INTERVIU Aur la Olimpiada Internațională de Chimie și media 10 la bacalaureat. Tudor Lile: Elevii trebuie să poată avea mai multă libertate în liceu să aleagă ce materii să studieze/ De ce a ales să plece în străinătate la studii
După ce a terminat șef de promoție liceul – Colegiul „Moise Nicoară” din Arad – și a luat media 10 la bacalaureat, Tudor Lile a mers la București să participe, dintr-un amifteatru de la Universitate, la olimpiada internațională de chimie, organizată de Japonia, dar susținută online. A luat medalie de aur, după ce acum doi ani a reușit medalia de argint la același concurs. Deși a avut aproape 10 pe linie, el crede că elevii trebuie să poată avea mai multă libertate în liceu să aleagă ce materii să studieze și admite că „nu este pentru toată lumea” chimia. Află din interviu ce spune despre propunerea unui examen de admitere la liceu sau modificarea bacalaureatului și ce ar schimba la sistemul de învățământ, dar și de ce a ales să studieze la o facultate din străinătate.
- Palmares lui Tudor Lile: Medalie de aur în 2021 la Olimpiada Internațională de Chimie din Japonia (organizată online, fără probă practică). Medaliat cu argint la Olimpiada Internațională de Chimie de la Paris și medalia de argint la Olimpiada Internațională „Mendeleev” de la Sankt Petersburg, în 2019.
Redăm interviul cu Tudor Lile:
Ești la a doua medalie la olimpiada internațională de chimie, după cea din 2019. În 2020 România nu a putut participa din cauza pandemiei. Te întreb ca pe un sportiv la jocurile olimpice – cum te simți, cât de greu este să iei medalie la un astfel de concurs?
Cred că pentru mine de acum câțiva ani a fost un vis împlinit. Mă bucur, este un sentiment fain, ești liniștit că ai făcut ceva și poți fi mândru de rezultatele tale.
Ce este cel mai greu la un astfel de concurs?
În general partea practică este mai grea, cumva ne-a avantajat că nu a fost partea practică. În general, pregătirea este cel mai greu lucru. Până ajungi acolo trebuie să depui foarte mult efort. Cu concentrarea nu prea ai probleme… Lumea se gândește că e mult cinci ore, dar ai chestii de făcut și nu îți dai seama cât de repede trec, pur și simplu ești într-o stare constantă în care noțiunea timpului se pierde. Te uiți numai câte minute mai ai.
Cum a fost experiența asta să susții olimpiada internațională de chimie în acest format, doar voi patru singuri într-o sală, în sistemul ăsta online?
A fost bizar. Nu eram obișnuiți. Și inclusiv până aici, probele de până aici pe care le-am dat de acasă și asta a fost ciudat. Bine, este mai puțin stresant pentru că ești într-un mediu familiar. Dar într-un fel îți și pare rău că nu ai parte de interacțiunea socială pe care o aveam, cu persoane din toată lumea, din 80 și ceva de țări. Lipsește chestia asta și se simte. Nu s-a simțit ca o olimpiadă internațională.
Se poate face chimie online?
La nivel teoretic absolut se poate studia așa, e clar mai dificil și clar e mult mai captivant în momentul în care ai o parte practică să transformi din noțiuni abstracte în ceva ce poți vedea cu ochii în fața ta. Nouă ni se tot spune că sunteți olimpici dar nu ați gustat ce înseamnă chimia, care este de fapt o știință practică. Pentru că pe partea teoretică ajungem la un nivel mult mai avansat, decât practic. Partea practică e mai dificilă nu pentru că în sine este mai greu, ci pentru că nu punem la fel de multe ore în pregătirea asta. Nu este vina nimănui, pentru că totuși suntem elevi de liceu. La facultate o să avem oportunitatea să vedem.
De ce a ales să studieze la o facultate din străinătate
Povestește-mi puțin de facultatea pe care vrei să o urmezi, care nu este în România. Este RWTH Aachen, Germania.
