Scrisoarea lui Razvan Corneteanu catre angajatii Adevarul Holding: As fi ipocrit sa va spun “aveti incredere". Nu pot sa va spun nici “plecati repede". Pot sa va spun: sa nu aveti incredere in ei

Razvan Corneteanu, care si-a dat demisia, in noaptea de miercuri spre joi, din functia de director general al Adevarul Holding, a transmis joi un mesaj angajatilor grupului in care compara evenimentele de ieri seara cu „filmele cu gangsteri si cartile lui Mario Puzo”.

• Actionarul majoritar „minte fara sa clipeasca”, acuza Razvan Corneteanu in mesajul sau, scriind: „Va datorez povestea intreaga (…), dar dupa tot ce am facut in aceasta companie, dupa toate vorbele rotunde si simandicoase pe care le-am auzit cu totii de la proprietar, dupa ce am fost urmarit, ascultat, amenintat, furat masini, pus in pericol familia si prietenii de mafioti carora acesta le datoreaza bani, pur si simplu mi s-a interzis sa stau de vorba si sa-mi iau un decent “la revedere” de la oamenii cu care am muncit la tot ce am construit aici.”

UPDATE Contactat de HotNews.ro, Razvan Corneteanu a declarat ca nu doreste sa faca alte comentarii pe marginea evenimentelor de la Adevarul Holding, decat ceea ce a spus in scrisoarea de joi.

Scrisoarea lui Corneteanu catre angajati:

Dragi prieteni, colegi pana aseara tarziu,

Scriu aceste randuri inca afectat de evenimentele petrecute ieri incepand cu ora 18.00. M-am gandit mult la ce urmeza sa scriu pentru ca as putea povesti in zeci de pagini care au fost evenimentele de ieri si de ce lucrurile pana la un punct erau previzibile.

Din fericire pentru mine, la evenimentele de ieri au participat 18 oameni de inalta tinuta profesionala si morala, asa ca, pentru a nu fi acuzat de subiectivism, va invit sa discutati cu ei si sa cereti sa auziti povestea de la ei, care au o sansa de a fi mult mai obiectivi si mai rigurosi in detalii.

Nicoleta Anton, Adina Puiu, Adriana Vlasceanu, Laurentiu Ciocazanu, Grigore Cartianu, Dana Turlac, Adrian Dinu, Cristian Velicu, Simona Carcei, Alex Carcei, Stefan Bara, Claudiu Dumitru, Ioana Voicu, Roxana Craciun, Dorina Petruti, Bogdan Radulescu, Ovidiu Nahoi, Galina Mititelu au fost martorii unor evenimente atat de socante, incat imi declin competenta de a le povesti.

In ceea ce ma priveste, sunt socat si afectat sa constat pentru ce oameni am muncit si mi-am consumat sanatatea trei ani si jumatate. Si daca e vreo lectie, asta poate e prima.

Exact ca in filmele cu gangsteri si cartile lui Mario Puzo ne-am trezit asaltati de o serie de indivizi dubiosi care reclamau relatia cu patronul. Din pacate pentru acesta, in birou la mine mai erau 18 oameni. Din fericire, tot pentru el, erau numai 18. Pentru ca orice om care ar fi asistat pe viu la ce s-a intamplat ieri la Adevarul fara sa auda o varianta diluata de oboseala, sarmul de povestitor si personalitatea fiecaruia ar fi descoperit lucruri pe care iti doresti mereu sa nu le stii. Sau daca le stii, sa le ignori si daca nici asta nu se poate, macar sa nu le crezi.

Va datorez povestea intreaga spusa din gura mea si fara “filtre” sau aranjamente de culise cu patronul apriori, dar dupa tot ce am facut in aceasta companie, dupa toate vorbele rotunde si simandicoase pe care le-am auzit cu totii de la proprietar, dupa ce am fost urmarit, ascultat, amenintat, furat masini, pus in pericol familia si prietenii de mafioti carora acesta le datoreaza bani, pur si simplu mi s-a interzis sa stau de vorba si sa-mi iau un decent “la revedere” de la oamenii cu care am muncit la tot ce am construit aici.

