Strîmbu Găiseni, Ariceștii Rahtivani, Târgșor, Zamfira de Lipănești. Penitența frumuseței feminine și drumul Călărețului Latene

Strîmbu Găiseni, Ariceștii Rahtivani, Târgșor, Zamfira de Lipănești. Penitența frumuseței feminine și drumul Călărețului Latene N-o spun o dată, o spun de o mie de ori. Călătorul nu are țintă deplină dacă nu se lasă furat de-o părere, de un cuvânt. De ce trebuie să umblu eu și să mă îmbuib, de ce trebuie eu să găsesc cu orice preț ceva de făcut cu mâinile mele? De ce trebuie eu să știu ora exactă de plecare și venire? De ce trebuie să-mi spună mie Google avionul, hrana, siguranța zilei de mâine? Angstul mă prinde oriunde, că-s om. Sunt sentimente și aici, aici, unde nu-i țintă. De aceea, astăzi, uite, umblu furat de vocale și consoane, de nume ca Strâmbu-Găiseni, de Ariceștii Rahtivani, de Lipănești. E un drum al călărețului Latene. Dar în calea avarului îmi apare Târgșoru, locul în care frumosul e închis. Lacom rău de nimicuri de pierderi de timp și de rătăciri feminine.

Strîmbu Găiseni

Din București până la Strâmbu treci și tu frumos pe la Conacul Drugănescu. Așa, pierdut în lume. Orânduit unde nu te aștepți:

Și, după ce-ai văzut cărămidă, vino să iei capra de coadă la Parcul la Țară. Când te dai cu leagănul vezi verde de nu-l cuprinzi cu ochiul:

Dar ținta mea, cum spuneam, nu-i alta decât mănăstirea Strâmbu.

De ce? Că-mi place mie sonoritatea Strâmbu, strâmbu. Îmi place că supraviețuiește în lumea perfectă de azi. Nu credeam că există un asemenea cuvânt atribuit unei mănăstiri, care trebuie să fie numită frumos să placă Domnului. Strâmbu s-a ridicat ca biserică de un dregător al lui Neagoe Basarab. Unii zic că Neagoe ar fi făcut întemeierea. Ce-mi pasă de controversă. Uite, pereții, au rămas cu un pic de pictură de la 1800. Îmi place cum a rămas ici colo o zgâtie de perete colorat. Și uite rotundul, Strâbu e rotund, văzut din dronă:

Dar de ordinea de lângă zidurile Strâmbului, ce spunem? Ordinea nu e alta decât cea dată de cimitir.

Strâmbu al meu are o perdea de tufișuri. Și dincolo de ele, ca din altă lume, ies mormintele la iveală. Strâmbu e plin de surprize. Vedeți mormintele. Sunt cuminți în acest Strâmbu Găiseni. Foarte cuminți.

De o iei spre Aricești

Nu poți să nu dai cu un ochi de Potlogi, Dâmbovița: Palatul Brâncovenesc, Biserica, Pitaru – domnie. Curtea Pentagon – fudulie

Treci prin Bucșanii zimbrilor despre care am povestit și unde am urlat: există huidume!

Ariceștii Rahtivani

Aici poți da de dihonie înecată în bere. Merită ajuns la un meci de Liga a șasea. Căci Aricestii și Nedelea sunt la câțiva kilometrii unii de alții. Și joacă fotbal rău. Cică e îndârjire mare. Nedelea joacă pentru suflet. Ariceștii sunt mercenari.

Uite aici ce spun:

Caută, după ce te îmbuibi cu atâta fotbal, necropolă din “Epoca bronzului”. Da, aici e necropola. Aici o fi îngropat vreun Latene. Sigur, e Latene-ul pe care-l tot caut. Care-mi stârnește imaginația:

Surpriza câmpiei Ariceștilor e biserica veche. Biserica ,,Sfantul Ilie si Sfantul Nicolae’’.

După Strâmbu, am visat la Ariceștii, acești Rahtivani. Ruinele bisericii vechi au inscripția: „Această Sfântă Biserică s-a ridicat întru hramul Sf. Prooroc Ilie și Sf. Nicolae în zilele prea Înălțătorului nostru Domn Alexandru Ipsilanti, de robul lui Dumnezeu Ilie Aricescu cu soția sa Neaga, și de robul lui Dumnezeu Enache Văcărescu, vel vistier la 1777”.

