Locurile care se luptă să fie scoase din Patrimoniul Mondial UNESCO. Exemplul din Munții Carpați

Mai multe locuri recunoscute în patrimoniul mondial au ajuns să regrete acest statut, deoarece această recunoaștere le-a adus mai degrabă probleme. Principalele sunt legate de numărul prea mare de turiști. Este exemplul și unui sat slovac din Munții Carpați, unde numărul anual al turiștilor este de 5.000 ori mai mare decât al locuitorilor.

Lista Patrimoniului Mondial, aflată într-o continuă expansiune, este gestionată de UNESCO, un comitet internațional al Organizației Națiunilor Unite care identifică și protejează locurile pe care le consideră a avea „o importanță culturală sau naturală excepțională pentru umanitate”.

În prezent cuprinde 1.248 de situri din 170 de țări, iar unele din aceste locuri cer să fie scoase de pe această listă, scrie BBC.

Printre cele mai cunoscute situri de pe lista făcută de comitetul internațional al Organizației Națiunilor Unite se numără Marele Zid Chinezesc și Machu Picchu, dar și locuri mai puțin cunoscute, precum Bisericile din lemn din Maramureș din România și vechile așezări-oază marocane din Ait-Ben-Haddou, notează sursa citată.

Chiar dacă statutul de sit al patrimoniului mondial UNESCO este considerat una dintre cele mai prestigioase recunoașteri internaționale, acum el este puternic contestat de unele comunități care acuză că succesul turismului în zonă a venit cu efecte negative.

Satul cu 20 de locuitori și 100.000 de turiști anual

În satul slovac Vlkolínec, aflat în Munții Carpați, turismul a ajuns să tulbure liniștea celor 20 de locuitori. Satul a fost inclus pe lista UNESCO în 1993, iar acum peste 100.000 de turiști vizitează anual localitatea. Adică, vin în sat de 5.000 de ori mai mulți oameni decât locuitori.

Așa că unii dintre cei care chiar locuiesc în Vlkolínec au ajuns să ceară retragerea statutului dobândit grație căsuțelor de basm, pictate în culori vii, grupate în jurul unui turn cu clopotniță din secolul al XVIII-lea, scrie BBC.

Supărare și la 7.000 de km distanță

Nemulțumiri similare există și în Tanzania, în Zona de Conservare Ngorongoro, bogată în faună sălbatică, unde reprezentanți ai comunității Maasai susțin că politicile de conservare asociate statutului UNESCO au limitat accesul localnicilor la terenurile tradiționale de pășunat.

Specialiștii spun că includerea pe lista UNESCO aduce aproape întotdeauna o creștere a numărului de turiști, fenomen amplificat în ultimii ani de rețelele de socializare.

Greg Richards, un cercetător specializat în turismul cultural și supraturism, a comparat includerea pe lista UNESCO cu clasificările pe stele din ghidurile turistice, care îndrumă turiștii către locurile „de neratat”.

Din punct de vedere istoric, eforturile de conservare ale UNESCO s-au concentrat în principal pe protejarea structurilor fizice: monumente, situri arheologice și clădiri de importanță arhitecturală.

Însă multe dintre destinațiile moderne de patrimoniu se suprapun în prezent cu comunități în care locuitorii încă trăiesc și își desfășoară activitatea.

Probleme similare în zone diferite

În unele destinații, precum Veneția, oraș care a devenit parte a Patrimoniului Mondial UNESCO în 1987, turismul excesiv a contribuit la plecarea rezidenților și la transformarea comunităților în spații orientate în principal către turiști.

În Lijiang, China, un oraș cunoscut pentru centrul istoric și cultura indigenă Naxi, turismul a crescut după desemnarea în 1997, transformând anumite zone din centru în cartiere pline de pensiuni și magazine de suveniruri care, potrivit unor cercetători și locuitori, au diluat viața locală.

În Marrakesh, Maroc, creșterea turismului și a investițiilor străine în medina inclusă pe lista UNESCO a declanșat dezbateri cu privire la creșterea prețurilor la locuințe.

Cercetătorii descriu uneori acest proces drept „muzeificare”: transformarea treptată a comunităților vii în locuri orientate din ce în ce mai mult către turiști, mai degrabă decât către locuitori.

Deși multe comunități istorice se confruntau deja cu criza locuințelor și cu schimbările economice cu mult înainte de recunoașterea de către UNESCO, în unele cazuri – cum ar fi Veneția – turismul nu face decât să accelereze tendințele existente.

Tensiune din cauza conservării patrimoniului

Dezbaterea devine și mai complexă pe măsură ce concepțiile despre autenticitate și conservare evoluează.

„Aceasta este una dintre marile dezbateri din domeniul conservării patrimoniului”, a declarat Richards. „Autenticitatea este un cuvânt foarte periculos, deoarece poate fi interpretat în tot felul de moduri diferite”.

El explică faptul că ceea ce un grup vede ca fiind conservare autentică, altul ar putea considera o reconstrucție artificială.

Modernizarea siturilor UNESCO nu este interzisă, dar se așteaptă ca lucrările de amenajare să păstreze ceea ce organizația numește „valoarea universală excepțională” a unui sit – calitățile definitorii care i-au adus, în primul rând, această desemnare.

În practică, acest lucru poate genera tensiuni între conservarea patrimoniului și nevoile contemporane, în special în comunitățile care au încă nevoie de locuințe și infrastructură modernizate.

„Turismul s-a schimbat radical”

UNESCO a recunoscut că presiunea turistică a crescut semnificativ și solicită tot mai des planuri de gestionare a fluxurilor de turiști.

„Recunoaștem fără îndoială că turismul s-a schimbat radical în ultimii 10-15 ani”, a declarat Peter DeBrine, specialist în turism durabil la UNESCO.

Totuși, organizația a admis că nu dispune de mecanisme clare pentru situațiile în care locuitorii consideră că turismul sau măsurile de conservare le afectează calitatea vieții.

În ciuda apelurilor lansate de Vlkolínec și de grupul de susținere al comunității Maasai din Ngorongoro pentru a se reevalua statutul lor de patrimoniu mondial, nu se preconizează ca niciunul dintre aceste situri să fie discutat de Comitetul Patrimoniului Mondial în cadrul viitoarei sesiuni.

Câte situri au fost scoase de pe lista UNESCO

Până în prezent, UNESCO a retras statutul de patrimoniu mondial doar de trei ori, exclusiv din motive legate de conservare.

Specialiștii consideră că solicitările de delistare formulate de comunitățile locale au șanse reduse de succes, iar soluția ar fi găsirea unui echilibru între protejarea patrimoniului și interesele oamenilor care trăiesc în aceste locuri.

În 2007, Rezervația de Oryx Arab a devenit primul sit eliminat, după ce Oman a redus drastic suprafața zonei protejate în contextul planurilor de explorare petrolieră.

În 2009, Valea Elbei din Dresda, Germania, și-a pierdut statutul în urma construirii unui pod, despre care UNESCO a susținut că a modificat fundamental peisajul. Iar în 2021, Liverpool a fost eliminat de pe listă în urma disputelor privind reamenajarea zonei riverane.

Interesant este că pierderea recunoașterii UNESCO nu a dus întotdeauna la scăderi dramatice ale turismului. Liverpool a continuat să atragă vizitatori pentru muzica, sportul și identitatea culturală, în timp ce Dresda a rămas, de asemenea, o destinație turistică importantă după eliminarea de pe listă.

Sursă foto: Dreamstime.com