„Spaga e de 10% in Romania”

– Ati primit telefoane de la oameni politici pentru a baga pe ordinea de zi un anumit proiect?

– Da au fost telefoane, dar nu avem ce negocia. Nu am venit aici sa fac bani din politica si nici sa-mi promovez firmele mele si ca atare nu am ce sa negociez.

– Deci acum nu aveti nici o firma bagata prin Consiliul Judetean…

– Pai daca as avea vreuna m-ar schimba imediat a doua zi. Este o incompatibilitate clara.

– Ati colaborat destul de bine cu fostul presedinte al Consiliului Judetean, Mircea Cosma. Aveati atunci ceva lucrari care se derulau prin firmele dumneavoastra…

– Da au fost citeva lucrari pe programul Sapard si pe alimentari cu apa, dar acestea nu aveau nici o legatura cu Mircea Cosma. Se derulau prin primarii. Singura legatura care am avut-o atunci cu Mircea Cosma a fost la privatizarea societatii Drumuri si Poduri, cind eu am lansat o oferta.

– Ca tot veni vorba de drumuri, ce facem cu drumurile judetului?

– Vom incepe lucrarile de reabilitare. Licitatia este pe 18 aprilie.

– Nu este prea tirziu?

– Ba da. Este prea tirziu dar legea este strimba. De fapt, ea s-a strimbat anul trecut in august si este generata de un lucru de normalitate pentru ca nu mai poti scoate la licitatie o lucrare daca nu ai finantare pentru ea.

– Dar se puteau incepe si mai devreme licitatiile…

– Intirziem doua sau trei saptamini, dar cistigam un pret mult mai bun.

– Ati renuntat la ideea cu maicutele la conducerea institutiilor de ocrotire sociala?

– Am avut ideea cu maicutele si cu introducerea camerelor de luat vederi, dar am discutat cu Johnatan Schellee si a zis ca nu e bine sa punem camere in fiecare camera si atunci e foarte greu sa lupti cu un sistem. Sint foarte multi angajati in sistem, dar tot nu sint suficienti.

O treime din bugetul Prahovei se duce pe aproape 2000 de prahoveni asistati. Centrele sint cu rutina lor si cu clanurile asezate de multa vreme.

S-a furat en gros atunci cind se aduceau alimentele si apoi cu sacosica. Noi am oprit furtul en-gros. Am facut o licitatie adevarata si am obtinut preturi cu 30-40% mai mici decit in 2004. Dupa ce am facut lucrul asta, ne-am pus in cap toata conducerea centrelor de plasament.

– Sugerati ca diferentele de preturi de 30% reprezentau spaga pentru directorii de centre?

– Nu. Spaga e de 10% in Romania. Daca am rezolvat fenomenul in acest fel nu inseamna ca nu se mai fura. Cu sacosa se fura in continuare din mincarea asistatilor cu siguranta. Fiecare fura dar se face si sacosa pentru sefi.

– Ati spus de citeva ori ca sinteti nemultumit de activitatea unora dintre functionari. Ce reprosati si cui?

– Noi ne schimbam din patru in patru ani si ei ramin aceiasi. Unora probabil ca le-a fost frica ca vine PSD inapoi la putere si ii rade, asa ca nu prea faceau treaba. Noi in general am lucrat cu oamenii care au fost marginalizati de PSD. De fapt nu putem spune ca e vorba doar de PSD, ci de un mod de lucru.

Cosma avea un mod de conducere foarte autoritar. Ei asteptau sa se tipe la ei, sa se stearga cu ei pe jos, sa fie jigniti sau sa nu lise dea nici un fel de explicatie atunci cind se ia o decizie. Erau niste soldati care nu prea gindeau. Noi am schimbat modul de lucru.

– Unde sint probleme?

– Avem o problema mare cu Urbanismul. Am foarte multe reclamatii de la persoane care vin acolo sa obtina diferite documente si sint plimbati de colo, colo.

– Cine este seful acestui compartiment?

– Luminita Iatan. S-a numit altfel pina de curind, dar a divortat. Am chemat-o si amstat de vorba. Nimeni in Romania nu e in stare sa recunoasca ca a gresit. Asa iti pierzi cu Luminita ore intregi, fara sa ajungi la vreun rezultat.

Probabil a traversat o perioada mai dificila cu divortul si a fost mai agitata si mai nervoasa.

– De ce n-o schimbati?

– Singura modalitate este prin comisia de disciplina care este formata din ceilalti directori si nimeni nu o va sanctiona pentru ca le e teama.

– Ce se mai intimpla cu reclamatia dumneavoastra in legatura cu Termoelectrica si cu eoliana de la Cringul lui Bot?

– Situatia este la fel de proasta ca la inceput.

– In ce sens?

– Initial dosarul a fost plimbat de la PNA la Parchetul de pe linga Curtea de Apel, apoi la Politie unde s-a cercetat un an si apoi l-a trimis la DNA. Am avut o discutie dura cu Politia pentru ca a trmis dosarul la DNA care spusese initial ca nu-i de competenta lui.

In cele din urma l-au trimis la Parchetul de pe linga Inalt Curte de Casatie si Justitie, acolo unde se pot judeca parlamentari. Este inca in faza de cercetare si mare lucru nu s-a facut.