Am făcut alegerea asta din mai multe motive personale. Consider că poate să îmi ofere oportunități mai multe în afară, mai ales că și fratele meu a studiat în străinătate, suntem cumva obișnuiți cu asta. Vreau să văd mai mult, să ies din zona de confort. Am avut norocul să știu limba germană și am avut deschiderea spre Germania, iar alegerea a venit cumva din două motive. Odată locația pentru că am zis că plec din țară, dar hai să nu fiu totuși departe de lumea pe care o cunosc. Este aproape de Olanda și Belgia unde am destul de multe cunoștințe și nu mă simt așa de izolat. Și al doilea motiv este că am o prietenă de la olimpiada de chimie care este acolo și mi-a spus că este OK facultatea. Chiar dacă nu este neapărat atât de cunoscută – de fiecare dată când spun în România unde merg trebuie să dau explicații suplimentare, în schimb în Germania este una dintre cele mai mari facultăți tehnice. În Germania, la nivel de licență nu este o diferență atât de mare între facultăți. Este o universitate bună.
Vei studia chimia acolo. Urmărești o nișă anume, ai un obiectiv sau ceva ce îți place în mod deosebit în domeniu?
Momentan am spus că o să iau lucrurile pas cu pas, să văd ce îmi oferă facultatea, ce descopăr acolo. Pentru că așa cum am spus, am o idee teoretică ce îmi place și o să văd ce pot pune în aplicare ca job până la urmă.
Sunt anumite domenii care mă interesează, cum este zona de environment, de mediu, dar nu pot să fiu sigur de nimic până nu văd și nu experimentez, acum sunt doar gânduri și idei.
Ai un vis din copilărie pe care încă îl păstrezi, să devii ceva anume, să ajungi undeva anume?
Sincer, nu. De ceva timp sunt pe principiul ăsta de a lua lucrurile pas cu pas și nu pot să zic că de mic am avut o chemare și aia a fost. Am descoperit că îmi place chimia și am zis să urmez chestia asta și să văd unde mă duce.
Strict legat de materia asta care este puțin stigmatizată, este văzută ca fiind foarte grea și mulți spun că nici nu ar trebui studiată pentru că „nu ne ajută la nimic”. Ce te-a atras pe tine la chimie?
M-a atras din clasa șaptea încă de la început, s-a potrivit pe profilul meu, este între fizică și biologie, am făcut un click și s-a potrivit cu ce voiam eu să aflu, să îmi satisfacă curiozitatea. Într-adevăr este dificilă, nu este pentru toată lumea, dar foarte multe materii nu sunt pentru toată lumea. Cred totuși că este bine să avem contact cu materiile pentru că, așa cum am pățit și eu, nu știi niciodată ce îți place până nu experimentezi.
Și chestia asta cu la ce ne ajută…Am un exemplu amuzant, sper să nu iasă urât, dar aceleași persoane care se întreabă la ce ne ajută chimia sau biologia sunt aceleași persoană care apoi critică oamenii de știință sau nu au încredere în știință, persoanele care spun acum „nu vă vaccinați că vă bagă cip” sunt aceleași care se întrebau la ce ne ajută chimia și biologia.
Până la urmă este bine să avem noțiuni despre lumea care ne înconjoară. Și dacă admiți că este o materie grea, atunci trebuie să ai încredere în persoanele pentru care este potrivită.
Îți amintești ce a făcut mai exact click din această materie cu tine?
Nu pot să zic că a fost așa un moment anume, a fost mai degrabă o conjunctură. Am avut un profesor bun la clasă și dedicat, Dan Rotariu. Eu aveam o deschidere pe partea asta de științe reale și totuși nu puteam să spun că eram foarte atras de fizică sau biologie, și atunci când a venit chimia a fost exact tărâmul de mijloc care mi se potrivea.
Am văzut că ai fost șef de promoție la liceu anul acesta și că ai luat media 10 la bacalaureat. Asta înseamnă că îți place școala cu totul, nu doar chimia.
Eu întotdeauna le spun celor care mă întreabă că am avut norocul ca natura mea să fie perfect potrivită pentru sistemul ăsta, sunt suficient de autodidact și cred că este nevoie de o oarecare disciplină. Pentru că nu pot să spun că m-am omorât cu româna în liceu, matematica îmi plăcea, până la urmă are sens. La română în schimb, nu știu, am avut mintea potrivită să învăța chestii pentru examen.
