Speranțe mari în oftalmologia modernă: intervențiile care pot elimina ochelarii și terapii genetice testate pentru glaucom
Ochelarii de vedere pot fi un accesoriu modern, însă pentru unele persoane apropierea de 40 de ani vine cu o schimbare greu de acceptat: nevoia de două perechi de ochelari, una pentru distanță și alta pentru citit. De aici și interesul tot mai mare pentru intervențiile care pot reduce sau chiar elimina dependența de ochelari. „În chirurgia refractivă laser ne cumpărăm o vacanță de la ochelari, în timp ce schimbarea cristalinului ne cumpără pe viață independența de ochelari“, subliniază dr. Cristina Nicolae, medic specialist oftalmolog la Centrul de excelență în diagnostic și chirurgie oftalmologică Opticristal, parte din grupul MedLife.
Chirurgia refractivă, înlocuirea cristalinului natural cu unul artificial, picăturile moderne pentru prezbiopie, precum și terapiile genetice aflate încă în cercetare demonstrează cât de mult se schimbă oftalmologia într-un timp relativ scurt. Unele soluții sunt deja folosite curent pentru corectarea miopiei, astigmatismului sau prezbiopiei, în timp ce altele intervin pentru redarea vederii în cazul unor boli mult mai greu de tratat, precum glaucomul, degenerescența maculară sau anumite neuropatii optice. „Așteptăm cu deosebit interes rezultatele terapiilor țintite pentru aceste afecțiuni“, spune dr. Nicolae.
Când poate fi făcută corecția cu laser
Alegerea unei intervenții pentru renunțarea la ochelari depinde de vârstă, de stabilitatea dioptriilor și de modificările existente la nivelul ochiului. Pentru pacienții tineri cu miopie și astigmatism, chirurgia refractivă cu laser poate fi una dintre cele mai bune opțiuni pentru reducerea dependenței de ochelari. Vârsta de 18 ani nu este un criteriu suficient pentru ca o persoană să fie eligibilă. „Mai întâi, ar trebui să avem documentați doi ani de stagnare a dioptriilor, astfel încât miopia să nu mai crească, și, de asemenea, ochii să ajungă la vârsta adultă. Chiar dacă intervenția laser este aprobată de la 18 ani, adesea pacientul nu se încadrează, chiar dacă are vârsta potrivită, pentru că ochii încă se modifică și se dezvoltă. Cei mai mulți pacienți abia după vârsta de 20 de ani se încadrează pentru acest gen de intervenție“, explică dr. Cristina Nicolae.
Avantaj suplimentar pentru pacienții cu astigmatism
Laserul poate corecta atât componenta sferică, responsabilă de miopie sau hipermetropie, cât și cilindrul, adică astigmatismul. „Pot fi corectate dioptriile complet, fie că vorbim de miopie și astigmatism mic, fie că vorbim de miopie mare. Avem o plajă largă de dioptrii pe care laserul le corectează“, spune medicul.
De altfel, chirurgia laser vine cu un avantaj important pentru pacienții cu astigmatism. Potrivit dr. Nicolae, aceștia se adaptează uneori mai greu la ochelari, pentru că poziția lentilelor și unghiul cilindrului trebuie să fie foarte precise pentru a obține o imagine clară. „Pacientul cu astigmatism are mereu probleme de acomodare la ochelari. Chiar dacă păstrăm aceleași dioptrii și schimbăm doar forma ramei, poate exista o perioadă de acomodare, pentru că poziția lentilei față de ochi se schimbă“, explică oftalmologul.
După 40 de ani apare o problemă nouă: prezbiopia
Dificultatea progresivă de a focaliza la apropiere, adică prezbiopia, este o problemă fiziologică a ochilor care apare, de regulă, în jurul vârstei de 40 de ani. Este momentul în care mulți oameni încep să depărteze telefonul sau cartea pentru a putea citi și ajung să aibă nevoie de o pereche de ochelari pentru aproape. Pentru cei care purtau deja ochelari pentru miopie sau astigmatism, acest lucru poate însemna două tipuri de corecție. „Avem pacienți între aproximativ 37 și 50 de ani care au început să aibă nevoie de două perechi de ochelari sau care au devenit prezbiopi și au primit prima lor pereche de ochelari. Unii nu înțeleg ce se întâmplă, au impresia că au îmbătrânit și acceptă foarte greu“, spune dr. Cristina Nicolae.