Exista multe lucruri care s-au oprit la mine in acesti trei ani si jumatate, pentru ca m-am straduit si am reusit in mare masura sa scot binele din complexa structura a actionarului majoritar si sa-i ascund defectele de oameni pe care atat eu, cat si ceilalti manageri ii doream in companie si ii doream si motivati. Am stat trei ani si jumatate in preajma actionarului si am vazut si auzit lucruri pe care mi-e jena sa le povestesc, mai ales ca ar fi vorba la plecare si mie imi repugna astfel de lucruri. Nu isi mai aduce aminte de multe si in rest mizeaza, si bine face, pe bunul meu simt. Dar va pot spune cu mana pe inima un lucru pe care ieri l-am repetat si a fost considerat obraznicie (ha!) si anume ca minte! Minte mult si fara sa clipeasca! M-a mintit pe mine, v-a mintit pe voi si minciunile vor curge in continuare. Minte fara sa clipeasca, minte cand respira, minte sofisticat. De un cinism care explica multe dintre actiunile sale (aseara a repetat de cel putin 40 de ori ca “ii pare rau”, dar poate oricine sa plece imediat), actionarul a insultat mereu profesionalismul oamenilor si actul jurnalistic. Desi pe fata spunea altceva. Ca sa ma marginesc numai la ziua de ieri, pentru ca restul celor 3,5 ani contin intimitati care nu vor razbate probabil niciodata si pe care intr-o anumita masura i le datorez macar pentru partea buna a personalitatii lui cu care am lucrat sporadic in aceasta perioada, am auzit ieri impreuna cu colegii vostri (din nou pentru mine) o serie de observatii si dovezi care pun sub semnul intrebarii orice urma de credibilitate si respect asupra oamenilor. Povestea pe care ne-a spus-o (si in Brazilia) cu Murdoch este relevanta pentru ce crede despre jurnalisti si cum respecta actul jurnalistic.

Faptul ca (in mod delirant) afirma sus si tare ca oameni din petrol si dulciuri pot conduce si dirija afaceri de presa completeaza imaginea respectului pentru zona comerciala. Adica nu exista.

Ironia sortii a facut ca ieri sa aud o fraza celebra cu care ma obisnuisem pe vremea cand lucram in alta companie: “Valoarea acestei companii este data de valoarea oamenilor care lucreaza in companie; oamenii sunt cel mai valoros bun al companiei”. Nici nu stii daca sa razi sau sa plangi si imi vine in minte speech-ul de Craciun cand a amenintat direct toti oamenii din compania care tocmai incheia un an plin de performante si momentul imediat urmator din biroul meu cand, la nedumerirea mea de “ce-a fost speech-ul asta?”, mi-a spus aproape scuzandu-se “n-ai vazut ce fetze aveau? Jumatate din ei nu merita sa fie in compania asta.”

Apropo de Ringier, l-a atacat foarte tare orice comparatie pe care o faceam luandu-l pe Michael Ringier ca exemplu de comportament pentru un patron de presa. Oricum, comparatia e o gluma.

As vrea sa inchei. Pentru ca eu am timp si voi nu. Pentru ca eu am spatiu si pentru voi numarul de semne este intotdeauna limitat.

Nu l-am amintit aici pe Peter Imre, pentru ca mi-e sila. Si, daca nu va e deja, in curand o sa va fie si voua. Daca l-ati fi vazut ieri numai intr-un episod de cinci minute pe el si pe MBA – fiul (asta in caz ca nu ati urmarit paine si circ in Jacuzzi imbracat) v-ati fi lamurit de ce am refuzat cu atata incapatanare acest parteneriat. Celalalt nu e decat un mic golanas care conduce masini scumpe si apare in tabloide cu singura calitate ca s-a nascut bine, cum ar zice Basescu.

Incerc sa glumesc, dar as face pe grozavul daca nu as spune ca am un nod in gat.

Ieri au fost acolo 18 oameni. In plus, multi oameni stiau mult mai multe. Cine vrea sa afle ce se intampla in jurul lui va afla adevarul. Nu poate fi ascuns si nici “prelucrat”.

