Singuratatea presedintelui de cursa lunga

Ronald Reagan a fost considerat unul dintre cei mai buni presedinti ai SUA nu pentru ca a fost un geniu politic, ci pentru ca a avut grija sa asculte cu sfintenie staff-ul de consilieri. Pe de alta parte, poti avea drept sfatuitori pe cei mai capabili oameni din lume, daca nu le asculti sfaturile, nu ai cum sa fii un presedinte bun.

La o repetitie la „Bulandra“, cu „Furtuna“, de Shakesperare, la care am avut sansa sa asist, Liviu Ciulei, autorul montarii, vorbea despre iluzia teatrului. Am retinut, atunci, o poveste extrem de simpla si extrem de edificatoare despre ceea ce inseamna „conventia“ teatrala. Un copil japonez il insoteste pe tatal sau la o reprezentatie de teatru kabuki.

Pe scena, actorul principal isi facea rolul. Alaturi de el, dar cu spatele la public si imbracat in negru, era un ajutor. Cind actorul avea nevoie de spada, intindea doar mina si ajutorul sau ii punea spada in mina, raminind in umbra si tot cu spatele la public.

Toate obiectele de recuzita de care avea nevoie actorul treceau pe la acest ajutor si, dupa ce se termina utilitatea lor scenica, se intorceau la acelasi ajutor. Copilul, pentru care nu exista formulata, inca, nici o conventie teatrala, il intreaba pe tatal sau: „tata, dar omul imbarcat in negru, care da ba spada, ba ulciorul cu apa actorului si care sta cu spatele la public cine e?“.

Fara sa fie descumpanit de intrebare, tatal ii da fiului sau o explicatie concisa care, intr-un fel, ii dezvaluie regulile iluziei: „dragul meu, acel personaj nu exista!“.

In „conventia“ politica numita presedintele Romaniei, consilierii sint cei care trebuie sa stea in umbra si sa-l „serveasca“ pe protagonist. E nevoie de o parere a presedintelui intr-o chestiune juridica? Intinde mina si i se da balanta. Apoi, ia deciziile cele mai drepte.

Cere cineva o opinie referitoare la viata politica internationala? Actorul principal primeste mapamondul cu tot ceea ce e nevoie pentru luarea de pozitie. Si presedintele spune exact ceea ce trebuie sa spuna in situatia data.

Au bisericile o problema in care s-a ajuns pina la Cotroceni? Din umbra vin spre personajul principal citatul din Biblie potrivit si directiile pe care trebuie sa mearga discursul presedintelui. Pozitia presedintelui va fi dreapta, bine cumpanita, cu frica de Dumnezeu.

Cind e nevoie de spada, e cine sa dea spada, cind trebuie intervenit pentru aplanarea unui conflict, sfatul potrivit vine tot de acolo, din umbra. Vine intocmai si la timp. Noi toti stim aceasta conventie. Stim ca presedintele nu este o enciclopedie ambulanta, un monstru de eruditie, un cunoscator al tuturor cancelariilor lumii.

Dar stim ca, acolo, in umbra, presedintele si-a luat niste oameni pe mina carora merge atunci cind are nevoie de toata recuzita politica a unui sef de stat. Si ne asteptam ca, in spectacol, actorul principal sa performeze impecabil, sa se bucure de admiratia celor interesati de scena politica.

Cu cit apeleaza mai mult la cei din umbra, cu atit jocul lui e mai sigur, mai variat, mai viu sau, cu un cuvint care a lucit mult in campania electorala, mai activ. Presedintele Basescu si-a propus sa joace un alt fel de rol de presedinte.

Desi a pastrat, o vreme, consilieri care au facut jocul pentru Iliescu, publicul a asteptat respectarea noii partituri, materializarea sa intr-o interpretare de care n-am mai avut parte pina acum.

Intimplarea, cel putin inabila a primirii lui Gigi Becali la Cotroceni dupa ce Steaua a obtinut o calificare merituoasa pare insa o secventa din care au lipsit consilierii. Presedintele a improvizat dupa cum i s-a parut ca e mai bine.

L-a chemat pe omul cu litigii serioase, pe latifundiarul de carton cu probleme nelamurite inca cu justitia, pe cel care a repus in circulatie sloganuri legionare, sa se lafaie pe fotoliile destinate unor personaje mai serioase, mai credibile si mai curate.

Se spune ca, in aceasta scena, desi consilierii ar fi fost la post si i-ar fi sugerat alte replici si alte miscari, protagonistul a jucat de capul lui. Si-a iesit din rol, s-a trezit, iarasi, comandantul de nava care, singur, ia deciziile, singur, dispune de directiile de navigatie.

Ar fi trist ca la intrebarea „Cine sint cei care-i dau sfaturi lui Basescu?“ sa raspundem nu peste mult timp: „Ei, cine sa fie, sint niste oameni capabili care vor sa-l ajute pe Presedinte. Noi ii vedem, se zbat, saracii, in umbra, dar pentru Presedinte, uneori, ei nu exista!“.