Pentru acești pacienți există două direcții principale: chirurgia refractivă laser sau schimbarea cristalinului.
Monovision: un ochi pentru distanță, celălalt pentru aproape
Pentru a evita nevoia de ochelari în cazul pacienților care au și miopie și prezbiopie, medicul oftalmolog spune că o posibilă soluție este monovision. Practic, cei doi ochi nu sunt corectați identic. Ochiul dominant este folosit mai ales pentru vederea la distanță, iar celălalt pentru intermediar și aproape. „Cu un ochi va vedea foarte bine la distanță, iar celălalt îl va ajuta la intermediar și aproape. În viața reală, când stă cu ambii ochi deschiși, pacientul poate vedea la toate distanțele“, explică medicul.
Nu toată lumea se adaptează la fel, însă, la această diferență. „Pe unii pacienți îi deranjează de la bun început. Trebuie să avem pacientul potrivit pentru această tehnică“, precizează dr. Nicolae. Tocmai de aceea, alegerea intervenției nu se face doar în funcție de dioptrii, ci și de stilul de viață și de toleranța pacientului la diferite tipuri de corecție.
Schimbarea cristalinului poate elimina miopia, astigmatismul, nevoia ochelarilor de aproape, precum și riscul de cataractă
O altă soluție, mai ales după 40-45 de ani, este înlocuirea cristalinului natural cu unul artificial multifocal. Procedura este cunoscută medical drept clear lens exchange, și poate fi aplicată persoanelor al căror cristalin nu a fost încă afectat de cataractă.
„Se fac două incizii mici la nivelul corneei. Se extrage cristalinul cu care omul s-a născut și se introduce un cristalin transparent, artificial, multifocal, care corectează toate distanțele și care este capabil să corecteze atât sfera, cât și cilindrul. Deci scăpăm și de miopie, și de astigmatism“, explică dr. Cristina Nicolae.
Diferența majoră față de laser este că, odată înlocuit cristalinul, corecția nu mai depinde de evoluția acestuia odată cu vârsta. „În chirurgia refractivă laser ne cumpărăm o vacanță de la ochelari. Schimbarea cristalinului este o intervenție definitivă, ne cumpără pe viață independența de ochelari“, spune medicul.
În plus, persoana nu mai poate face cataractă în sensul clasic al termenului. „Cataracta înseamnă îmbătrânirea cristalinului natural. Odată ce noi am scos cristalinul natural și introducem unul artificial, acesta nu mai are cum să facă vreodată cataractă“, explică dr. Nicolae. Poate apărea însă ulterior opacifierea capsulei posterioare, cunoscută popular drept „cataractă secundară“. „Pacientul începe să vadă ca printr-un celofan mototolit, ca prin ceață permanent. Soluția este capsulotomia cu laser YAG, care durează aproximativ două minute, se face cu anestezie locală și în ambulator“, explică oftalmologul.
Intervenția potrivită în funcție de vârstă
Dr. Cristina Nicolae spune că pacienții care vin la cabinet pot fi împărțiți în trei mari categorii de vârstă. Cei între 18 și aproximativ 35 de ani, cu dioptrii stabile, sunt principalii candidați pentru chirurgia refractivă cu laser. Între 37 și 50 de ani, când apare prezbiopia, pot fi luate în calcul atât laserul, inclusiv prin tehnica monovision, cât și schimbarea cristalinului. „Mai avem pacienții trecuți de 50 de ani, care au, majoritatea, modificări la nivelul cristalinului. Acolo nu mai vorbim despre chirurgia refractivă laser, ci despre schimbarea cristalinului, fie clear lens exchange, dacă nu avem cataractă, fie chirurgie a cataractei cu implant de cristalin artificial“, spune medicul.
Picături pentru prezbiopie, o alternativă non-invazivă
O direcție mai nouă este reprezentată de picăturile destinate persoanelor cu prezbiopie, care au fost aprobate în Statele Unite ale Americii, dar nu și în Europa. Potrivit medicului, acestea acționează prin micșorarea pupilei și îmbunătățesc temporar vederea de aproape. „Ne fac o pupilă foarte mică. Prin acea pupilă mică reușim să corectăm vederea de aproape. Efectul durează câteva ore și apoi trebuie folosite din nou picături“, explică dr. Nicolae. Avantajul major este caracterul non-invaziv, însă există și limite.
