Science report: Un al doilea Everest a dispărut acum mai puțin de un mileniu. Găinile, cea mai elocventă dovadă a influenței omului asupra biosferei. Ce se petrece în creierul unei persoane singuratice?

​Un al doilea Everest a dispărut acum mai puțin de un mileniu. Găinile, cea mai elocventă dovadă a influenței omului asupra biosferei. Ce se petrece în creierul unei persoane singuratice?

Un al doilea Everest a dispărut acum mai puțin de un mileniu

Nu mai puțin de 14 „opt-miari” (sau vârfuri muntoase cu altitudinea de peste 8.000 de metri) există astăzi pe Terra. Însă lucrurile nu au stat astfel până de curând, cel puțin dacă ne raportăm la nivel geologic. Și asta pentru că a existat și un al 15-lea „opt-miar”, posibil unul dintre cei mai înalți, despre care de abia începem să aflăm date. Și ce este cel mai important este că acest vârf misterior a dispărut acum circa 830 de ani, cel mai probabil în jurul anului 1.190 d.Hr., mult mai recent decât și-ar fi imaginat cineva.

Datele ne parvin de la o echipă franco-americano-nepaleză de geologi, echipă care și-a publicat recent rezultatele cercetărilor în revista Nature. Conform specialiștilor în cauză totul a plecat de la observațiile efectuate în masivul muntos Annapurna din Nepal, locul în care tronează unul dintre cei mai faimoși „opt-miari” ai lumii, unul care poartă același nume, Annapurna.

Un prim indiciu a venit în urma analizelor sedimentologice realizate pe fluviul Kali Gandaki, cel de al treilea mare curs de apă care străbate Nepalul. Mai exact, nivelul de carbonați din sedimente era de cinci ori mai ridicat decât în mod normal. O informație pe care geologii au tradus-o prin existența unui fenomen de amploare care a disturbat cursul fluviului la un moment dat. Observații ulterioare, care au cuprins studii asupra mostrelor de lemn și a altor materiale organice, asupra rocilor și a morfologiei masivului muntos Annapurna, nu au făcut decât să susțină această ipoteză.

În urma tuturor acestor date culese în ultimii ani, cercetătorii amintiți au concluzionat că, în apropierea vârfului Annapurna, ar fi existat un alt doilea vârf, cel puțin la fel de înalt, care s-a prăbușit în jurul anului 1.190 d.Hr., dând naștere văii în care astăzi există orașul Pokhara, cea de a doua mare așezare urbană nepaleză, după capitala Kathmandu.

Studiile geologice mai vechi indicaseră faptul că în anii 1.100, 1.255 și 1.344, zona cu pricina a fost martora unor seisme majore. Cel mai probabil, susțin autorii studiului, un astfel de seism catastrofal ar fi fost cauza dispariției celui de al 15-lea „opt-miar” al planetei. Ulterior, pe urmele acestuia, așa cum menționam, ar fi fost puse bazele Pokharnei.

O altă ipoteză este cea care susține ideea unei eroziuni cauzate de topirea permafrostului care acoperea o mare parte a vârfului dispărut. Însă o astfel de idee este extrem de greu de demonstrat.

Ce este cert, afirmă cercetătorii în cauză, este că astfel de fenomene sunt petrec mult mai des decât se estima, iar viața unui masiv muntos, deși pare că frizează eternitatea, poate fi, în realitate, una efemeră. În fond, subliniază aceiași cercetători, astfel de fenomene se petrec și astăzi. Cel mai bun exemplu ar fi alunecările masive de teren din Alaska, ba chiar dispariția unor vârfuri. Dar multe cazuri trec neobservate pentru că, pur și simplu, nu există nimeni acolo care să le poată observa direct.

Găinile, cea mai elocventă dovadă a influenței omului asupra biosferei

Dacă ai face o listă a urmelor lăsate de specia noastră pe Terra, urme care să arate influența majoră pe care omul a avut-o și o are asupra mediului, probabil că găinile nici măcar nu ar fi pe o astfel de listă ipotetică. Deșeurile nucleare, plasticul, particulele de microplastic, nivelul de dioxid de carbon din atmosferă, metanul sau altele, ar fi printre primele opțiuni.

Și totuși, un grup de cercetători de la universitățile din Leicester și Nottingham susține că ar trebui să revizuim ceea ce credeam noi că știm despre influența omului asupra mediului înconjurător. În fapt, oricât ar părea de bizar, găinile reprezintă factorul cel mai elocvent al existenței Antropocenului, sau a ipoteticei perioade geologice în care influența speciei umane asupra ecosistemelor Terrei devine evidentă.

