Spitalele: unde e mai 'recomandat' sa te imbolnavesti?

Dupa ce si-a fracturat ambele solduri, John Collyer povesteste cum a fost tratat in spitalele din Marea Britanie si Franta. Fara indoiala, din punctul lui de vedere, in Franta pacientul este tratat mult mai bine. Oare ce ar fi scris daca ar fi avut parte de ingrijirea din spitalele romanesti?

Aceasta este povestea a doua solduri fracturate si a doua servicii medicale diferite. John Collyer, la varsta de 67 de ani, a fost pus in situatia neobisnuita de a-si fi fracturat ambele solduri si de a fi beneficiat de doua tipuri de ingrijire medicala: britanica si franceza.

In urma cu patru ani, Collyer a cazut de pe bicicleta si si-a rupt soldul stang. A sunat la salvare, care a ajuns in 15 minute si care l-a dus apoi la spital. Acolo, a fost internat, i s-a facut o radiografie si apoi a fost operat, sub anestezie epidurala. Pana aici, toate bune.

In dimineata urmatoare, s-a trezit intr-un salon mixt. Patru barbati stateau intr-o zona a salonului, despartita de cea a femeilor printr-o perdea. Oricine putea vedea femeile din salon, deoarece perdelele erau adesea lasate trase. Salonul era mizerabil, iar chiuveta nu fusese niciodata spalata asa cum trebuie.

Femurul lui Collyer a fost fixat cu suruburi, cauzandu-i acestuia dureri puternice, insa acesta, ca si ceilalti pacienti, a fost asigurat ca asistenta care se ocupa de calmante va veni imediat. Nu a venit nimeni. I s-au administrat un calmant si paracetamol, dar atunci cand efectul acestora s-a dus si Collyer a mai cerut o pastila, i s-a raspuns ca nu e niciun doctor prin preajma care sa autorizeze administrarea medicamentelor.

Collyer s-a externat dupa o saptamana, dupa ce a urmat o singura sedinta de fizioterapie, care a durat 10 minute. In urmatoarele 3 luni, nu i s-a putut face nicio programare pentru a vedea in ce stare i se mai afla piciorul.

Urmeaza descrierea sistemului medical frantuzesc. Collyer a reusit sa cada din nou, de data aceasta acasa la un prieten, de pe o scara. Se afla in Bretania si, desi era la 6 km de cel mai apropiat oras, ambulanta a ajuns in 10 minute. A fost consultat si urcat in ambulanta. In timp ce se afla in masina, un doctor a venit sa vada in ce stare e, dupa care a spus echipajului ca ar trebui dus la un spital din Lorient, unde ar putea fi tratat mai bine decat cel care se afla mai aproape, in Pontivy.

La sosire, Collyer a fost internat, radiografiat, iar piciorul i s-a pus intr-un suport pe care sa se poata sprijini. A fost intrebat constant daca il doare si a fost dus la blocul operator la doua ore de la internare. Chirurgul i-a spus ca exista doua echipe de ortopedie in spital, aflate in asteptare, desi era duminica Pastelui.

In blocul operator, Collyer a fost intrebat daca prefera anestezia epidurala sau nu, apoi o asistenta a venit cu un iPod si i-a spus: „Nu vreti sa ne auziti lucrand”. Collyer a ascultat jazz pe toata durata operatiei. La scurt timp dupa incheiere, a primit acelasi calmant si paracetamol. „Daca simtiti vreo durere, apasati butonul acesta si spuneti-i asistentei sa ma cheme. Voi veni imediat”, i-a spus medicul. In a treia zi, cand Collyer a simtit dureri, i s-a administrat imediat o picatura de morfina.

In spital, igiena era extrem de luata in serios. In fiecare dimineata, o asistenta il dadea jos din pat pe Collyer, schimba asternuturile si curata intreaga camera, mobilierul si podeaua cu un dezinfectant. Salonul avea doua paturi si era dotat cu dus. Asistentele au dezaprobat ideea de a pune in salon mai multi pacienti, spitalul de 1000 de paturi avand doar saloane cu unu sau doua locuri.

Un fizioterapeut l-a ajutat sa isi faca exercitiile zilnice, iar mancarea era gustoasa si variata (in Londra nu i s-a dat niciodata ce a cerut, pentru ca intotdeauna „nu mai aveau”). Duminica, in Franta, primea chiar jumatate de sticla de vin, odata cu mancarea.

Dupa ce Collyer s-a externat, o asistenta a venit la domiciliu timp de 15 zile, pentru a-i face injectiile necesare si l-a intrebat la ce ora ar prefera ca ea sa vina. Toate aceste servicii i-au fost acordate prin Cardul European de Asigurari de Sanatate, care permite britanicilor sa beneficieze de tratament gratuit sau compensat partial in toate tarile din UE.

Sursa: The Telegraph