Semafor. Pe galben. Încetinesc. Opresc. Din spate, sunt claxonat dement. Linșat

De ce? E galben. Scrie că încetinitul și opritul sunt legale. Sunt soluția. Mă simt prost. Fricos. Pe de altă parte sunt corect. Înfricoșat și corect sunt doborât psihic. Sunt mort. Urmează stopul. Sunt terminat. Plin de mânie. Vreau să-l omor pe nemernic. Am dreptul să vreau răul unuia pe care nu-l văd. Nu-l voi mai vedea. N-am ce să-i fac. Am dreptul? Păi, cine mă cenzurează? Dumnezeu nu e. Mama a murit. Legea morală e-n mine.

Visez să-i desumflu cauciucul. Să-i dau o palmă peste ochi. Că m-a claxonat. Dar nu fac nimic din toate astea. Nimic. Doar fierb. Sunt moral, sanchi, dar cu nervi la pământ.

Sunt imoral? Doar n-o să fug după omul ăla să-i spun, bă, boule, eu am încetinit-oprit la galben. De ce să intru pe galben în intersecție? Că vrei tu? Să mori tu? Cine ești? Cum te-a crescut mă-ta? De câte ori mănânci ghimbir cu somon? Mergi la sală?

De ce să fiu supus terorii roșului? Ura asta a mea nu are niciun ecou. ĂLA a trecut pe galben. E cu 1 km mai depare de mine. 2, 3, 4. deci a reușit. A câștigat. El a reușit în viață. Eu mă simt laș, de nimic. La stop. Să-mi trag un șut în gură? Da, e cazul.

El a reușit în viață. El. El. El. El. El. El. El. El. El.El.El.El.El. Eu? Lașul care respectă galbenul. Galbenul. De ce n-am trecut pe lașgalben? De obicei trec pe galben, acum n-am trecut pe galben. Acum am respectat regulile. De ce am respectat acum regulile? Ca să mă facă ăla cu nervii? Cine e ăla? de ce azi am fost laș? De ce nu mă aplaudă nimeni?