Statul vrea sa vanda ilegal Petromin-ul

Privatizarea ultimei redute a flotei statului roman se apropie cu pasi repezi. Maine, la ora 16,00, la sediul APAPS va avea loc deschiderea plicurilor ce contin ofertele finale pentru negocierea directa, metoda de privatizare aleasa in acest caz.

Numai ca, in spatele privatizarii Petromin se ascund interese mari, cu toate ca, din companie nu a ramas mare lucru, cel putin in ceea ce priveste activele. Si ne gandim aici, in special, la navele vandute la preturi cu mult mai mici decat cele din scripte. La acest moment, C.N.M. Petromin S.A.

mai detine in patrimoniu doar doua vase, „Kavo Maleas“ si „Kavo Matapas“, aflate la conservare in danele 83 si respectiv 113 ale portului Constanta Sud-Agigea. Insa, conditiile puse de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, in subordinea careia se afla APAPS, pentru societatile ofertante nu arata ca Petromin ar fi tocmai o oferta de lepadat.

Astfel, cei care doresc sa se faca proprietari pentru Companie trebuie sa demonstreze ca au avut, in ultimii trei ani, o cifra de afaceri de peste 50 de milioane de dolari.

Putini dintre shippingistii romani au dezvoltat o asemenea cifra de afaceri, iar in ceea ce-i priveste pe cei care ravnesc, din motive pe care le vom contura in articolul de fata, la bunurile Petromin, nu au inregistrate, cel putin in tara, societati cu o asemenea forta financiara.

Vanzare cu ilegalitate la pachet

Totusi, despre privatizarea companiilor romanesti de navigatie se vorbeste de mai multa vreme, fiind consemnate nominal in Hotararea de Guvern 563/1999, la rubrica Politici de privatizare. Cum celelalte doua societati detinatoare de nave au dat faliment de mai bine de trei ani, ne vom referi numai la Petromin.

Se arata, in hotarare ca aceasta societate va fi privatizata prin metode combinate, cu vanzarea prin negociere a unui pachet majoritar de actiuni si prin vanzarea unor pachete reziduale de actiuni (5-10% din capitalul social) prin Bursa de Valori. Acelasi act mai prevede ca statul trebuie sa pastreze o actiune nominativa de control.

Iata ce se mentioneaza in anuntul de vanzare de actiuni prin negociere cu selectie de pe baza de oferte tehnice“: „Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului ofera la vanzare un numar de 15.743.901 actiuni, reprezentand 70,012% din capitalul social al societatii comerciale S.C. C.N.M. Petromin S.A.

cu sediul in municipiul Constanta, incinta port, poarta nr.2, judetul Constanta, Cod Unic de Inregistrare: 1888004, Atribut fiscal: R, numar de inmatriculare la Oficiul Registrului Comertului J13/575/1991, avand ca obiect de activitate: transporturi maritime, transport pe cai navigabile interioare, administrarea si sustinerea activitatilor economice“.

Ceva mai jos se arata ca APAPS detine la societatea mentionata 15.743.901 de actiuni, ceea ce reprezinta 70,012% din capitalul social, adica tocmai cele scoase la vanzare. Nici vorba despre o tranzactionare la Bursa si nici despre pastrarea actiunii de control.

Asta inseamna, pe langa faptul ca se incalca o Hotarare aflata inca in vigoare (dupa cum se poate observa pe pagina de Web a Autoritatii), o dorinta acuta a privatizatorilor lui Blanculescu de a vinde actiunile companiei unei singure societati in spatele careia sta, desigur, un singur om.

Pe langa cifra de afaceri imensa solicitata de APAPS, participantii trebuie sa plateasca in jur de 70 de milioane de lei-taxa de acces si vreo 200 de milioane de lei, dosarul de prezentare. Si daca asta nu era de ajuns, se mai cere si o garantie de aproape 12 miliarde de lei, fara de care ofertantii nu au nici o sansa sa cumpere actiunile.

Din cele mentionate mai sus este lesne de observat ca la negociere nu se poate prezenta oricine. Totusi, de ce este nevoie de astfel de garantii pentru a cumpara o societate care, practic, nu prezinta un interes economic major, avand in vedere ca, numai in anul 2002, datoriile acumulate de Petromin se ridicau la peste 430 de miliarde de lei, iar pierderile depaseau 110 miliarde de lei.

Mina de aur

Pentru cei implicati in afacerile flotei, documentele existente in arhiva Petromin pot fi o adevarata mina de aur. Arhiva poate constitui obiect de santaj, insa poate fi si folosita si in alte scopuri, cum ar fi distrugerea unor dovezi, mai ales ca la orizont se prefigureaza anchete grele cu privire la vanzarea navelor companiei.

Presiunile sunt enorme, mai ales de cand comisia Ministerului Finantelor Publice a constatat, intr-un raport de control, cele relatate de noi in urma cu cateva saptamani cu privire la vanzarea navelor catre societatile unor afaceristi precum Bosanceanu sau Verioti.

Bosanceanu a cumparat navele Breaza si Calatis, iar lui Verioti i-au revenit mineralierele cape-size „22 Decembrie“, „Carbunesti“ si „Comanesti“. Toate cele cinci nave se afla in vizorul P.N.A. in ancheta dosarului „Flota“.

O alta mina de aur pentru un eventual cumparator o constituie si sumele de bani depuse de-a lungul timpului in banci, garantie pentru procese cu diferite companii de shipping. Dupa unii, acestea se ridica la milioane de dolari, dar nu pot fi disponibile decat in momentul in care procesele se incheie.

Insa, din cate stim, judecarea dosarelor este prelungita la nesfarsit tocmai pentru ca societatea sa ajunga in mainile cui trebuie. In momentul in care se va da drumul la judecarea dosarelor, contul Petromin nu va mai fi atat de gol precum este acum.

Preferatii APAPS

Instrainarea Petromin a fost confirmata la inceputul anului 2003, cand APAPS a anuntat ca va privatiza, in urmatoarele 12 luni, patru societati importante din judetul Constanta. „Dobromin“ S.A., „I.M.U.“ Medgidia, „Santierul Naval 2 Mai“ Mangalia si Petromin Constanta.

Surse din cadrul C.N.M. Petromin ne-au informat ca doi dintre cei care se invart sa-si adjudece pachetul majoritar de actiuni ar fi Gheorghe Bosanceanu si Titel Verioti. Daca ne gandim ca Bosanceanu a cumparat pachetul majoritar de la S.N.C. cu 5.000 de lei per actiune si si-a platit datoriile catre stat, tot in actiuni, la 25.000 de lei per actiune, nu este exclus ca istoria sa se repete.

Numai ca, din investigatiile noastre a reiesit ca nici unul dintre cei doi shippingisti nu are in proprietate o societate inregistrata in Romania care sa indeplineasca conditiile impuse de APAPS pentru a cumpara compania. Nu este insa greu ca si de aceasta data sa fie preferata o firma inregistrata intr-un paradis fiscal, acolo unde cei doi au, cu siguranta, destule resurse.