Șeful Combaterii Spălării Banilor: Primim săptămânal 500 de rapoarte de tranzacții suspecte. Lipsa de disciplină financiară a companiilor se vede „la toate nivelurile” Cum s-a ajuns aici?

Toți sunt de acord asupra unui lucru: oamenilor de afaceri români le lipsește educația financiară. Și că (și) de asta se trage nivelul scăzut de dezvoltare al României. De la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, la Banca Națională și la bancherii comerciali. Doar că fiecare arată spre altcineva că ar fi vinovat.

„Lipsa de cunoștințe financiare la nivelul firmelor este cronică. Vă dau exemplul unui grup de firme românești care operează pe o piață străină și care dă dovadă de o foarte mare dezordine financiară. Jumătate din conducătorii acestor firme sunt fără ocupații, așa s-au declarat ei la momentul înființării firmelor”, a spus marți într-una din rarele ieșiri publice Adrian Cucu, Președintele Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, la o conferință organizată de grupul Mediauno.

Cucu a vorbit despre lipsa de disciplină financiară a companiilor „la toate nivelurile”. Este vorba, în opinia lui, de companii care rulează sume semnificative. Lipsa de cunoștințe financiare este cronică și aceasta este cea care determină și atitudinea de frondă, de a nu prezenta documentele. Sau duce la operațiuni aproape fără rost: retrageri de numerar, de depuneri de sume, de treceri cu sume din conturile personale în conturile societății. Folosirea contului societății ca și cum ar fi contul personal este o mare problemă, s-a mai plâns Cucu.

De la 5-6 rapoarte de tranzacții suspecte, la 400-500

Șeful ONPCSB a admis că primește în jur de 400, poate chiar 500 de rapoarte de tranzacții suspecte pe săptămână, față de 5-6 rapoarte acum 25 de ani.

Banca Națională a semnalat această lipsă de educație financiară a antreprenorilor într-un raport dedicat, arătând că o parte de vină o au încrederea companiilor în bănci, dar și gradul de educație financiară al bancherilor.

„Încrederea companiilor în sistemul bancar autohton este preponderent moderată (58 la sută). Cea mai scăzută încredere este înregistrată la nivelul IMM (21 la sută). În funcție de sectorul de activitate, companiile din comerț și construcții sunt cele mai reticente în ceea ce privește sistemul bancar (24 la sută)”, arată raportul BNR.

Chiar și Guvernatorul BNR Mugur Isărescu s-a referit la nevoia de instruire a personalului bancar, care nu știe să se comporte cu clientii. „Nu aveți încotro. La școală!, le-a transmis acesta.

Dintre angajații implicați în vânzarea de credite companiilor numai 27% au expertiză în analiza situațiilor financiare, procentul crescând la 59% în cazul angajaților cu expertiză în vânzarea de produse specializate IMM-urilor, mai arată BNR.

Bancherii spun că vina aparține politicienilor. Și reciproc

„Există un basm cu tentă asiatică care spune așa: Un împărat iubea foarte mult toate zburătoarele, păsările, pe care le îngrijea în fiecare zi. Și-a dat un edict în împărăția lui – care era foarte dezvoltată și foarte frumoasă – cum că fiecare om care găsește o pasăre rănită (cu o aripă ruptă, cu un picior rupt) să i-o aducă lui și pentru fiecare pasăre rănită i se va da un galben de aur. A doua zi, nu mai găseai o pasăre în regat: toate aveau aripile rupte sau picioarele rupte. Asta este legătura dintre economie și politică. Astăzi se livrează în mod populist dragostea pentru ceva anume, iar a doua zi acel ceva dispare”, a spus președinte executiv al ARB, Florin Dănescu, la conferința de marți.

Populismul aduce simpatie, admite Dănescu. Populiștii par chiar isteți, dar de fapt, populismul este un rău enorm. Noi ne întâlnim la Federația Bancară Europeană, iar băncile analizează acolo mai bine de jumătate din timp ce se va întâmpla la alegerile europarlamentare. Din perspectiva populismului, asta este preocuparea momentului în domeniile economice, a spus , preşedinte executiv Asociaţia Română a Băncilor (ARB).

O analiză a cifrelor populismului poziționează România pe locul doi în Europa. Ca notă de la 1 la 10, România e cotată la 7,5, a mai spus Dănescu. Potrivit acestuia, Italia are 7,4 iar Ungaria e în jur de 8. Astea sunt cifrele care analizează date economice. Eu nu-mi permit să fac politică aici. Eu sunt economist, nici măcar nu vorbesc în calitate de bancher, a mai precizat Florin Dănescu.

De ce să am cont la bancă? Ca să-mi urmărească Statul mișcările prin intermediul vostru?