Se discută acum să se modifice examenul de bac, l-ai păstra sau l-ai schimba? Poate să fie cu mai multe subiecte grilă, mai unitar cum se propune?
La matematică nu mi se pare că ar trebui să fie mai multă grilă, e o preferință personală pentru că mie nu îmi plac grilele. Despre română nu știu ce să spun, cred că ar putea fi făcut cumva mai atractiv, să motiveze mai mult elevii să învețe. Pentru că lumea se blochează când își dă seama ca trebuie învățat pe de rost, că este prezentat subiectul 3 de la română ca o toceală și cred că ar putea fi încurajați mai mult.
Nu aș putea să spun cum să schimbe, dar să se încerce să se schimbe perspectiva asta că este un examen de tocit la română.
Cred că sunt specialiști exact pe asta, pe realizarea examenelor. Este o problemă asta pentru că toată materiile cred că sunt puse sub semnul întrebării, „de ce am nevoie”, și atunci dacă elevii ar înțelege de ce învăță ar fi mult mai ok.
Tu ai simțit că trebuie să înveți pe de rost comentarii?
Oarecum da, dar am încercat să le învăț structurat și în funcție de eseu. Am avut eseuri destul de simple, pe care să știu că le înțeleg și că știu de ce scriu un anumit lucru.
Iar povestea cu șef de promoție cum a fost, ai avut noroc cu profesori îngăduitori?
Au fost și îngăduitori profesorii, pentru că mai lipseam clar de la școală pentru olimpiade. Întotdeauna au fost intelegatori. Mi-au lăsat timp să mă pregătesc, dar nu pot să spun că nu m-am pregătit la materiile lor și că am primit note doar așa.
Nu am terminat chiar cu 10, am terminat cu 9,99.
La ce ai avut media 9? Că 9,99 înseamnă o singură medie de 9 cred.
Da, mi-e și rușine să zic la ce materie. A fost în clasa a 9-a, o materie la care nu i-am dat suficientă importanță. Îmi place să zic că dacă ar fi fost 10 pe linie s-ar fi zis că nu a fost muncită. Clar a fost muncită. Am avut noroc ca mintea mea să fie potrivită pentru cerințele astea și foarte rar au fost situații în care să zic „wow, e prea mult și nu mai fac față”.
Asta voiam să te întreb dacă nu a fost prea obositor să ții nivelul ăsta patru ani. A fost ceva important pentru tine să menții acest nivel?
A venit cumva natural. Știam ca pot și nu mă lăsăm sa fac mai puțin numai așa pentru că nu am chef. Am avut noroc, fiind olimpic la chimie m-a ajutat la fizică și matematică, materii văzute ca fiind mai grele. Din start aveam un avantaj.
Elevii ar trebui să aibă mai multă putere de a alege ce să studieze
O să îți pun o întrebare pe care am adresat-o și altor elevi excepționali cu care am făcut interviu. Dacă ai fi ministru sau ai avea putere de decizie, care ar fi două sau trei lucruri pe care le-ai schimba la școala românească?
În primul rând trebuie să fac un disclaimer să spun că nu știu cât de fezabil ar fi. Ar trebui să fie mai mult loc de alegere pentru fiecare elev.
Ești deja al treilea care îmi dă acest răspuns.
Da, pentru că suntem diferiți și nu toate materiile sunt pentru toată lumea. Și dacă am porni de aici am încuraja foarte multă lume. Pentru că sunt elevi care simt nevoia să se pregătească în particular, să facă chestii separat de școală pentru că de fapt asta le place. Dacă ar avea oportunitatea să își aleagă ce să studieze, cred că ar veni cu mai mult drag și entuziasm la școală.
Sunt anumite materii care ar trebui impuse, să fie un nivel de cunoștințe pe care cu toții să le avem. Dar de exemplu, eu făcând chimie pot să spun că nu e pentru toată lumea și nu ar trebui să fie. Pentru mine de exemplu desenul – nu am niciun talent la chestia asta. Dar mă uit la fratele meu, el este super talentat și face chestia asta, nefiind la o școală de artă și fiindcă și-a descoperit mai târziu talentul a trebuit să facă separat de școală să se pregătească pe direcția asta.