Drago colegi si prieteni,

As vrea sa va multumesc pentru tot ce ati facut pentru aceasta companie, pentru mine, pentru ca mi-ati suportat firea impulsiva si temperamental coleric.

Trec printr-o perioada in care am posibilitatea sa evaluez la rece anumite lucruri pe care le scapi de multe ori alergand.

Ca si Frank Sinatra (regrets, I have a few), am regretele mele. Putine, dar exista.

Mi-am facut treaba, am facut performanta, nu am pacalit sau inselat pe nimeni, am ramas vertical si principial, mi-am tinut cuvantul fata de toata lumea si am investit si facilitat actul journalistic, facand investitii de care propietarul afla la “nu-i asa ca…”, pentru ca altfel multe nu s-ar fi facut (stiu ca nu va recunoaste niciodata, dar Nicoleta, Adriana si altii va pot spune mai multe).

Regret ca nu mi-am facut mai mult timp pentru oameni. Am facut eforturi imense sa aduc si sa ajut la aducerea de oameni valorosi (veniti pe incredere in special fata de mine, dar si fata de alti colegi de valoare) si, paradoxal, nu mi-am facut destul timp sa savurez discutii cu ei. Sa ii cunosc si sa ma bucur mai mult de prezenta lor acolo.

Exista oameni acolo la care efectiv admir constructia interna si cu care nu am avut timp (sau nu mi-am facut) sa comunic mai mult. Imi place enorm Dana Donciu si mucalitul Silviu si il apreciez pe Radu Leonte. Avem in companie o Roxana Craciun si un Emilian Isaila care ar trebui socotiti modele de bunatate si curatenie morala, Bianca Toma si Malin Bot cu echipa lui frumoasa, Mirela si Petru de la Iasi, Augustin Popa si Robert, dar si ucrainienii Jaroslav, Cristina si Alexey, Carmen de la Carte, Simona de la Click! si taciturnul Calin, Anca Bejan, Elena si Rodica Lazar, Sabin Orcan, Iulian Anghel, Cristiana- translatorul de la WEB, cateva dintre femeile de serviciu care imi vorbeau mereu cu “mama”, Bob cu stilul lui de closca pentru oamenii lui, multe dintre dragutzele si fetele lui Carmen si oameni de la publicitate carora nu ma sfiesc sa le spun prieteni, Ionut Slincu, Stefan Bara si Ionut Matei, Petre Barbu si Lucian de la Forbes, Florian si oamenii lui de la distributie cu care ma vad asa rar, dar care m-au ajutat enorm, Plesu, dar si Cristoiu…..si multi altii.

Vreti sa faceti mai mult ca mine in aceasta companie? Faceti-va timp pentru ei si pentru toti ceilalti. Eu nu mi-am facut si am gresit. Mi-am dedicat tot timpul sanatatea, atentia, nervii catre a face exclusiv un lucru bun pentru propietar si partial am gresit. Pentru ca nu am echilibrat lucrurile.

As fi ipocrit sa va spun “aveti incredere, nu va faceti ganduri rele, ramaneti si trageti tare ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat”. Nu pot sa va spun nici “plecati repede de acolo ca nu mai e un loc de munca care sa va respecte”. Dar sigur pot sa va spun: sa nu aveti incredere in ei! Nu merita asta si riscati sa fiti raniti la fel ca si mine sau chiar mai rau! Proprietarul nu contenea inclusiv ieri (a spus-o de vreo cinci ori) sa repete ca “Razvan e cel mai bun manager de presa din Romania”, crezand ca ma impresioneaza cu ceva acest periaj, inca un act de ipocrizie patentata. Socoteala e simpla, daca mie care am facut atatea pentru aceasta companie care e construita (impreuna cu multi oameni valorosi), dar dupa chipul si asemanarea mea, dupa ce mi-a pus viata in pericol cu mafiotii lui, dupa ce a ajuns datorita muncii noastre regele neincoronat al presei scrise cu performante care nu au mai fost realizate in ultimii 20 de ani, a fost in stare sa-mi faca asa ceva, sa ma arunce efectiv afara din companie ca pe un gunoi, nu il va opri nimic pe el si robotzeii lui sa faca la fel sau mai rau altora. Poate sa nu existe miza, dar cutia pandorei a fost deschisa si nivelul si clasa propietarului dezvaluite dincolo de masca de TV (atunci cand nu fuge cu caseta contrafacuta).