Medicul amintește că unii pacienți pot avea dureri de cap și că încă există întrebări privind efectele utilizării îndelungate. „Nu știm încă pe termen lung ce efecte adverse pot avea. Nu știm ce fac asupra cataractei sau asupra altor țesuturi ale ochiului“, spune oftalmologul.
Miopia are și o importantă componentă genetică
Renunțarea la ochelari rezolvă problema de refracție a pacientului, dar nu explică de ce a apărut. În cazul miopiei, genetica are un rol important, iar predispoziția este cu atât mai relevantă în copilărie. „Acolo unde avem un părinte miop, copilul va avea un risc suplimentar față de ceilalți copii de aceeași vârstă de a dezvolta miopie. Acolo unde avem doi părinți miopi, riscul crește și mai mult“, explică dr. Cristina Nicolae.
Predispoziția genetică se combină însă cu stilul de viață. Medicul atrage atenția asupra timpului îndelungat petrecut de copii în interior, în special în fața telefoanelor, tabletelor și monitoarelor. „Copiii noștri petrec cea mai mare parte a timpului în interior. Au crescut cu gadgeturi, cu telefoane, cu tablete. Cu cât distanța de lucru este mai scurtă, cu atât ochii sunt împinși să dezvolte miopie“, spune dr. Nicolae.
De aceea, recomandarea sa este ca, încă de la vârste fragede, copiii să petreacă cât mai mult timp afară. „Ideal, două ore pe zi. Sau cel puțin atât cât stă copilul pe device-uri, tot atât să stea și afară, astfel încât să-și antreneze ochii și pentru distanțe lungi“, explică oftalmologul.
Unele probleme de vedere pot trece neobservate ani întregi
Componenta genetică este importantă și pentru că unele tulburări de vedere nu sunt ușor de observat de părinți. Un copil poate avea diferențe mari de dioptrii între cei doi ochi și să pară că vede perfect, deoarece ochiul bun compensează. „Primul control ar trebui făcut la vârsta de 1 an. Este un screening prin care vrem să vedem dacă ochii au dioptrii egale sau cât de cât egale și dacă nu există diferențe foarte mari între cei doi ochi“, explică medicul.
Dacă unul dintre ochi oferă o imagine mult mai slabă, creierul începe să folosească predominant informațiile primite de la ochiul bun, iar celălalt poate dezvolta ambliopie. „Ochiul dominant îl păcălește, practic, pe copil. Creierul își ia informația doar de la ochiul bun și îl lasă deoparte pe cel cu dioptrii mai mari. În felul acesta se dezvoltă ambliopia“, explică dr. Nicolae.
Terapiile genetice, noua speranță în tratamentul bolilor oculare severe
Dacă în cazul miopiei genetica explică, în parte, predispoziția, în alte boli oculare cercetarea încearcă să folosească terapiile genetice ca tratament.
Dr. Cristina Nicolae amintește studiile desfășurate pentru afecțiuni severe precum glaucomul, neuropatiile optice sau degenerescența maculară. „Există terapii genetice țintite asupra celulelor nervoase ale ochiului. Se testează în continuare și există o promisiune mare în această zonă“, spune medicul. Aceste terapii se află însă încă în faze de cercetare și nu reprezintă tratamente disponibile curent pentru pacienții cu glaucom.
Interesul cercetătorilor pentru ochi nu este întâmplător. „Ochiul este ușor abordabil. Ca să ajungi la creier este mai greu, dar ochiul este mai ușor accesibil. Și este, de fapt, singurul țesut nervos pe care îl poți vedea cu ajutorul microscopului“, explică dr. Cristina Nicolae.
Accesibilitatea ochiului le permite medicilor să urmărească mai ușor modificările celulare și efectele unei terapii. Este și motivul pentru care oftalmologia a devenit unul dintre domeniile în care terapiile genetice sunt urmărite cu mare interes.
***
Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiunea Facem România bine.
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.
La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.
Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.
Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe https://www.medlife.ro/.
Articol susținut de MedLife