"O premieră mondială foarte promiţătoare": o echipă de la UCLouvain descoperă cum să împiedici infectarea cu Covid

Prezentată ca „o premieră mondială foarte promiţătoare”, o noua etapă în înţelegerea mecanismelor de intrare a Covid-19 în celule a fost depăşită de cercetătorii de la UCLouvain.

Nu numai că au reuşit să identifice o nouă cheie care permite faimosului virus să atace celulele, dar în plus, au reuşit să „încuie” intrarea în aşa fel încât să blocheze Covid-19 şi să evite interacţiunea lui cu celula. Cu alte cuvinte: au reuşit să împiedice infectarea, nici mai mult, nici mai puţin, potrivit La Libre, citat de Rador.

Publicată în „Nature Communications”, această descoperire „dă o imensă speranţă”, potrivit echipei de la UCLouvain care urmăreşte punerea la punct a unui antiviral, probabil sub formă de aerosoli, care să permită eradicarea virusului în caz de infectare sau de contact cu risc ridicat.

Deoarece într-adevăr, nu există până acum niciun tratament eficace contra acestui coronavirus care ameninţă în continuare să revină sub o formă sau alta la un moment dat.

Conştientă de faptul că dezvoltarea unui antiviral care să permită să se împiedice infectarea trece inevitabil printr-o mai bună înţelegere a mecanismelor exacte (la nivel molecular) utilizate de virus pentru a infecta o celulă, echipa lui David Alsteens, cercetător la Institutul de ştiinţe şi tehnologii biomoleculare de la UCLouvain, lucrează de doi ani în acest sens.

Cercetătorii au investigat cu ajutorul microscopiei cu putere atomică interacţiunea între acizii sialici (AS), un fel de reziduuri de zaharuri prezente pe suprafaţa celulelor, şi proteina Spike (S) a SARS-CoV-2. Obiectivul urmărit era de a elucida rolul jucat în procesul de infectare a acestei faimoase chei care permite SARS-CoV-2 să pătrundă în celulele noastre.

Virusul prins în capcană

Până acum se ştia că toate celulele sunt acoperite de reziduuri de zaharuri, al căror rol este de a favoriza recunoaşterea celulelor. Aceasta permite virusurilor să-şi identifice mai uşor ţintele, dar şi să le faciliteze punctul de agăţare pentru ca să poată intra în celula gazdă şi astfel să iniţieze infectarea.

Pornind de aici, cercetătorii de la UCLouvain au evidenţiat o variantă a acestor zaharuri care interacţionează mai puternic cu proteina S decât celelalte zaharuri. În limbaj imagistic, au găsit legătura de chei cu care virusul poate deschide uşa celulelor.

De ce o legătură? „Pentru că virusul este compus dintr-o serie de proteine spike, un fel de ventuze care îi permit să se agaţe de celulă şi până la urmă să intre, explică ei. Cu cât mai multe chei găseşte virusul, cu atât va fi mai bună interacţiunea cu celula şi uşa se va deschide mai larg. De unde importanţa de a afla în ce fel reuşeşte virusul să înmulţească cheile de intrare”.

Aici intervine a doua descoperire a cercetătorilor care au vrut să prindă virusul în propia-i capcană, împiedicându-l să se agaţe de celula gazdă. Pentru asta, ei blochează punctele de agăţare a proteinei S şi suprimă prin aceasta orice interacţiune cu suprafaţa celulară.

„Ca şi când un lacăt ar bloca broasca uşii de intrare şi celula”. În acest caz precis, „am demonstrat că structuri multivalente (sau glycoclustere) prezentând multipli acizi sialici 9-O-acetilaţi pe suprafaţa lor (faimoasa variantă de zaharuri evidenţiată de echipa UCLouvain) pot bloca şi legătura ca şi infectarea cu SARS-CoV-2, comentează David Alsteens. Dacă virusul nu se ataşează de celule, nu mai ştie să intre şi deci moare (durata de viaţă fiind de 1 până la 5 ore)”. Graţie acestui blocaj, este împiedicată infectarea. CQFD /quod erat demonstrandum/.

Şi acum?

Această descoperire are avantajul de a acţiona asupra virusului, indiferent de mutaţii, şi se dovedeşte de asemenea interesantă pe viitor, pentru a bloca alte virusuri ai căror factori de ataşare sunt similari, mai precizează echipa UCLouvain, care va efectua acum teste pe şoareci pentru a „aplica acest blocaj al legăturilor virusului şi a observa dacă aceasta funcţionează asupra organismului”.

Potrivit cercetătorilor, rezultatele nu ar trebui să întârzie şi ar trebui să permită în final să se pună la punct un antiviral pornind de la aceste zaharuri, administrat prin aerosoli, în caz de infectare sau de contact cu risc. De ce aerosoli? „Deoarece căile aeriene superioare au fost mai des ţinta ultimelor variante”, răspunde David Alsteens, citat de La Libre.