Studiu: O schimbare în dietă, timp de doar o lună, a scăzut vârsta biologică la adulții trecuți de 65 de ani. Ce au mâncat

Vârsta biologică ar putea fi modificată cu ajutorul dietei, sugerează un nou studiu australian. La adulți de peste 65 de ani, o lună de schimbări alimentare a fost asociată cu îmbunătățiri măsurabile ale markerilor îmbătrânirii.

Adulții cu vârste între 65 și 75 de ani care au redus, timp de o lună, fie grăsimile din alimentație, fie proteinele de origine animală și-au scăzut vârsta biologică estimată, conform unui studiu publicat în revista Aging Cell.

Cercetarea a fost realizată la Universitatea din Sydney, Australia, pe 104 voluntari și a folosit un calcul matematic care combină 20 de markeri din sânge într-un singur scor. Rezultatele indică faptul că modificările alimentare pot influența rapid biomarkerii îmbătrânirii, chiar și la vârste înaintate. Autorii subliniază însă că studiul are limite și că rezultatele rămân preliminare.ite și că rezultatele rămân preliminare.

Vârsta biologică și cea cronologică nu coincid întotdeauna. Două persoane care au împlinit 70 de ani în aceeași lună pot avea valori diferite ale tensiunii arteriale, colesterolului, glicemiei și inflamației. Variațiile țin de gene, de obiceiurile alimentare, de somn, de mișcare și de mediul în care trăiesc. Cercetătorii din domeniul longevității estimează vârsta biologică folosind biomarkeri din sânge, considerați indicatori mai exacți ai stării reale a organismului decât simpla dată din buletin.

Echipa coordonată de Caitlin Andrews, cercetătoare la Universitatea din Sydney, a folosit datele unui trial randomizat numit Nutrition for Healthy Living, desfășurat la Charles Perkins Centre. Voluntarii aveau între 65 și 75 de ani, nu fumau și nu sufereau de diabet, cancer sau afecțiuni hepatice și aveau un indice de masă corporală între 20 și 35. Cei 104 participanți au fost împărțiți aleatoriu în patru grupuri, iar mesele le-au fost preparate și livrate zilnic, timp de 28 de zile.

Cele patru diete testate

Toate cele patru tipuri de diete conțineau aceeași cantitate de proteine: 14% din numărul total de calorii dintr-o zi. Însă două diete erau omnivore, cu jumătate din proteine din surse animale și jumătate din surse vegetale, iar celelalte două erau semi-vegetariene, cu 70% din proteine provenind din plante. În cadrul fiecărui grup, voluntarii primeau ori mai multe grăsimi și mai puțini carbohidrați, ori invers.

Două variante omnivore

Prima dietă a fost omnivoră și bogată în grăsimi. Aceasta a fost folosită ca reper de comparație, deoarece semăna cel mai mult cu alimentația obișnuită a participanților înainte de studiu. Furniza aproximativ 37-41% din calorii din grăsimi și 41-43% – din carbohidrați. Proteinele proveneau atât din surse animale, cât și din surse vegetale. Era varianta cea mai apropiată de dieta occidentală descrisă de autori, cu mai multe produse procesate, zaharuri rafinate și grăsimi saturate.

A doua dietă a fost omnivoră, dar bogată în carbohidrați și mai săracă în grăsimi. Aproximativ 53% din calorii proveneau din carbohidrați, iar grăsimile reprezentau doar 28-29% din aportul zilnic. De precizat că sursele carbohidraților nu erau dulciurile, pâinea albă sau produse de patiserie, ci alimente minim procesate. Autorii au subliniat că dieta includea mai multe cereale integrale, leguminoase, fructe și legume, adică alimente bogate în fibre. Participanții au continuat să consume și produse animale, însă regimul era mai sărac în grăsimi și mai bogat în fibre decât alimentația lor obișnuită.

Două variante semi-vegetariene

A treia dietă a fost semi-vegetariană și bogată în grăsimi. În acest grup, principala schimbare nu a fost reducerea grăsimilor, ci sursa proteinelor. Aproximativ 70% din proteine proveneau din plante, iar produsele animale erau limitate, fără a fi eliminate complet. Participanții primeau mai multe leguminoase, cereale integrale și alte surse vegetale de proteine, dar dieta păstra un aport ridicat de grăsimi, apropiat de varianta omnivoră bogată în grăsimi. Chiar și așa, această dietă a redus vârsta biologică estimată în unele analize, semn că înlocuirea unei părți din proteinele animale cu proteine vegetale poate influența rapid biomarkerii metabolici și inflamatorii.

A patra dietă a fost semi-vegetariană și bogată în carbohidrați. Aceasta combina mai multe proteine vegetale și mai mulți carbohidrați complecși, cu un aport mai scăzut de grăsimi. Participanții consumau mai multe legume, fructe, cereale integrale și leguminoase, precum fasole, linte sau năut, iar produsele animale erau prezente în cantitate mai mică.

