Squid Game Netflix. Banii n-aduc fericirea, dar proclamă îndobitocirea umană

Squid Game Netflix. Miliarde de vizualizări ale unui serial schematic: săracii rămân săraci și mor. Lacomii se lăcomesc și “se sinucid” de plictiseală. Bogații duc jocul la nivelul superior: mai crud, mai sângeros. Spectatorii ce să facă? Fac miliarde de vizualizări săracii. Filmul că de aia-i film îți arată cum se îndobitocește, pe bani, condiția umană. Filmul speculează ecuația simplă a tonelor de porcie de care e-n stare omul. Adică, tu, eu, vecinul, nevasta, prietenul cel mai bun. Indiferent dacă are bani sau nu. Se porcește, ce să facă? Și-o face artistic. Filmul dacă tot are miliarde de vizualizări merită văzut. Zilnic. Ca-n 8 ore termini repede Squid Game Netflix.

Squid Game Netflix. Niște oameni, vreo 456, aderă de bună voie să intre-n „Jocul Calamarului”.

Li se promit sume uriașe ca să-și vândă trupul, sufletul unui singur crez: îmbogățirea. Sigur, au motivații de tot felul, sunt prea săraci și prea lași și prea îndatorați. Deci, de ce ca să nu intre în acest joc absurd și prosper? Nu li se cere decât să se joace ca niște copiii.

Mult timp în serial nu adie niciun pic de suflet, de inimă, de minimă omenie. Totul este crud, de o cruzime fără leac, fără speranță. Nu-s așa copiiiii? Banul care ne împinge astăzi în viață, iată-l, face serialul și aruncă destinele umane ratate, neputincioase, în incinerator. Ești bun, mergi, nu ești ești împușcat în cap. Mama mea, ce eficiență…

Totul este număr și mască. Totul este Sistem.

Sistemul de joc face din viață și din moarte un număr, o cantitate neglijabilă. Participanții la joc sunt numere și nu destine umane, nu povești, iar cei care dau bani și stabilesc regulile sunt niște măști.

Vedem ordin cu pușca-n mână și execuție fără crâcnire.

Apoi, greu apare Sufletul biet, apare omenia, apare reacția autoimună la această mascaradă. Dar Sufletul și revolta lui sunt de scurtă durată în viață, nu? Că „trebuie să mănânce și gurița mea ceva”… – nu vă recunoașteți în acest dicton fățarnic, imoral? Hai că voi sunteți, niște biete miliardele de vizualizări pe Netflix.

Sufletul vine, trece. Masacrul continuă.

Mânați doar de câștigul cel copleșitor oamenii cad ca muștele în propria capcană. Omul numărul 456 are un pic de suflet, face gesturi mici, dă semne de omenie în acest Squid Game Netflix. Dar la ce-i folosește vom vedea. „La complicații”.

Lumea cu toată dă în damblaua copiilor, la propriu și la figurat.

Asta-nseamnă că, da, pentru a lua banii, oameni maturi trebuie să joace jocuri de copii. Primul este jocul „123 la perete”, ultimul joc este cafteală pur și simplu pe bani, numită pompos „Squid Game”.

Serialul ne dă panoplia de săraci. Lacomi. Desmoșteniți ai lumii capitaliste rapace. În tabara cealaltă sunt VIP-urile, bogații mascați care-și permit orice, dar chiar orice. Orice pentru că acest Orice este numit Fericire.

Dar ce defect are fericirea? O dată dobândită devine o sfâșietoare plictiseală. Repet, serialul are schema lui. Și serialul o aplică fără nicio ezitare. Și aplicarea schemei e o calitate a filmului.

Merită văzut filmul? Da, de miliarde de ori da. Mi-ar plăcea să fiu pe canapea cu luzării, tâmpiții, bogații, săracii printre care ești, TU, spectatorule.

Serialul nu dăunează grav nimănui. Nu schimbă pe nimeni.

Comuniștii vor fi scârbiți ca de obicei. Redușii vor vedea o schemă că săraci și bogați. Tâmpiții sunt atrași ca de magnet de bani și se văd câștigători. Unor capitaliști cu mulți-mulți bani le vor veni noi idei. Săracii se vor visa cu banii. Oamenii buni și curați vor fi răniți în orgoliu și vor urla: porcărie! Da, toți au dreptate, pentru că în fapt nu joacă-n film. Nu vor să schimbe nimic din mentalitatea lor păguboasă. Niciunul nu se va identifica și va urla: sunt eu! De aia mi-ar plăcea să fiu pe canapea cu spectatorii. Să le aud prostiile, comentariile.

Ăsta e un serial în care tu, spectatorule, îți dai în petic, dai drumul la prejudecăți. Ești tu mai deștept, ce să spun…

Serialul Squid Game Netflix nu te îmbogățește în vreun fel. Tehnic este o schemă bine aplicată. Altă calitate: știe să stârnească omul din fotoliu, sărac ca săracii, bogat ca fericiții.

Serialul Squid Game Netflix merită văzut, repet. Te revoltă un pic. Nu nu este revolta aia mișto.

E ailaltă meschină: aș fi făcut altfel, EU. Ce luzări în film, ce bun sunt eu la șmecherii.

Serialul te lasă-n pace să fii porc dacă ai fost porc. Și comentând ca porcul te porcești și mai tare.

Zici astfel: eh, am înțeles. Îți spun eu: n-ai înțeles nimic, nimic.

Ficțiunea filmului aplică schema, arată numeroasele ipostaze ale porciei umane. Delirul. Infinitele ipostaze. Nenumăratele subterfugii. Groaznicele lașități. Și ficțiunea asta permite, pe grupe de cultură, spectatorului să zică: băi, eu aș fi făcut mai bine!

Squid Game Netflix construiește fictiv, repet, un caleidiscop uman, un Sistem infinit de oglinzi.

Aparent este despre consecințele banului-simbol al lumii, despre consecințele speculației financiare. De la bănci la persoane particulare. De fapt, este un joc care-și propune ca tu să spui prostii, ca tu să faci porcii în continuare.

Vreau să fiu pe canapeua ta cum ziceam. Pentru că pe cât de perverși sunt cei din film, pe atât de încântat de sine vei fi tu spectatorule. Trebuie văzut filmul. Asta-i arta. Trebuie văzută intoxicația TA spectatorule după Squid Game.

Îți urez, spectatorule: weekend ploios și vizionare neplăcută!

Squid Game Netflix, fiiii, bă, printre miliarde!