– La ce parlamentar va referiti?

– Pai este vorba de societatea Willis. Cred insa ca nu se va intimpla nimic.

– Si eoliana?

– Acolo am tratat altfel problema si am rezolvat-o pe cale amiabila.

– Rezolvarea amiabila a fost una din secretele impacarii dvs. cu Dan Voiculescu?

– N-are nici o legatura. Cu Dan Voiculescu n-am fost niciodata certat.

– Eh, ati spus cateva lucruri despre el…

– Ce am spus? Am spus doar ca a dat mina cu PSD.

– Si nu e destul?

– Noi ne-am despartit dupa o discutie de doua ore si jumatate in care el a incercat sa ma convinga ca care un proiect foarte bun pentru partid si eu am incercat sa-i spun ca nu mai pot sa ies pe strada daca ramin in PUR. Ne-am despartit la fel de prieteni cum am fost.

– Daca va da din nou mina cu PSD veti pleca?

– Ramine de vazut cu ce parte da mina.

– Avem probleme in Prahova daca se adopta Legea Lustratiei?

– Nu stiu ca nu am fost membru de partid decit chiar la finele anului 1989.

– Pina atunci cum de v-au ratat?

– Am fost tot timpul recalcitrant. In facultate ne luau in partid dupa medii. M-au dus pe covorul persan de la doamna rector. A fost nasol de tot, dar am scapat. Am avut tot timpul o ura pentru comunisti. Tatal meu a fost comunist. El a votat cu dreapta abia in 2000. Zece ani m-am certat cu el. Am terminat facultatea si am luat repartitie in Cimpina, am ajuns acolo ca inginer al Directia de Posta si Telecomunicatii.

Tata ma batea tot timpul la cap ca daca nu intru in partid nu pot sa promovez profesional. In cele din urma m-a gasit slabit si nervos si am acceptat. In sedinta in care am fost primit in PCR m-au intrebat ceva din Congresul al XIV-lea si n-am stiut sa spun nimic. M-am inrosit. A fost o perioada foarte complicata atunci. Am primit carnetul chiar in decembrie 1989, dar n-am apucat sa ma duc la nici o sedinta.

N-am avut de gind niciodata sa fac electronica. De fapt mi-a placut foarte tare matematica. In facultate am avut chiar oferta sa intru in securitate, oferta serioasa, cu salariu de 5000 de lei, in conditiile in care in Romania de atunci un salariu era cam de 2000 de lei. Am refuzat, pentru ca eu voiam sa ma intorc in Cimpina si sa ma apuc de facut meditatii la matematica. Ceea ce am si facut.

– Cit luati pe ora?

– Cam 20 de lei. Nu mai stiu exact. Faceam cu cite sase odata. Imi facusem o camera speciala pentru asa ceva. Plateam si impozit pentru asta. Declaram citi copii sint in fiecare zi si mi se calcula un impozit. Aveam cam 40 de copii pe an cu care faceam in mare parte matematica si doar putina fizica pentru treapta a doua si pentru facultate.

De aici am adunat primii bani si mi-am facut prima casa. Din asta si din ce mi-au dat parintii. Sotia mea este ardeleanca. Multi ardeleni s-au mutat pe Valea Prahovei prin 1965 si mai toate magazinele de geamuri de le acea vreme aveau ca sefi ardeleni pentru ca erau foarte buni geamgii, iar socrul meu a fost sef la geamuri la Baicoi.

– Prima afacere care ati facut-o?

– In afara de treaba cu meditatiile, a fost imediat dupa 1990, cind sotia mea care avea o inclinatie deosebita pentru frumos si-a facut o croitorie. Atunci piata meditatiilor cazuse pentru ca aparusera universitatile particulare si am tinut-o vreo doi ani, dupa care am facut un magazin in garajul socrului meu. El statea pe o strada care era foarte aproape de turnatoria din Cimpina si treceau pe acolo toti angajatii.

Avea un vad intersant. Eu vindeam la raft dupa ce veneam de la servici. Tot in perioada aceea ne-am redecorat casa si am inchiriat de la un batrin un mic atelier de timplarie dotat cu mai tot ce trebuie. Faceam cite un ciubuc. Lucram la negru atunci. M-am lasat in momentul in care lucram la o masa si am pus freza invers. Scindura pe care o bagasem acolo a zburat si a trecut la vreo 10 centimeri de mine.

Putea sa ma omoare. Am lasat asta si am facut o crescatorie de porci la Valea Doftanei. Traia primarul Cojocarescu si mi-a dat un grajd fara chirie. N-aveam nici o treaba cu asta, dar socrul meu era crescator de animale. Banii i-a dat Mihai Enciu, unchiul meu din Moreni. Am inceput cu vreo 22 de scrofite tinere, Landrace, pe care le-am montat. Acolo au fost faze foarte dragute. Eram la Romtelecom inginer si la un moment dat descarcam tarite la ferma de la Valea Doftanei si vad ca se apropie de mine o masina cu numarul B 01 RTC.

Era masina directorului general de la Romtelecom. M-am speriat, evident. Venise de fapt sa-si cumpere un teren in localitate la 30 de metri de porcaria mea. Atunci i-am dat telefon unchiului meu si i-am spus ca vreau sa ies din afacere.