În afara Unirii cu România, ce alt subiect e tabu în Republica Moldova. Fost ministru al Apărării: „Cetățenii noștri nu sunt proști”
Unirea cu România și intrarea în NATO sunt două subiecte tabu pentru politicienii din Moldova, deși ar trebui discutate zilnic cu cetățenii, crede Vitalie Marinuța, fost ministru al Apărării. Într-un interviu pentru HotNews.ro, generalul în rezervă a explicat de ce ideea de „neutralitate” a fost folosită greșit de cei care au guvernat Moldova în ultimii 30 de ani.
Republica Moldova semnează pe 21 mai la Bruxelles un Parteneriat în domeniul Securității și Apărării cu Uniunea Europeană. Potrivit unei ciorne a documentului, citată de Europa Liberă, Moldova ar putea participa, dacă va dori, la noua structură de reacție rapidă față de crize din vecinătate ei sau la exerciții militare ale UE.
Alte domenii de cooperare menționate sunt apărarea civilă, schimbul de informații extins, combaterea amenințărilor cibernetice. Este menționată, de asemenea, posibilitatea ca Moldova să participe la proiecte UE în domeniul industriei apărării și la achiziții comune de armament.
Informația a fost dezvăluită inițial de Financial Times și a fost confirmată ulterior de Maia Sandu, vinerea trecută, în timp ce se afla la Berlin. Totuși, la momentul respectiv, comunicatul președinției moldovene nu a oferit prea multe detalii despre acest acord.
Securitatea națională în contextul cooperării cu NATO este un subiect tabu în Republica Moldova, din cauza politizării și a folosirii acestuia în scopul dezinformării de către politicienii pro-ruși, crede Vitalie Marinuța, general în rezervă și fost ministru al Apărării în perioada 2009-2014.
Fostul oficial a acordat un interviu pentru HotNews.ro în care a vorbit despre mizele acordului de securitate cu UE, dar și despre relația Moldovei cu NATO.
„Acest acord nu ar trebui să fie o surpriză, nici pentru cei de la Moscova, nici pentru „coloana a V-a” de la noi”
Domnule Marinuța, am văzut comunicatul Președinției după întâlnirea de la Berlin, însă acolo nu se spune nimic despre negocierea unui eventual acord de securitate cu UE. Pe de altă parte, la conferință, așa cum citează presa internațională, doamna Sandu a confirmat că Republica Moldova negociază acest acord de securitate cu Uniunea Europeană.
Ne spuneți ce ar presupune acest acord și de ce Republica Moldova ar avea nevoie de el?
Vitalie Marinuța: În primul rând, nu putem încă să înțelegem toate aspectele acestui acord. Cred însă că este un lucru bun că se negociază un acord de securitate în cadrul unei alianțe.
Și în condițiile în care noi, în Republica Moldova, nu avem o susținere majoritară, de peste 50%, pentru aderare la NATO (n.r. – doar 33,4% din moldoveni ar vota pentru o aderare la NATO, potrivit ultimelor sondaje), atunci este foarte bine să avem acest acord de securitate cu Uniunea Europeană, din care dorim să facem parte (n.r. – sondajele arată că peste 58% ar vota pentru aderarea la UE).
Nu trebuie să fie, de asemenea, o surpriză pentru nimeni semnarea acestui acord, nici pentru cei de la Moscova, nici pentru „coloana a V-a” de la noi, de la Chișinău, fiindcă în decembrie, anul trecut, a fost aprobată Strategia Securității Naționale, în care se menționează că, citez aproximativ, „Uniunea Europeană este și va rămâne unul dintre pilonii principali ai securității pe continentul european”.
În decembrie s-a propus ca noi să cooperăm cu Uniunea Europeană și, pentru a ne simți în siguranță, trebuie să contribuim la securitatea regională. Deci să nu fim consumatori de securitate, trebuie să contribuim la securitate regională.
Deși, cu adevărat, participăm la diferite misiuni, cum este KFOR, cu mandat ONU, oricum suntem mai mult consumatori de securitate. După ce acest acord de securitate va fi semnat, noi putem să spunem că suntem integrați în comunitatea europeană pe domeniul de securitate și suntem la un nivel avansat de integrare pe domeniul de securitate.
„Atât NATO, cât și Uniunea Europeană, nu impun nimic în afară de ceea ce ne dorim noi”
Vitalie Marinuța. FOTO: Arhiva personală
Dar pentru ca oamenii să înțeleagă, asta înseamnă că vom avea exerciții tactice mai dese sau vom avea nevoie să modernizăm mai mult armata, să investim mai mult în apărare? Sau chiar să vină aici, cum se presupune, militari pentru anumite misiuni?
Asta presupune orice ne dorim noi. O enigmă sau o dogmă pe care o promovează politicienii pro-ruși, politicienii anti-UE, anti-securitate, anti-popor ai Republicii Moldova, nu le voi da numele, este că „va veni piciorul NATO aici”, că „va veni ciubota europeană”.
Atât NATO, cât și Uniunea Europeană, nu impun nimic în afară de ceea ce ne dorim noi. Deci, un acord cu UE ar putea să ne ajute pe noi, atât cât noi ne dorim. Vom participa mai mult la exerciții. Vom dori logistică – atunci va fi logistică. Vom dori să avem contribuția Uniunii Europene la dezvoltarea unui sistem de securitate și apărare, cum acum se investește în dezvoltarea sistemului de apărare antiaerian, deci vom avea suportul Uniunii Europene.
Cetățenii noștri trebuie să înțeleagă că aceste două structuri, Uniunea Europeană și NATO, nu impun nimic altceva decât ceea ce își dorește fiecare națiune în parte. Deci, acordul este bun, este în beneficiul cetățeanului din Republica Moldova și vom merge atât de departe cât ne vom dori noi.