Deci cred că ar trebui odată să fie mai mult de ales și create mai mult oportunități așa încât elevii să își dea seama ce le place cu adevărat.
Lumea trebuie să și fie învățată să aleagă, pentru că dacă le oferi alegerile în clasa a noua nu știu câți și-ar da seama. Dintr-a XI-a sigur mulți știu ce afinități au. Școala nu trebuie să fie o povară, când înveți ceva ce știi că îți place nu mai simți că cineva își bagă pe gât și nu ar mai veni întrebări ca „asta de ce o fac? Nu vreau să învăț că nu mă ajută la nimic”.
Și o altă schimbare pe care ai face-o? De exemplu, cum ți se pare propunerea de a se introduce examen de admitere la liceu, elevii să își aleagă un singur liceu la care să intre?
Dacă tot se vorbește de egalitatea de șanse, nu mi se pare că admiterea la liceu stimulează asta. Pentru că până la urmă asta e natura umană și vrem să profităm din fiecare chestie, și poate sunt eu pesimist, dar văd situații în care s-ar oferi meditații cu profesori din acel liceu exact pentru acel examen.
O altă chestie care ar putea fi schimbată… Cred că o evaluare a profesorilor ar putea fi bună. Făcută într-o primă fază de elevi, apoi de niște autorități competente care să vadă dacă este o problemă. Ar trebui să poți raporta anumite probleme și să fie ascultați elevii, pentru că da uneori se exagerează, dar sunt cazuri în care chiar au dreptate și poate nu sunt ascultați. Ar trebui să fie un feedback și cred că și pe profesori i-ar ajuta feedback anonim.
Legat de sistemul din România și plecat din țară… Se poate face cercetare în România, pe zona de știință?
Eu zic că se poate face, ce cred eu, iarăși e doar o opinie și nu as putea să dau exemple, dar este posibil să fie mai greu aici. Este un motiv în plus pentru care lumea pleacă, poate sunt mai multe fonduri în afară. Cu siguranță se poate face, sunt institute care fac aici cercetare.
Te-ai gândit să te întorci în România și să fii profesor de chimie?
Nu știu, nu exclud nicio posibilitate, o să iau lucrurile pas cu pas și văd ce oportunități apar.
Cum este viața ta în timpul liber? Ai timp liber?
Da! Cred că lumea e speriată de ce înseamnă să fii olimpic, pentru că da, înseamnă efort, darse vehiculează un număr enorm de ore. Da, sunt unele zile în care lucrezi până te duci să te culci. Dar poți avea timp de altele, dar mai ales în ultimii doi ani am simțit că am mult timp liber.
Ca hobby-uri, ca orice alt adolescent. Îmi place să citesc, să mă uit la filme și seriale, petrec și eu timp pe social media, poate prea mult. Fac sport, alerg, încerc sa mă mențin în formă, pentru că toate orele la birou nu sunt neapărat utile în direcția asta.
Cum a fost pentru tine perioada de școala online? Au fost și părți bune?
Clar, chestia cu tehnologia. Primeam foi pe care le pierdeam, prezentări powerpoint pe care nu le mai vedeam niciodată. Acum le-am primit. Asta a fost util. Nu e ideal și nu e ceva ce vrem să rămână așa. Pe mine nu m-a afectat foarte tare pentru că sunt destul de autodidact, știam ce voiam, nu mi-a fost neapărat atât de greu să țin pasul. Lipsa de interacțiune cu colegii clar am simțit-o, ne-am bucurat că măcar în ultima lună sau două am putut să mergem la școală.
Te-ar putea interesa și:
- INTERVIU De la campionatul de șah la NASA – Ana-Maria Pelin, admisă la Oxford: Mi-ar plăcea să fiu astronaut / La ce facultate ar putea alege să studieze din cauza costurilor prea mari din Anglia
INTERVIURILE HotNews.ro