Strutul de la PNA

Ioan Amarie si-a virit capul in nisip si a deschis ochii: lipsa de aer il face sa vada o lume idilica, plina de succese remarcabile in lupta anticoruptie. Noi, ceilalti, sintem afara si vedem altceva, vedem realitatea.

Unu: Parchetul National Anticoruptie s-a autosesizat prompt in cazul „mita din Suedia”. De fapt, relativ prompt: a facut-o nu in ziua izbucnirii scandalului, ci doua zile mai tirziu, cind tocmai venise din Suedia informatia ca spaga s-a dat prin 1998, nu dupa 2001. Au inceput audierile si citiva procurori sint gata s-o zbugheasca in Suedia, sa vada despre ce-i vorba.

Doi: a trecut mai bine de o saptamina de cind „Cotidianul” a scris despre averea lui Dan Ioan Popescu, facuta cu bani parca picati din cer – in orice caz, deloc justificabili la lectura declaratiilor de avere: din cei 70.000 de euro cheltuiti din conturi, D.I.P. a folosit 300.000 ca sa-si cumpere niscai terenuri in buricul Capitalei. PNA n-a zis pina acum nimic. Despre asta este vorba.

Cititi cu atentie raspunsul PNA fata de auditul realizat de Freedom House – il gasiti la www.pna.ro. Se zice acolo ca Freedom House nu ar avea obiectivitatea necesara, dat fiind faptul ca aceeasi organizatie a elaborat, in anul 2003, raportul „Natiuni in tranzitie”, in care a formulat, fata de Justitia din Romania, cam aceleasi critici pe care le regasim si in audit.

Din acest motiv, conchide PNA, Freedom House nu indeplineste criteriul de obiectivitate, intrucit raportul din 2003 ar constitui o antepronuntare, care ar fi viciat semnificativ auditul pe 2004. Trebuie sa tii enorm la scaunul tau ca sa fortezi asemenea constructii logice cel putin ingenioase.

Mergind pe acelasi rationament, putem spune ca raportul de tara pe 2004, elaborat de Comisia Europeana, este profund viciat, dat fiind faptul ca aceeasi Comisie Europeana s-a antepronuntat in 2003, atunci cind, tot in raportul de tara, a formulat cam aceleasi critici ca in anul urmator.

Aceasta este, de fapt, si grila prin care trebuie citit raspunsul PNA fata de audit. N-ar trebui sa ne surprinda citusi de putin faptul ca sefii PNA nu au admis nici una, dar absolut nici una dintre criticile formulate de Freedom House.

Ca intr-un dialog al surzilor, Ioan Amarie a ignorat complet esenta raportului – acuzele de ineficienta si servilism politic – si a umplut pagini intregi de retorica privind succesele repurtate de institutia pe care o conduce. Nu a uitat, desigur, sa livreze, din nou, acelasi pomelnic cu „marii” corupti, avindu-l cap de lista pe vesnicul si deja cam invechitul Fanel Pavalache.

Ioan Amarie si-a virit capul in nisip si a deschis ochii: lipsa de aer il face sa vada o lume idilica, plina de succese remarcabile in lupta anticoruptie. Noi, ceilalti, sintem afara si vedem altceva, vedem realitatea.

Acesta este contextul in care Ministerul Justitiei, in Strategia Anticoruptie, face o propunere cu totul revolutionara: sa li se dea procurorilor simpli posibilitatea de a contesta in fata unei instante solutiile de infirmare ale sefilor lor. Sint putini cei din afara sistemului judiciar care realizeaza ce importanta bresa s-ar face daca o asemenea prevedere devine litera de lege.

Sa luam doua exemple cu semnificatie cumva contrara: cazurile Panait si Tiriac.

Cristian Panait, procuror trimis sa-l ancheteze la Oradea pe procurorul Lele, propune neinceperea urmaririi penale intrucit nu gasise dovezi privind faptele pe care sefii lui ii cerusera sa le verifice, ca sa-l infunde pe cel care semnase arestarea lui Adrian Tarau. Seful tinarului procuror, Ilie Piciorus, infirma NUP-ul, ii ia dosarul si-l da altcuiva mai dispus sa faca jocurile.

Panait se sinucide.

Nicolae Neagoe il acuza pe Ion Ion Tiriac de trafic de droguri. Dupa ce presedintele Iliescu pune o vorba la procurorul general, seful lui Neagoe, Gheorghe Muscalu, infirma solutia si da dosarul altcuiva, care se ingrijeste ca acuzele cele mai grave, cu probele aferente, sa dispara.

Imaginati-va ce s-ar fi intimplat daca atit Panait, cit si Neagoe ar fi avut posibilitatea sa conteste in fata unei instante solutiile impuse de sefii lor: ar fi fost devoalat imediat oricare dintre ei ar fi gresit – deopotriva procurorii sau sefii lor.

Asteptam acum, cu nedisimulat interes, reactia Ministerului Public fata de aceasta propunere din Strategia Anticoruptie. Si mai ales a lui Ioan Amarie.