„Pentru Rusia este mai eficient să investească în politicieni pro-ruși, ca să ajungă să fie invitați la Chișinău, nu să vină cu forța”
Referitor la riscuri: în contextul războiului din Ucraina și a bombardamentelor masive din Odesa, putem vorbi despre anumite pericole directe?
Să le luăm pe rând. Din punct de vedere militar, noi avem un război în fază activă chiar la 400-500 de km de la hotarele Republicii Moldova. Deci, noi nu putem să ascundem capul în nisip și să spunem că nu este un risc iminent militar în Odesa sau la adresa securității militare a Republicii Moldova. Este.
400 de kilometri pentru o armată nu înseamnă atât de mult. Deci riscul nu este iminent, dar totuși el există.
Mai ridicat este însă riscul ca Federația Rusă – iar acestea sunt lucrurile pe care le vedem deja, prin ceea ce mulți numesc „război hibrid” dar eu le spun „alte instrumente decât cele militare” – să deturneze parcursul democratic de dezvoltare al Republicii Moldova.
Noi avem două tipuri de alegeri: alegerile prezidențiale în acest an, și ulterior cele parlamentare. Din punctul meu de vedere, pentru Federația Rusă, la momentul actual, este mult mai eficient să investească în deturnarea parcursului nostru.
Deci, este vorba despre investiții în partidele pro-ruse, în politicieni pro-ruși ca, peste doi ani de zile, o spun direct, să fie invitați la Chișinău, nu să vină cu forța. Deci, cred că acest risc este mult mai mare în condițiile actuale, decât cel al unui atac militar.
După această știre o să apară pe diferite canale de Telegram, afiliate partidelor lui Șor, unele narațiuni cum că acest acord înseamnă că „Maia Sandu atrage războiul în Republica Moldova”, că „vrem să ne înarmăm” și așa mai departe. În opinia dumneavoastră, cam ce procent din populație crede în asemenea narațiuni și cum putem să le combatem eficient?
Eu nu mă ocup cu sondajele, mi-ar fi greu să presupun cifra exactă. Dar vreau să spun cu regret că, timp de mai bine de 30 de ani, această narațiune de neutralitate a fost folosită de toate partidele politice, de toate guvernele, în mod greșit, pentru a nu investi în apărarea Republicii Moldova.
Eu cred că, atât Șor, cât și ceilalți politicieni care vorbesc despre statutul de neutralitate sunt oameni gata să vândă nu doar securitatea, ci și statul Republica Moldova. Ei se ocupă cu inducerea în eroare a cetățenilor.
Dacă e să ne uităm la discursul politic al partidelor pro-ruse, liderilor pro-ruși, în special la Voronin și Dodon care au fost președinți, comandanți supremi ai Forțelor Armate, ei au venit la guvernare și în funcțiile lor, folosind inclusiv narațiunea precum „noi nu trebuie să fim membri ai NATO”, „nu trebuie să cooperăm cu NATO”, „noi nu trebuie să căutăm posibilitățile noastre de apărare”.
Însă și unul și altul au fost promotori ai cooperării noastre cu NATO. Președintele Voronin a fost cel care a inițiat inclusiv Parteneriatul pentru Pace.
Planul individual de parteneriat Moldova-NATO, de asemenea, a fost elaborat și aprobat la propunerea domniei sale. El a fost de cinci ori la NATO, s-a întâlnit cu conducerea.
Dodon nu a făcut nimic, nici cu un deget nu a arătat că vrea să anuleze participarea noastră la misiunea KFOR din Kosovo.
Deci vedem că acești politicieni doar folosesc subiectul securității naționale pentru a speria oamenii.
Deci, eu vreau să-i îndemn pe toți cetățenii Republicii Moldova să se gândească că nici NATO, nici Uniunea Europeană, pe domeniul securității, și în orice alt domeniu, nu ne vor impune nimic, în afară de ceea ce ne dorim noi pentru noi. Dar eu cred că fiecare în parte își dorește să trăiască în securitate, să avem liniște, să avem pace și prosperitate pentru noi și copiii noștri.
Sunt două subiecte tabu: unirea cu România și NATO
În opinia dumneavoastră, guvernarea de la Chișinău face tot posibilul să explice oamenilor aceste lucruri, pentru ca acest subiect să nu fie un motiv de dezbinare?
Chișinăul face prea puține pentru a explica cetățenilor, nu este o implicare totală. Eu cred că sunt două discursuri tabu, care nu sunt încurajate de către guvernare și eu le menționez întotdeauna: unul este unirea cu România și al doilea este NATO.
Acestea sunt două chestiuni pe care noi trebuie să le vorbim cetățenilor în fiecare zi, despre valoarea acestora.
Deci dacă vorbim pe domeniul securității atunci ce ne aduce nouă o cooperare și ulterior o aderare la NATO? Clar că doar plusuri. De asemenea, cooperarea cu Uniunea Europeană pe domeniul de securitate cred că, de asemenea, trebuie promovată mult mai mult.
Ar trebui să fie atrase nu doar „ONG-urile casei”, dar ar trebui să existe un program în care să fie atrași toți oamenii care-și doresc și care înțeleg subiectul dat, să fie puși la treabă, să fie făcut un serviciu care să fie și finanțat.
Eu cred că noi putem să facem mult mai mult. Cetățenii noștri nu sunt proști, chiar dacă ei au fost prostiți timp de 30 de ani de toate guvernările. Acum este o posibilitate reală ca într-o perioadă destul de scurtă să schimbăm această percepție a cetățeanului Republicii Moldova față de securitatea sa proprie.
INTERVIURILE HotNews.ro