Sindicatele, cu stangu’ in dreptu’!

Cancelarul german Schröder si presedintele francez Chirac si-au exprimat recent la unison opozitia fata de o liberalizare totala a pietei serviciilor in cadrul Uniunii Europene, factor considerat de o importanta substantiala in competitivizarea performantelor europene in fata celor americane si asiatice.

Presedintele francez a respins liberalizarea proiectata de Comisia de la Bruxelles, declarand ca totul trebuie luat din nou de la zero in domeniu.

A o lua de la zero inseamna ca, la Bruxelles, Comisia Uniunii Europene sa renunte, in fapt, la asa-numita directiva Bolkenstein (dupa numele comisarului de resort), care prevede ca orice prestator de servicii din Uniunea Europeana poate opera oriunde in spatiul european fara obstacole birocratice.

Prin incidenta, ar urma ca, indiferent de locatie in cadrul Uniunii Euroepne, sa poata fi preferata, la contractarea unui serviciu (sa zicem de constructii), oferta cea mai favorabila sub aspectul raportului calitate/pret. Desigur, un factor de competitivizare. De fapt, s-ar fi „legiferat” ceea ce se intampla in practica si acum, dar nu „oficial” si nu pe scara larga.

De pilda, pentru a ne pastra in aceeasi arie de exemplificare, un serviciu de constructii, efectuat de o companie din Polonia sau subcontractat unei companii din Polonia, este ales, sa zicem, la Frankfurt, pentru ca este mai ieftin decat cel al unei companii germane, si aceasta indeosebi datorita folosirii unei forte de munca neplatite la fel ca forta de munca germana, chiar daca este utilizata

in Germania si nu in Polonia.

Asa-numita „Europa sociala” a sarit insa in aer! Toate privilegiile muncitorului francez sau german, puternic sustinut de o asistenta sociala ridicata – de altfel scump platita de contribuabilul francez sau german –, ar fi fost indirect afectate in numele unei competitivizari a produselor europene in competitia mondiala.

Si cum muncitorilor cu pricina le este mai aproape camasa protectiei sociale decat haina competitivitatii produselor europene, largi miscari sociale s-au declansat pentru a opri punerea in practica a directivei Bolkenstein.

Nu doar impactul electoral i-a determinat pe cancelarul german si presedintele francez s-o lase balta cu Europa competitivitatii. Autoritatile de la Berlin au o problema precisa. Excedate de nivelul exorbitant al impozitarii si contributiilor sociale, firmele germane isi abandoneaza masiv locatiile din tara in favoarea unor noi amplasari din estul Europei.

Delocalizarea a luat o asemenea alura, incat 2004 s-a incheiat prost pentru Germania, dar foarte bine pentru multinationalele germane. Pentru a incerca oprirea delocalizarii, impozitul pe profit a fost coborat de la 25% la o „rata est-europeana” de 19%. Presedintele Chirac are probleme si mai complicate.

Domnia-sa a ales nu calea parlamentara, ci pe aceea a referendumului popular, pentru aprobarea noii Constitutii a Uniunii Europene. Iar sondajele de opinie indica o probabila respingere, ceea ce ar constitui o mare lovitura pentru proiectele de inaintare a constructiei europene.

Si presedintele Chirac crede ca ar putea obtine totusi votul favorabil al francezilor, oferindu-le in schimb perspectiva de a nu fi scosi din locurile lor de munca de catre est-europeni.

Culmea este ca o mana de ajutor au dat cancelarului german si presedintelui francez, in demersul lor, sindicatele din Romania. La marile miscari sindicale desfasurate la Bruxelles impotriva directivei Bolkenstein s-au inghesuit sa participe si confederatii sindicale din Romania.

Liderii sindicali de la Bucuresti ori n-au inteles ca de initiativa Bolkenstein tocmai muncitorii din estul Europei, deci inclusiv din Romania, ar fi avut de castigat, ori s-au gandit, ca si in alte dati si actiuni, doar la ei insisi, considerand ca este un bun prilej de a fi bagati in seama prin structurile sindicale de pe la Bruxelles!