Și, spun cercetătorii în cauză, dacă arheologii viitorului (fie ei oameni, fie o altă specie inteligentă) ar analiza urmele fosile, ar descoperi un fapt surprinzător. Anume că oasele de păsări domestice, în special cele de găini, devin brusc predominante în registrul fosilifer, începând mai ales cu secolul al XX-lea.

Este adevărat că găinile au fost domesticite acum circa 8.000 de ani, în sudul Asiei. De atunci, ele au devenit o sursă importantă și facilă totodată de hrană (atât pentru ouă, cât mai ales pentru carne) peste tot în jurul lumii. Însă boom-ul consumului lor, dar și al apariției celor mai importante rase de carne, se regăsește în anii de după cel de al Doilea Război Mondial.

Astăzi există peste 33 de miliarde de păsări domestice, peste tot în lume. Asta înseamnă de peste trei ori numărul tuturor păsărilor sălbatice existente în prezent. 25 de milioane de păsări sunt sacrificate zilnic și asta pentru că, deși unele culturi resping carnea de porc, de vită, de oaie sau chiar de pește, cea de pui este consumată universal.

Ce ar fi cu adevărat important pentru acei prezumptivi arheologi din viitor este nu doar numărul uriaș de oase de păsări domestice care ar apărea dintr-o dată în registrele arheologice, ci mai ales faptul că structura scheletului acestora, chimia oaselor, elementele genetice, toate sunt diferite față de ceea ce se consuma, spre exemplu, acum două secole. Și totul s-a petrecut în decurs de doar câteva decenii, asta în condițiile în care evoluția naturală ar avea nevoie de milioane de ani pentru a duce la apariția unei specii noi.

Astfel, concluzionează autorii studiului, tocmai aceste transformări bruște, dublate de numărul uriaș de oase de păsări care apare peste tot în lume începând cu jumătatea secolului al XX-lea, reprezintă poate cea mai bună dovadă a influenței majore a omului asupra biodiversității.

Ce se petrece în creierul unei persoane singuratice?

Unul dintre cele mai interesante studii de specialitate din ultimele zile vine din partea unei echipe de psihologi de la Universitatea din Los Angeles, California, și aduce în discuție schimbările care se petrec la nivel cerebral în cazul persoanelor solitare.

Este cert că singurătatea afectează tot mai multe persoane de pe tot globul chiar dacă, paradoxal, comunicarea online a cunoscut un boom în ultimele decenii. În sensul ăsta, oamenii de știință pomeniți mai devreme au încercat să observe modul în care persoanele singuratice percep lumea înconjurătoare, comparativ cu indivizii sociabili și, mai ales, dacă există diferențe în modul de procesare a unor informații similare.

Astfel, ei au selectat 66 de voluntari, toți adulți tineri cu vârsta între 18 și 21 de ani, care s-au identificat fie ca persoane solitare, fie ca unele non-solitare. Acestora li s-a cerut să urmărească 14 videoclipuri cu diferite teme, de la evenimente sportive, până la imagini cu petreceri sau clipuri muzicale, totul în timp ce le era urmărită activitatea cerebrală în 214 zone diferite ale creierului.

Rezultatele au arătat că persoanele sociabile au avut în general reacții similare. Nu se poate spune că a fost chiar o surpriză că indivizii solitari au avut reacții diferite. Era oarecum de așteptat. Surpriza a fost că reacțiile difereau de la un individ la altul, iar asta se traduce printr-o reacție unică a creierului fiecărui individ.

În principiu, persoanele solitare au prezentat diferențe clare în ceea ce privește răspunsul centrilor din creier responsabili de reacția la recompense. Apoi, faptul care reprezintă noutatea studiului este că fiecare individ în parte a prezentat o viziune diferită asupra vieții. O informație care poate explica de ce persoanele singuratice se simt neînțelese de către cei din jur.

Nu se poate spune în prezent dacă izolarea persoanelor respective este o cauză sau un efect al acestor răspunsuri diferite ale centrilor nervoși. Este cert însă, afirmă psihologii americani, că toate aceste lucruri au efecte negative asupra sănătății fizice și mentale a celor în cauză.

Practic, studiu lor recent, publicat în revista Psychological Science, este doar un prim pas în identificarea cauzelor unei astfel de comportament. Ei speră ca în urma unor cercetări suplimentare să identifice și modalitățile prin care pot ajuta astfel de persoane să se simtă înțelese și să poată avea o viață socială satisfăcătoare.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro