Science Report: Găurile de vierme ar fi fost deja descoperite. Cea mai veche dovadă a folosirii focului pentru a găti hrana a fost descoperită în Israel. Media de viață a albinelor s-a redus cu 50% în ultimii 50 de ani.

​Găurile de vierme ar fi fost deja descoperite ● Cea mai veche dovadă a folosirii focului pentru a găti hrana a fost descoperită în Israel ● Media de viață a albinelor s-a redus cu 50% în ultimii 50 de ani ● Brazilia, Indonezia și R. D. Congo au semnat un pact pentru oprirea defrișărilor

Găurile de vierme ar fi fost deja descoperite

Privite până în prezent doar la nivel ipotetic, și existente mai degrabă în literatura și filmele SF, găurile de vierme reprezintă, la nivel conceptual, un tunel prin spațiu-timp care unește două puncte îndepărtate din Univers. O echipă de astrofizicieni de la Universitatea din Sofia, Bulgaria, susține însă într-un studiu publicat în revista Physical Review D. că astfel de găuri de vierme ar putea fi o realitate. Și nu doar atât, ci chiar că le-am fi detectat deja.

Cercetătorii bulgari au plecat de la o idee emisă încă din anii `30 ai secolului trecut, anume că o curbură a spațiu timpului provocată de o gaură neagră ar putea, cel puțin ipotetic, să fie conectată cu o gaură albă, formând astfel un tunel cosmic.

Pentru a demonstra fiabilitatea unui astfel de model, astrofizicienii de la Sofia a creat în laborator un model simplificat al unui astfel de „pod” interstelar. Mai exact, aceștia au creat un vârtej magnetizat de fluid și au observat cu se mișcă materia înainte de a fi înghițită de acesta.

Astfel, particulele prinse în acest „maelstrom” ar produce câmpuri electromagnetice care ar acționa pe modele previzibile, polarizând lumina emisă de materialul încălzit. De fapt, zic specialiștii bulgari, undele radio polarizate au fost cele care ne-au permis să observăm gaura neagră M87 în 2019, și Sagittarius A, gaura neagră masivă din Centrul Căii Lactee, în 2022.

Pe scurt, lumina polarizată emisă de o gaură de vierme ar fi foarte greu de deosebit de cea din jurul unei găuri negre. Iar pe această logică, M87, spre exemplu, ar putea foarte bine să fie o gaură de vierme. Evident, toate aceste observații rămân, cel puțin pe moment, la stadiul de supoziții, dar studiul cercetătorilor bulgari ar putea fi doar începutul unor studii aprofundate privind acest fenomen.

Cea mai veche dovadă a folosirii focului pentru a găti hrana a fost descoperită în Israel

Rămășițele unui crap uriaș, lung de circa doi metri, descoperite în situl arheologic de la Gesher Benot Ya’aqov, prezintă cele mai vechi urme asociate cu folosirea focului în scopul gătirii hranei, anunță o echipă de arheologi israelieni într-un studiu publicat în revista Nature Ecology and Evolution. Până în prezent, cele mai vechi dovezi ale folosirii focului în acest scop aveau circa 170.000 de ani, însă cele descoperite în Israel depășesc această dată cu peste 600.000 de ani. Mai exact, resturile osteologice au oferit o vârstă de 780.000 de ani.

În situl amintit au fost descoperite numeroase resturi fosile provenind de la pești, ceea ce arată nu doar capacitatea hominizilor din vremea respectivă de a folosi focul pentru a-și găti hrana, ci și abilitatea acestora de a captura cantități mari de pește, ba chiar specimene de mari dimensiuni. Mai mult, analizele izotopice efectuate asupra fosilelor indică faptul că prinderea acestora nu era o activitatea sezonieră, ci una permanentă. De altfel, există ipoteze care susțin că tocmai o astfel de alimentație, bogată în omega-3, a permis dezvoltarea creierului în rândul speciilor umane străvechi.

Cercetătorii au analizat dinții crapului siamez (Catlocarpio siamensis) capturat acum 780.000 de ani, iar smalțul acestora prezintă urme care arată că a fost expus la o temperatură ridicată, cu scopul de a fi gătit, mai degrabă decât să fi fost expus vreme îndelungată unui foc spontan. Cristalele care se formează pe smalțul dinților atunci când aceștia sunt expuși la temperaturi ridicate, indică faptul că peștele cu pricina nu a fost aruncat în foc ci, cel mai probabil, a fost așezat pe un suport, astfel încât să nu se ardă în timpul procesului de gătire.

În asociere cu resturile fosile provenind de la pești au fost scoase la lumină artefacte specifice culturii acheuleene, o cultură asociată cu indivizi din specia Homo erectus. Pasul următor, susțin specialiștii israelieni, este să descopere urme care să indice faptul că folosirea focului în scopul preparării hranei nu se rezuma exclusiv la pești, ci putea fi extinsă și la gătirea unor plante sau alte produse animale.

Media de viață a albinelor s-a redus cu 50% în ultimii 50 de ani

Atunci când au încercat să ofere un răspuns cu privire la problemele semnalate de apicultorii din SUA, respectiv pierderea albinelor și reducerea cantității de miere produsă de acestea, un grup de entomologi de la Universitatea din Maryland a descoperit un fapt îngrijorător. Mai exact, media de viață a albinelor s-a redus cu 50% față de acum 50 de ani.

Ceea ce este și mai grav este că specialiștii nu știu ce anume a provocat această scădere, de la 34,3 zile, media de viață a unei albine în 1970, la 17,7 zile în prezent. Ipotezele care implicau efectul pesticidelor, al paraziților, al factorilor de mediu, al bolilor sau al nutriției, au fost rând pe rând eliminate. Se pare că albinele nu au fost afectate atât de puternic de acești factori, încât să își reducă durata de viață la jumătate. Cel puțin, asta se susține în studiul publicat în revista Scientific Reports.

Mai degrabă, susțin cercetătorii americani, de vină ar fi factorul genetic. Dacă au dreptate, această ipoteză vine și cu o parte pozitivă. Respectiv, genele responsabile cu reducerea longevității pot fi izolate, astfel încât albinele să revină la durata normală de viață.

Cercetările se află însă într-o etapă incipientă, iar entomologii vor trebui să coreleze datele din SUA și cu cele din alte țări, iar rezultatele să indice cu certitudine motivele reale ale declinului mediei de viață a albinelor.

Brazilia, Indonezia și R. D. Congo au semnat un pact pentru oprirea defrișărilor

Cu ocazia conferinței ONU privind schimbările climatice, COP 27, țările care dețin cele mai mari suprafețe cu păduri tropicale, Brazilia, Indonezia și Republica Democratică Congo, au anunțat că își vor uni eforturile pentru a stopa defrișările și pentru a conserva zonele împădurite. Acordul prevede că țările implicate vor primi compensații din partea comunității internaționale pentru a suplini pierderile financiare provocate de reducerea semnificativă a suprafețelor defrișate.

Noul președinte brazilian, Luiz Inacio Lula da Silva, și-a asumat deja o rectificare a politicilor fostului președinte, Jair Bolsonaro, cu privire la defrișări și extinderea zonelor agricole în bazinul amazonian. În ceea ce privește R.D. Congo, oficialitățile de acolo au fost criticate recent pentru extinderea activităților petroliere în zone sensibile ale pădurii tropicale congoleze, însă acestea au subliniat că aceste aspecte țin strict de politica economică a statului.

Chiar și astfel, autoritățile congoleze și-au asumat implementarea unor măsuri de protecție a zonelor împădurite, totul pe fondul problemelor cauzate de creșterea temperaturilor globale. Acum, promisiuni de acest gen s-au tot făcut în ultimele decenii. Dacă de data asta vor fi mai mult decât promisiuni, urmează să aflăm în anii următori.

Sursa foto: profimediaimages.ro