făcându-i să creadă ceva ce este fals.”

L-am întrebat pe climatologul australian Tom Wigley ce crede despre afirmația că schimbarea climei amenință civilizația. „Mă preocupă cu adevărat pentru că este greșită. Toți acești tineri au fost dezinformați. Și parțial este greșeala Gretei Thunberg. Nu în mod deliberat. Dar greșește”, mi-a spus.

Dar nu trebuie să exagereze oamenii de știință și activiștii pentru a atrage atenția publicului?

„Îmi amintesc ceea ce spunea Steve Schneider [climatolog de la Stanford, decedat]” a răspuns Wigley. „Spunea că savanții nu trebuie să fie cu adevărat preocupați de modul în care orientăm comunicarea cu oamenii de pe stradă care au nevoie de un brânci mic într-o anumită direcție ca să înțeleagă că este o problemă serioasă. Steve nu avea nicio reținere să vorbească într-un asemenea mod partizan. Nu sunt total de acord cu asta.”

Wigley a început să lucreze doar în domeniul climei în 1975 și a creat unul din primele modele climatice (MAGICC) în 1987. Rămâne unul din principalele modele în domeniu utilizate și astăzi. „Când vorbesc pentru marele public”, spune el, „evidențiez lucruri care pot spori încălzirea mai mult și unele care o pot face mai puțin. Încerc mereu să prezint ambele variante.”

O parte din ceea ce mă îngrijorează la retorica apocaliptică a activiștilor de mediu este că este adesea însoțită de cereri ca națiunilor mai sărace să le fie refuzate sursele ieftine de energie de care au nevoie pentru a se dezvolta. Am aflat că mulți savanți îmi împărtășesc îngrijorarea.

„Dacă vrem să minimizăm dioxidul de carbon din atmosferă în 2070 ar trebui să vrem să accelerăm arderea cărbunelui în India de azi”, spune Kerry Emanuel, savant climatolog la MIT. „Pare că nu ar avea niciun sens. Cărbunele este teribil pentru carbon. Dar dacă arderea cărbunelui îi poate face mai bogați, iar fiind mai bogați vor avea mai puțini copii și nu vor mai fi atâția oameni care vor arde cărbune în 2070, s-ar putea să ne fie mai bine atunci”.

Emanuel și Wigley spun că retorica extremă face mai dificil acordul politic privind schimbarea climei.

„Trebuie să vii pe un fel de teren de mijloc, unde se pot face lucruri rezonabile pentru a diminua riscul și în același timp pentru a scoate oameni din sărăcie și a-i face mai puternici”, spune Emanuel. „Nu trebuie să fim obligați să alegem între a scoate oameni din sărăcie și a face ceva pentru climă.”

Din fericire, există teren de mijloc din belșug între apocalipsă și negare în domeniul climei.

(Michael Schellenberger pentru Forbes Magazine. El este un „Hero of the Environment” pentru revista Time, Green Book Award Winner și scrie frecvent pentru The New York Times, Washington Post, Wall Street Journal, Scientific American și alte publicații. Intervențiile lui în TED talks au fost vizualizate de peste patru milioane de ori)