Pentru prietenii din Ucraina si cei din tara as vrea sa le spun ca sunt mandru pentru tot ce au realizat acolo si tot ce am facut impreuna. In Ucraina m–am simtit intotdeauna acasa si am insistat si am facut investitia acolo (dealul meu, banii lui, ideea mea, munca mea), pentru ca imi place tara. Ii simt potentialul in oameni si ma incanta frumusetea lor interna si externa. Dragi ucrainieni, voi ramane intotdeauna prietenul vostru!

In incheiere, as vrea sa va reamintesc valoarea invataturilor din greselile altora. Strangeti randurile, uitati de micile frichineli inerente unei “activitati in care se impune pensionarea anticipata” (Grigore, mi-a placut mult asta!), strangeti randurile si ramaneti prieteni si OAMENI!

Nu va lasati folositi si influentati. Sunt colegi din alte companii care au gresit flagrant aici. Sefii vin si pleaca (era sa zic “zboara”, gandindu-ma si la mine), oamenii raman. Cu colegul din stanga si din dreapta veti ramane peste timp, nu cu proprietarul, juniorul sau circarul. Strangeti randurile si nu lasati sa fiti folositi unii impotriva altora cum au gresit unii candva! Si, daca puteti, ramaneti verticali si inflexibili cu valorile si principiile pe care le aveti si le declarati celor din jur. E necesar si sanatos.

Tineti cont ca anii profesionali de aur sunt putini. Nu-i irositi, pentru ca daca acum un credit sau un imprumut par centrul Pamantului (va aduceti aminte de cum priveam examenele si tezele prin scoala?), maine veti constata ca e doar iluzie. Asa cum o are si proprietarul cand imi repeta obsesiv, convins ca poate cumpara pe oricine, oricand si in orice conditii “unde sa plece, Razvane? N-au unde”.

Am scris mult si puteam mult mai mult!

Celor care au fost alaturi de mine le multumesc, iar cei care au avut curajul sa fie verticali le cer putina rabdare si incredere.

Proprietarul ma ameninta voalat ca am nevoie de referintele lui. Paranoia curata. De asta nu-i mai dau trei ani legat de media. Legat da, dar nu de media.Si daca nu legat (ca sunt solutii), sigur pedepsit. Laurentiu ii spunea ieri cu stilul lui pe care il admir si care zau ca ma facea si pe mine ceva mai bun cand eram in preajma lui ca ceea ce a facut ieri e un mare pacat. Nu a inteles actionarul ce a vrut sa spuna. Ii explic eu acum. De justitie mai scapi, dar de JUSTITIE nicio sansa! Cu toate ipocriziile megalomanice acoperite in acte de caritate si burse. Sau poate se compenseaza. Sa spere asta. Dar sa nu se adune prea multe de compensat.

Sunt convins ca ati observat ca nu i-am folosit numele nici macar o data in acest lung mesaj. Asta pentru ca mi-e rusine de rusinea lui, de minciunile pe care le debiteaza in acest moment cu oamenii incercand sa-i convinga ca ce au vazut si auzit au fost iluzii optice si auditive si pentru ca sunt absolut convins ca promisiunea lui de a nu vorbi de rau oamenii care pleaca si de a asigura o decenta a acestor plecari nu va dura. Asta vom vedea.

Pana una–alta, i-as face un repros, dar ar trebui sa-i folosesc numele. Nu-i nimic, l-a folosit Traian Basescu…

Va multumesc, va raman dator pentru anii frumosi petrecuti impreuna, imi cer umil iertare pentru toate greselile si nedreptatile pe care le-am comis si sunt convins ca ma voi reintalni cu multi dintre voi!

Va imbratisez!

Razvan Corneteanu

(fost) Director General

actual Prieten