Ariceștii e egală cu comuna Nedelea în ruinuri și viață:

“Despre satul Nedelea se spune că prin anul 1792 niște familii de oieri din Transilvania au trecut cu oile în Țara Românească și s-au așezat pe moșia Baba Ana (pe atunci în județul Buzău, acum în sud-estul extrem al județului Prahova), pe moșia hatmanului Mihăiță Filipescu. Cum acolo lipsea însă apa, hatmanul le-a permis acestora să se mute în 1793 pe o altă moșie a sa, moșia Filipească, de pe malul stâng al râului Prahova, unde se afla o cârciumă care aparținea hangiței Nedelea. În jurul cârciumii, unul din oieri, pe nume Ioachim, a fost hirotonit preot și a pus temelia bisericii satului înființat de țărani în zonă. Și tot aici sunt lucruri vechi. Aproape e biserica „Sfinții Voievozi” a fostei mănăstiri Târgșoru Nou (1857, dărâmată în 1940 și refăcută în 1942). Situl arheologic de „la Movilă” (în zona satului Buda) unde s-au găsit tumuli din perioada Latène; și crucea de pomenire din piatră (secolul al XIX-lea) aflată în curtea Grupului Școlar Special din satul Nedelea.

Vă dați seama m-am luat după sunete și am ajuns călătorind, în cultura bronzului, în Latene. În Aricești, Latene?

Nu vă dați seama că m-am luat după un cuvânt și-am descoperit lacom Latenii. Dați-mi deci un Aricești, un Strâmbu și ajung departe, în Latene.

Femeia închisă? Nu, femeie de uimire. Femeia de plânset? Nu. Femeia aromată

Dar loc al vieții ce alta nu e, este femininul Târgșor. Pușcăria. Du-te de vezi pușcăria de astăzi.

Dacă vrei să știi un pic din ce-i înăuntru, uite citește DEGETOAICELE, proiectul Elenei Stancu și Cosmin Bumbuț

Sunt suflete închise aici? Nu cred. Este atâta pedeapsă, atâta vinovăție poate că-s prea grele toate. Prea greu de dus. Și atunci femeile închise aici visează. De afară, din jurul pușcăriei, uite simți visele frumuseților închise aici.

Simțiți aroma acestor vise doar aruncând o ocheadă pușcăriei. Femeia închisă? Niciodată.

După Strâmbu, după Aricești, după Târgșor, mergeți la Lipănești

Alt nume foșnind în capul meu pitic: Lipănești. Zamfira e locul Lipăneștilor. Cu biserica aia pictată de Nicolae Grigorescu. Ceva omenesc și negricios e aici pe pereți. Lumânările poate, umbrele adevărate de oameni pe chipuri de sfinți:

Uite aici și viața monahală de la Lipănești. Vise de femeie sunt și la Târgșor și la Lipănești. Nu-i femeie care să nu fie pe placul lui Dumnezeu:

Strîmbu Găiseni, Ariceștii Rahtivani, Târgșor, Zamfira de Lipănești. Penitența frumuseței feminine și drumul Călărețului Latene

Alte vacanțe mici și miraculoase:

Strehaia și Corcova. În căutarea timpului pierdut: Mănăstirea lui Matei Basarab. Leo. Antoine „cu buzunarele pline de smaralde”

Turnu Măgurele – Nebuna Dolj. Pe Dunăre. În căutarea berzelor

Ghighiu, Ploieștiori, Zamfira / de închinat, Conacul Bellu / de respirat, 1000 Chipuri / de băut și îmbucat

În Cerna-Tulcea, la o măngică preparată de Kira Xantos

Filosofia călătorului

Delta Dunării omenească, cu Dragoș Lumpan

Sulina. Cimitirul Maritim din Sulina – Cum să ai un pirat și să nu știi ce să faci cu el

Greci Tulcea. Crăciun în Țara de granit. Anul Nou sus cu gurguiele de pe Țuțuianul din Munții Măcin

Bucșani, la Zimbrăria Neagră