Dieta asociată cu cea mai clară reducere a vârstei biologice estimate

Pentru a identifica vârsta biologică pe baza analizelor, cercetătorii au folosit metoda Klemera-Doubal. Tehnica integrează 20 de biomarkeri și parametri clinici într-un singur scor, validat în studii anterioare pe cohorte mari ca predictor al riscului de boală și de deces. Printre indicatorii analizați s-au numărat tensiunea arterială, colesterolul total, insulina, glicemia și proteina C reactivă, un marker al inflamației sistemice.

Dieta omnivoră cu mai multe grăsimi, cea mai apropiată de obiceiurile pe care le aveau voluntarii înainte de studiu, nu a produs schimbări vizibile ale profilurilor biologice. Celelalte trei diete au scăzut vârsta biologică estimată. Cea mai importantă reducere statistică a apărut în grupul cu dieta omnivoră bogată în carbohidrați. În grupurile semi-vegetarienilor au fost observate reduceri asemănătoare, dar nu întotdeauna semnificative statistic.

„Este prea devreme să spunem cu certitudine că anumite schimbări în alimentație vor prelungi viața. Dar această cercetare reprezintă un indiciu timpuriu despre beneficiile potențiale ale modificărilor dietei la vârste mai înaintate”, a declarat Caitlin Andrews.

Voluntarii au mâncat suficient cât să își mențină greutatea. Studiul nu a impus nicio restricție calorică, deși reducerea caloriilor este studiată de mult timp în legătură cu îmbătrânirea. Diferențele observate au ținut de tipul alimentelor, nu de cantitatea de energie consumată.

Ce înseamnă, mai exact, vârsta biologică

Spre deosebire de vârsta cronologică, care crește uniform cu fiecare aniversare, vârsta biologică reflectă felul în care funcționează țesuturile și organele în acel moment. Un pensionar de 72 de ani care merge zilnic pe jos, mănâncă legume și pește și doarme bine poate avea analize comparabile cu ale unei persoane de 65. De asemenea, cineva care fumează, bea frecvent alcool și are kilograme în plus poate ajunge la 50 de ani cu un sistem cardiovascular obosit înainte de vreme.

În ultimii ani, cercetătorii au început să măsoare vârsta biologică și prin așa-numitele ceasuri epigenetice. Acestea analizează modificări chimice ale ADN-ului, în special metilarea, un proces care nu schimbă codul genetic, dar influențează felul în care genele sunt activate sau oprite. Pe baza acestor semnale, modelele statistice pot estima dacă țesuturile par mai tinere sau mai îmbătrânite decât ar indica vârsta cronologică.

Ce apropie această dietă de modelul mediteraneean

Combinația care a dat cele mai bune rezultate în studiul australian seamănă mult cu modelul alimentar mediteraneean: mai multe legume, leguminoase, fructe, cereale integrale, pește, uleiuri vegetale și mai puțină carne roșie sau carne procesată.

Cercetătorii nu încurajează renunțarea totală la carne. Versiunile semi-vegetariene din studiu conțineau, în continuare, 30% proteine de origine animală. Concret, o astfel de schimbare poate însemna mai multe mese bazate pe leguminoase și cereale integrale și, atunci când sunt consumate produse animale, porții mai mici sau opțiuni mai slabe în grăsimi, cum ar fi peștele

Un exemplu simplu ar fi o zi în care micul-dejun include iaurt simplu cu fulgi de ovăz, nuci și fructe, prânzul – o ciorbă de legume cu fasole sau linte și o felie de pâine integrală, iar cina – o porție de pește cu legume la cuptor și o salată cu ulei de măsline.

Într-o altă zi, carnea poate lipsi complet: hummus cu legume și pâine integrală dimineața, tocăniță de linte la prânz, apoi o salată consistentă cu năut, roșii, castraveți, ardei, verdețuri și câteva semințe – la cină.

Este nevoie de studii pe termen lung

„Sunt necesare schimbări de dietă pe termen mai lung pentru a evalua dacă modificările alimentare influențează riscul bolilor legate de vârstă”, a precizat Alistair Senior, unul dintre autorii studiului.

În plus, trialul a inclus persoane sănătoase, fără boli cronice majore. Persoanele cu diabet, afecțiuni cardiovasculare sau alte probleme metabolice ar putea răspunde diferit la aceleași schimbări alimentare. De asemenea, scorul Klemera-Doubal este util în cercetările pe populații mari, unde poate fi asociat cu riscul de boală și mortalitate, dar nu arată automat ce se va întâmpla cu fiecare individ în parte.

Studiul are și limite de dimensiune și durată. Cei 104 participanți reprezintă un eșantion relativ mic, iar o lună este o perioadă prea scurtă pentru concluzii ferme despre îmbătrânire și longevitate. Ce arată însă cercetarea, spun autorii, este că un scor compus al vârstei biologice poate reacționa vizibil la schimbări alimentare în doar 28 de zile, inclusiv la persoane sănătoase trecute de 65 de ani.