Cine este tânărul electrocutat și transferat la Viena: Are 20 de ani și studiază Robotica în străinătate. Mama tânărului: Transferul s-a realizat categoric la presiunea publică
Tânărul care s-a electrocutat vineri dimineață, suferind arsuri pe mai mult de jumătate din suprafața corpului, și a fost transferat astăzi la Spitalui AKH din Viena are 20 de ani și studiază Robotica în afara țării, a povestit luni mama acestuia, într-o întâlnire cu jurnaliștii. Femeia mai spune că transferul tânărului la Viena, cu toate că în România nu există condiții pentru tratarea unui astfel de pacient, s-a realizat „categoric la presiunea publică”.
Tânărul de 20 de ani a suferit arsuri pe mai mult de jumătate din suprafața corpului după ce s-a electrocutat în gara Chitila triaj, unde s-a urcat pe o locomotivă de tren.
Mama tânărului va ajunge mâine dimineață la Viena, pentru a fi alături de fiul său. Femeia a solicitat să nu îi fie făcut public numele.
Ea povestește că nimeni din spital și niciun oficial din vreo instituție nu a vorbit cu familia despre necesitatea unui transfer în străinătate, „până în momentul în care presa și societatea civilă au intervenit cu presiuni foarte mari”.
Mama tânărului mai spune că primul oficial care a răspuns la telefon în acest caz a fostRaed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență: „Primul care a răspuns a fost domnul Arafat, ăsta este adevărul. Nu numai că a răspuns, ci a fost foarte prompt.”
Femeia și-a început povestea spunând că fiul său are 20 de ani, a studiat un an Automatica în România, apoi și-a dorit să studieze Robotica în afara țării și a făcut acest pas. „Este o foarte mare dramă, e un băiat de 20 de ani electrocutat, un procent de 70% arsuri, o politraumă cu electrocuție”, a mărturisit mama tânărului.
Ea a ținut să le mulțumească medicilor de la Spitalul Universitar, care „au făcut tot ce puteau ei omenește”: „Trebuie să mulțumesc și simt nevoia să mulțumesc întregului corp medical de la Spitalul Universitar, care s-a luptat să îl stabilizeze și să îl țină în viață. Dar după aceea, a început dansul. Ținând cont de caracteristicile acestui pacient, lucrurile ar fi trebuit să se deruleze către un transfer în afară. Nu pentru că ar fi vrut familia să se plimbe, ci pentru că pur și simplu în România nu s-a reușit să se facă un loc unde să poată fi tratați acești pacienți.”
„Incidentul a avut loc vineri dimineață, în jurul orei 9:30 – 10:00. A fost dus la Spitalul Universitar, unde medicii au spus că este foarte grav. Eu am fost absolut bulversată, nici nu știam în ce direcție să o iau. Au intervenit colegii mei, care au alertat societatea civilă, supraviețuitorii incendiului din Colectiv și presa”, a mai mărturisit mama băiatului.
Femeia mai povestește că, la Spitalul Universitar, „după ce au reușit să stabilizeze copilul, ne-au explicat că nu este o secție acreditată pentru tratarea marilor arși și că trebuie transferat, s-a mers foarte mult pe ideea de transfer la Spitalul de Arși, în cursul zilei de sâmbătă. Ne spuneau că până luni oricum nu va fi transferat nicăieri, iar luni intră în discuție transferul la Spitalul de Arși. La ATI la Spitalul Universitar mi s-a spus că poate să moară în orice clipă. Oamenii s-au străduit, au făcut tot ce puteau ei omenește.”
Ea spune însă că nimeni din spital sau din instituții nu a vorbit cu familia despre necesitatea unui transfer în străinătate, „până în momentul în care presa și societatea civilă au intervenit cu presiuni foarte mari”: „Au intervenit prietenii și colegii mei, care au înțeles mult mai bine despre ce este vorba, și au alertat societatea civilă și presa. Eu nu mi-am dorit să fie tratat în străinătate, mi-am dorit să aibă o șansă de a fi tratat corect. Acea minimă șansă de supraviețuire pe care o are, să luptăm pentru ea. Nu ne-a vorbit nimeni de transfer în afară până în momentul în care presa și societatea civilă au intervenit cu presiuni foarte mari”.
Femeia acuză și faptul că „există un Ordin de ministru și nu s-au urmat pașii recomandați acolo. Acolo se spunea foarte clar că un astfel de pacient trebuie să plece într-un spital din străinătate care să îi ofere tratamentul necesar.”
Concluzia ei este că „Nu s-au făcut pașii necesari, iar ca să se facă pașii necesari a fost obligatoriu să intervină societatea civilă. Transferul s-a realizat categoric la presiunea publică.”
Citește pe larg aici:
INTERVIURILE HotNews.ro