„Săptămânile trecute am fost la un eveniment cu ștaif, în provincie. Organizatorii aduseseră un expert oenolog care ne-a prezentat niște soiuri de vin excepționale. La pauză, știți cum e la evenimente din astea, oamenii socializează. Și vine expertul în vinuri la mine și, din una în alta, mă întreabă: de ce să am domne cont bancar? Nu vreau!”, îmi povestește un președinte de bancă care a preferat să rămână anonim. I-am explicat avantajele cardului bancar, că nu mai trebuie să care cu el sacoșa de bani șamd. La care expertul: Lăsați că mai știm și noi câte unele: Statul vrea să-mi cunoască fiecare mișcare și pentru asta se folosește de voi, bancherii!”, zice președintele de bancă. Din păcate, asta e mentalitatea dominantă dacă ieși din București și te duci în România profundă, conchide acesta.

România a început să dea credite în masă persoanelor fizice prin 2005. În 2008-2007 a venit criza financiară. „Cum am decolat, cum toate avioanele au fost rechemate la sol. Asta a fost economia României din perspectiva finanțării bancare. Industria bancară plătește greu externalizarea unor roluri ale statelor, nu numai România. Peste tot, prevenirea spălării banilor este o externalizare a unei funcții a statului către sistemul bancar. Și vorbim de costurile extrem de mari, vă spune asta un bancher!”, atrage atenția Dănescu.

IMM-urile dau și ele vina pe bănci pentru că nu le ajută atunci când e greu. „E exact ca în zicala aia: ne dau umbrelă când afară e soare și ne-o cer înapoi când plouă”, spune reprezentantul unui patronat din industria locală. El admite însă că sunt și firme care încearcă să ocolească reglementările legale.

Ce arată cifrele

Un număr foarte ridicat de firme au un comportament profund viciat în ceea ce priveşte respectarea disciplinei de plată, provocând disfuncții majore în circuitul banilor din economie, ceea ce reliefează lipsa unei culturi solide la nivelul societăților comerciale din România privind onorarea obligațiilor asumate prin contractele economice, scrie prim-viceguvernatorul BNR Florin Georgescu în analiza sa ”Capitalism și capitaliști fără capital”.

Starea de fapt din sectorul real românesc arată că numeroase firme ignoră cadrul juridic aprobat. Utilizând instrumentul pierderilor, antreprenorii au transferat din firme în proprietatea privată personală importante sume de bani, ceea ce a redus implicit capitalul firmelor, iar la nivel macroeconomic, a diminuat valoarea adăugată creată în economie, inclusiv PIB efectiv și potențial, ceea ce a provocat distorsiuni în alocarea resurselor, un cuantum ridicat de arierate echivalent cu apariția unui volum semnificativ de cerere nesolvabilă în economie, care exercită presiuni inflaționiste și privind deprecierea cursului de schimb.

Impactul negativ al plăților restante asupra echilibrelor macroeconomice din România este unul ridicat: în ipoteza reducerii într-un an a ponderii arieratelor în PIB cu 1 p.p., s-ar înregistra o majorare a ritmului de creștere economică cu 0,5 p.p., precum și o reducere de amplitudine similară (0,5 p.p.) a ratei anuale a inflației.

Din rândul companiilor care au înregistrat restanțe la plată, existente pe piață (circa 110.000 firme), pentru aproape jumătate plățile restante au cunoscut o majorare substanțială, spune prim-viceguvernatorul BNR.

​h2: Florin Georgescu: Firmele cu capital privat autohton reprezintă cea mai indisciplinată categorie de societăți comerciale

În lipsa constrângerilor instituite prin lege, capitalul privat se comportă în prezent cel puțin la fel de indisciplinat ca și cel de stat din anii ’90, ceea ce demonstrează că schimbarea proprietarului nu determină în mod automat, în lipsa unor reglementări conținând sancțiuni severe, îmbunătățirea culturii financiare și a disciplinei de plăți în economia reală.

Ca efect al precarizării finanțelor majorității societăților comerciale, acestea evită băncile pentru a-şi procura finanțarea necesară, cunoscând problemele de lichiditate și solvabilitate pe care le înregistrează şi știind că instituțiile de credit le examinează de o manieră analitică bilanțurile.

Ținând cont de ponderea ridicată a societăților comerciale nebancabile din cauza problemelor financiare acute cu care se confruntă, se constată că acestea recurg din ce în ce mai intens la împrumuturi de la instituțiile financiare nebancare (IFN), care practică standarde de creditare mai permisive comparativ cu băncile.

Astfel, în perioada decembrie 2016–decembrie 2019, stocul creditelor acordate de IFN firmelor a sporit cu un ritm aproape triplu prin comparație cu dinamica împrumuturilor bancare aferente acestui sector (43% față de 15%).

Analiza creditării IFN acordate sectorului firmelor arată că numărul societăților comerciale care au contractat credite de la IFN a crescut cu 60% în perioada analizată (+28,1 mii de firme, de la 46,4 mii în decembrie 2016 la 74,5 mii în decembrie 2019). Avansul numărului de companii care au apelat la IFN s-a manifestat preponderent la nivelul microîntreprinderilor, acestea ajungând să reprezinte 70% din numărul total de debitori ai IFN (de la 63% în luna decembrie 2016). După forma de proprietate, firmele cu capital majoritar românesc sunt dominante în portofoliul IFN (93% din numărul de debitori și 83% din suma contractată).